1,887 matches
-
gazdă unui adevărat izvor cultural... Da. Acum doi ani, în acest oraș a avut loc un festival la care a participat și Opera Națională din București, directorul fiind bucuros că, în sfârșit, spectacolele instituției pe care o conduce au fost puse în scenă și în Cluj-Napoca. I-am răspuns că Opera Maghiară a fost pentru prima oară la București în anul 1860, când a prezentat șapte titluri. Despre acele spectacole desfășurate într-un oraș care, deși nu avea opera, cunoștea foarte bine literatura
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
prezentăm Mozart sau Verdi, nu este aglomerație la casa de bilete. În trecut, am fost nevoiți să facem destule compromisuri. Nu aveam alte soluții, așa că acceptăm și lucrări de calitate mai slabă. Acum însă nu-ți mai poți permite să pui în scenă spectacole de divizie B sau C. Pe internet există destule canale de YouTube și posturi de televiziune la care se pot urmări spectacole lirice de calitate. Dacă nu oferi și tu același lucru, publicul te taxează și rămâi cu sala
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
acest lucru. Deschidem stagiunea cu o premieră absolută: opera Byzantium a lui Selmeczi Gyorgy, compozitor născut în Cluj-Napoca, absolvent al Conservatorului din București. Continuăm anul acesta cu Nunta lui Figaro, o lucrare foarte cunoscută, care însă nu a mai fost pusă în scenă la Operă Maghiară de cel putin 40 de ani. Este ambiția mea că, din când în când, să prezentăm și câte o operă de-a lui Mozart. De ce Mozart? Dar nu întrebați asta... (Râde.) Fiindcă este Mozart. Din păcate, publicul
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
Este ambiția mea că, din când în când, să prezentăm și câte o operă de-a lui Mozart. De ce Mozart? Dar nu întrebați asta... (Râde.) Fiindcă este Mozart. Din păcate, publicul nu vine în număr atât de mare la spectacolele puse în scenă după operele sale că după cele ale lui Verdi sau ale lui Puccini, insă muzică să este superioară față de cea a oricărui alt compozitor. Noi nu putem doar să ne mulam după gusturile publicului, ci trebuie să le arătăm oamenilor
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
N. Cadar. Apar formații artistice noi: grup vocal și brigada artistică de agitație, datorată profesoarei Cotoară. între anii 1973-1976, director al Căminului Cultural a fost Mircea Trandafir, atunci când profesorul Iordache Nănescu a pusă bazele formației permanente de teatru. Au fost puse în scenă piesele: Vizită la Malu, Vaccin contra lenei, Diamantul negru (de D. Almaș). Din acea formație de teatru amator au făcut parte: Boca Florița, Boghean Luca, Gică Bârgăoanu, Gheorghe și Dumitru Abureanu, Mihai Pentelescu și „regizorul” Nănescu Iordache. Tot ce se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cuceririle; cea economică, ce produce, finanțează și comercializează roadele muncii. Fiecare dintre aceste puteri stăpânește timpul controlând instrumentele de măsură specifice: observatoare astronomice, clepsidre, orologii care bat ora exactă. în toate cosmogoniile, trei zei îi domină pe toți ceilalți și pun în scenă această treime a puterii: latinii îi numesc Jupiter, Marte și Quirinus - zeul suprem, al războiului și al banului. Sub puterea lor se află împărăția oamenilor obișnuiți. Mai jos, o putere de o altă natură le traversează pe toate celelalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă în gol, stingherit, deschide o discuție despre ultimul spectacol pus în scenă de prietenul său Laszlo, o dramatizare după un prozator japonez mai puțin cunoscut, unde e sacrul din noi?, suntem vinovați că l-am pierdut?, cam asta era tema, despre sacru și vinovăție... Și cum e cu piesa, îți iese?, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuvintelor? Nu va putea, că îl cunosc bine, știu ce poate, e literal. Cum să schimbe mind-ul lui arta?, un regizor trebuie să fie creativ, să ignore convențiile, că nu faci nimic dacă ele te îmbracă, un Shakespeare nu se pune în scenă cum se face la Stratford, trebuie înțeles prin metafizică, altfel rămâi la nivelul întâi de lectură... Laszlo surâde ciudat... și mai vedem cine o să-i dea lui așa un spectacol... — Ne adaptăm și noi, vrea să puncteze doct Loredana. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine prea mult. Am rămas singurul lor copil. Unicul. Și Maestrul se uită lung la meseni, își amintește că Tina scrisese anul trecut pentru el un text, Bărbați și femei, cu care el avusese un succes de public răsunător, fusese pus în scenă de un alt regizor, un alt prieten al Maestrului, Titus Segovia (în tinerețe, regizorul își alesese acest nume de scenă și nimeni nu mai știa cum îl cheamă în realitate, nici nu mai conta), despre Titus curgeau bancurile studenților, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
conta), despre Titus curgeau bancurile studenților, care își făcuseră o părere despre valoarea artistică a lui Titus, dar nu conta, bărbatul - prin Maestru se angajase și profesor la o facultate particulară de teatru conducea o clasă de studenți la actorie - punea în scenă Shakespeare și Brecht. Iar studenții, talentați și nebăgați în seamă, glumeau pe holuri: am văzut o piesă nouă, cu Victor în rolul principal. care, Rebengiuc?, aaa, nu, Victor de la secția 1 sculărie! mai joacă și Ștefan. care, Iordache? aaa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zis tare: eheee!, cum vreau eu... și a făcut o pauză curioasă, niciodată nu am înțeles-o pe fata asta, curioasă muiere, complicată inutil... Mi-a zis că, dacă ar fi un regizor bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa, Emma... EMMA (piesă de teatru într-un act) TINA TUDOR EMMA, 40 ani, arhitectă, părul