1,937 matches
-
său la Hollywood și, în ciuda opoziției sale de a nu juca fără Olivier, filmul nu numai că s-a bucurat de popularitate în rândul criticilor și a audienței, dar a devenit și filmul preferat al actriței. Ea și Olivier au pus în scenă producția Romeo și Julieta peBroadway. Presa din New York a avut o atitudine ostilă față de această producție. Criticul Brooks Atkinson a scris pentru tabloidul The New York Times: "Cu toate că doamna Leigh și domnul Olivier sunt niște tineri foarte frumoși ei pot cu greu să
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
-și petreacă timpul liber scriind. Primele sale lucrări, poeme de mici dimensiuni, erau publicate în revista "Almanach des Muses". Mai tarziu, el a scris prima sa opera comică, "Ernestine", inspirată dintr-o nuvelă a lui Mărie Jeanne Riccoboni. A fost pusă în scenă pentru prima oară la 19 iulie 1777, în prezența reginei Mărie Antoinette, dar a fost un dezastru total. În același an, el a înființat o școală de artilerie în Vălence, la care avea să fie student și Napoleon. La reîntoarcerea
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
învățătorilor, preoților și altor știutori de carte. Chiar și cei ce nu știau citi puteau fi informați ascultând cititul de către copiii de la școli. Cu ocazia serbărilor de început și sfârșit de an cele mai gustate erau reprezentațiile de teatru, fiind puse în scenă piese ca "Nuntă țărănească" și "Chirița în Iași" de Vasile Alecsandri, "O noapte furtunoasă" și "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale. Timp de o jumătate de secol (1869-1918), gimnaziul din Brad a fost, pentru Zarand și Munții Apuseni, universitate
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
orașul Bat Yam, la sud de Tel Aviv și se ocupă și cu pictura. I s-a decernat premiul Asociației autorilor și editorilor de muzică din Israel, Akum, pentru muzică la spectacolul cu piesa clasică idiș Dybbuk de S.Anski pusă în scenă la Teatrul Kameri din Tel Aviv. De asemenea - premiul primului ministru pentru întreaga activitate muzicală de până atunci.
Iosef Bardanașvili () [Corola-website/Science/313532_a_314861]
-
spectacol va dura între 30 și 40 de minute și va fi bazat pe povești publicate sau scrise în ultimii 20 de ani de autori indieni. Suntem de părere că copii vor fi deschiși și receptivi la aceste povești noi puse în scenă folosind mijloace tradiționale. Acest scurt proiect de spectacole este menit să alăture diferite modalități de a interpreta piesele și să le utilizeze că unelte pentru a spune poveștile noastre. Dar alegerea acestor forme teatrale depinde de artiștii cu care colaborăm
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
colaborăm, de forma tradițională pe care ei o stăpânesc mai bine și de ceea ce ei sunt dispuși să împărtășească artiștilor din repertoriul nostru. În loc să structuram spectacolele pentru o scenă obișnuită, acestea vor fi proiectate că spectacole autonome care pot fi puse în scenă aproape oriunde, în școli, centre de activități, biblioteci, librarii, cămine, spații comunitare, parcuri, grădini etc. Nu va fi nevoie de o scenă tradițională sau de decorurile aferente (în același timp continuăm să punem în scenă spectacole mai lungi în spații
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
spectacole autonome care pot fi puse în scenă aproape oriunde, în școli, centre de activități, biblioteci, librarii, cămine, spații comunitare, parcuri, grădini etc. Nu va fi nevoie de o scenă tradițională sau de decorurile aferente (în același timp continuăm să punem în scenă spectacole mai lungi în spații teatrale formale). Proiectarea producțiilor va fi flexibilă și va pune accentul pe modalitatea de performare și pe text. Fiecare poveste va fi pusă în scenă inspirându-se din prestațiile și formele de artă vizuală din
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
tradițională sau de decorurile aferente (în același timp continuăm să punem în scenă spectacole mai lungi în spații teatrale formale). Proiectarea producțiilor va fi flexibilă și va pune accentul pe modalitatea de performare și pe text. Fiecare poveste va fi pusă în scenă inspirându-se din prestațiile și formele de artă vizuală din diferite părți ale Indiei. Vom introduce, de asemenea, un element puternic de dezvoltare al esteticii vizuale care este complementar cu tipul de spectacol și, în același timp, este stimulant și