roșcat, fața extrem de albă, ochi albaștri. Probează hainele pentru a pleca la cursuri, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hainele mereu, să mă transform de la absolventa de liceu la arhitecta terminată, împlinită, cum spune personajul! Ar fi avut cine să facă și costumele, ar fi avut cine să facă mișcarea, dar, în realitate, nu am vrut eu să-i pun în scenă piesa, n-am vrut, că n-a meritat, i-am luat-o și am pus-o în sertar, să rămână acolo. Îmi pare rău că am jucat și în prostia aia, Bărbați și femei, dar era un spectacol muzical și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine ce rosteau; adevărul era însă prezent, profund și zguduitor. Dar să revenim la parfumul Marcelei Rusu. Într-o zi apare o distribuție nouă și mă minunez să mă găsesc pe acolo - și încă într-un rol bun: Filumena Marturano, pusă în scenă de Sanda Manu, cu Radu Beligan și Marcela Rusu. Eu urma să-l joc pe Michele, cel de-al treilea copil al Filumenei. Repetițiile au fost o adevărată demonstrație de cum trebuie să se facă teatru profesionist. Marcela mai ales, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
anterior clădirea de la nr. 8 de pe Prinz Albrecht Strasse și Gestapoul, care era rezidentul ei actual, nu păreau să aibă prea multe în comun dincolo de gluma cât se poate la îndemână pe care toată lumea o făcea despre activitatea de a pune în scenă diverse chestii. Dar în acea zi, pe mine mă nedumerea și mai mult faptul că Heydrich mă chemase aici, în loc de Prinz Albrecht Palais de lângă Wilhelmstrasse. Nu mă îndoiam că avea el un motiv. Heydrich avea un motiv pentru tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mi-a trecut prin minte că dacă Rahn sau Kindermann plănuiau să plece, atunci poate ar fi vrut să-și pună haina, așa că m-am strecurat afară din garderobă și am mers în camera în formă de L unde fusese pusă în scenă ședința de vrăjeală, ascunzându-mă în spatele draperiilor groase în caz că vreunul dintre ei ar fi intrat. Dar când au coborât din nou la parter, au stat doar în hol și au discutat. N-am auzit decât pe jumătate ceea ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul de carne de om! Anecdota ar putea să treacă: onanist și petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la Academie. Și, prin urmare, că-și scrie foarte adesea dialogurile ca un om de scenă și gândește ca un luptător, în ciuda punctului de vedere al tradiției, care este în întregime de partea lui... într-adevăr, dialogurile sale pot fi puse în scenă fără nicio dificultate. Decorurile reduse la minimum, acțiunea cvasiinexistentă, personajele transformate în purtători de cuvânt ai unei teze simple, uneori chiar simpliste, unul adoptând rolul de personaj pozitiv - cel mai adesea Socrate -, iar ceilalți de personaje negative, binele triumfând asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci unul dă numele dialogului, desigur, dar apare o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească pe calea vieții într-o direcție ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel. Philodemos poet - și Lucrețiu, de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură de nenorocirea altuia! Alt avatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să aline dorul provocat de distanță fizică care-i desparte de acestea și în același timp să prezinte publicului neo-zeelandez o parte din spiritualitatea și tradițiile poporului român”. Spectacolul „Măgura" - dramatizare după românul „Lumea satului” de George Smarandache - a fost pus în scenă de un grup de artiști amatori din comunitatea românilor din Auckland, Noua Zeelandă, avându-l că regizor pe binecunoscutul actor Claudiu Bleonț de la Teatrul Național București. Este un spectacol care a ajuns la inimile tuturor. Realizat în mod profesionist, cu idei
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
aparțin, dar dacă nu, atunci se vor cuveni copilului. De obicei câștigătorii sunt copiii, jocul fiind pentru ei un bun prilej de a-și completa rezerva banilor de buzunar. La Mendrisio, în cantonul italofon din Tessin situat în sud, sunt puse în scenă spectacole în Joia Mare cu soldați romani și trompetiști călare ce vestesc Patimile lui Isus. După care în Vinerea Mare are loc o procesiune mult mai austeră ce constă în transportarea pe străzi a statuilor lui Isus după crucificare și a
TRADIŢII EUROPENE – PAŞTELE ÎN ELVEŢIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364475_a_365804]
-
acest fel, jelania n-ar mai însemna de mult o plângere cu ingrediente de rugăminți, fierbinți și mieroase ci un veritabil strigăt de revoltă, împotriva nepăsării, bătăii de joc, discriminării sociale și civice, al celei mai ignobile delăsări și platitudini puse în scenă de „coregrafi” destoinici ai oricărei puteri (formațiuni sau alianțe) care pretind că ne conduc și ne miruiesc (cu „instrumentarul” acaparant al miluirii instituției de care se servește în mare măsură pentru a ajunge „sus”!) Referință Bibliografică: Retorică patriotardă !... / George Nicolae
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
în 1992. A apucat deci schimbarea regimului și a asistat la prăbușirea notorietății sale. Până în 2015, când reputatul și talentatul regizor Dinu Cernescu a redescoperit piesa, a prelucrat-o și a redat-o publicului contemporan într-un spectacol emoționant, bine pus în scenă și excelent interpretat care a avut premiera anul trecut. Într-un superb decor cehovian din care, după clasica ridicare a cortinei și cele trei gonguri, se risipește un fum al trecutului, evoluează personajele piesei în costume perfect adaptate epocii (scenografia
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]