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
Câteodată lucrurile sunt mai bine lăsate așa cum sunt. Adăugarea elementelor nu îmbunătățește neapărat o prestație. [caption id="attachment 1114" align="aligncenter" width="300"] Un spectacol în grădina unei cladiri de apartamente din Mumbai[/caption] În retrospectivă</em> În ultimul an, am pus în scenă Hanuman Ki Ramayan într-o arie largă de spații precum curțile, sufrageriile din casele oamenilor, grădini, școli, chiar și un teren de badminton acoperit. Publicul a variat de asemenea, de la copii mici până la pensionari, iar spectacolul i-a impresionat pe
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
deoarece acest fel de interpretare muzicală necesită multă putere fizică și un sunet gutural în registru înalt. Există o rivalitate aproape sportivă între diferitele <i>nautanki mandalis </i>care încercau constant să se întreacă în prestații. <i>Nautanki</i>-le puse în scenă de aceste <i>mandalis</i> sau <i>akharas</i> au devenit și au rămas principala sursă de distracție în orașele și satele din nordul Indiei până la apariția televizorului. Plăcerea stilului nautanki se află în schimburile melodice dintre interpreți. Spectacolele sunt
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
orașele și satele din nordul Indiei până la apariția televizorului. Plăcerea stilului nautanki se află în schimburile melodice dintre interpreți. Spectacolele sunt punctate de cântece individuale, dansuri și sketch-uri care au rolul de pauze comice pentru public. Prestațiile nautanki pot fi puse în scenă în orice spațiu deschis dintr-un sat sau din preajma acestuia care poate găzdui un public. În unele cazuri, publicul era format din sute sau chiar mii de oameni. Câteodată acest spațiu este oferit de chaupal-ul satului, iar în alte dați
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
un mod macabru de doliul militar. Criticile ce și le-a atras Levin în urma spectacolelor „Tu, eu și războiul urmator” si „Ketchup” s-au întețit după premiera celei de-a treia piese politice „Regina Băii” (Malkat Ambatya) care a fost pusă în scenă de David Levin la Teatrul Kameri din Tel Aviv în aprilie 1970. Aceasta cuprindea, între altele, expresii licențioase (ca de pildă "a trage bășini"), o scenă a Sacrificiul lui Isaac (în ebraică Itzhak) în care acesta îl implora pe tatăl
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
și-a lansat cea dintâi piesă "nepolitică" - comedia „Solomon Grip”, pe scena Teatrului Deschis (Theatron Patuah) și în regia lui Hillel Neeman. Dar primul său mare succes la public l-a avut cu următoarea sa comedie, „Hefetz”, care a fost pusă în scenă in martie 1972 la Teatrul muncipal din Haifa sub regia lui Oded Kotler. Aceasta fusese refuzată de Teatrele Kameri și Habima din Tel Aviv. În aceeași perioadă Levin scrisese și două scenarii - pentru filmul „Ploch” (1972) în regia lui Dani
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
obrazul unui băiat arab. După toate acestea eroul îl insultă pe Dumnezeu. Deși Consiliul pentru critica filmelor și pieselor, existent încă în acea perioadă, a interzis prezentarea a piesei în totalitatea ei, regizorul Oded Kotler a decis totuși să o pună în scenă. Consilierul juridic al guvernului, Itzhak Zamir, a recomandat punerea în acuzare a conducerii Teatrului Kameri pentru încălcarea legii cenzurii, aflate pe atunci în vigoare, în schimb piesa a fost permisă cu condiția cenzurării unor fragmente. În anii 1980 Levin a
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
a devenit conștient că poată provoca el însuși dispariția sa. Distrugerea planetei era posibilă. Era sindromul Hiroshima. Războiul rece a fost punctul culminant- apocalipsa nucleară. Aceasta se regăsește în filmele SF din anii ’70 Mad Max sau Planeta Maimuțelor. Toate pun în scenă o lume postatomică. După căderea URSS, această teamă a trecut. Am trecut la teama față de natură, de schimbările climatic. Tsunami din 2004, seismul din Haiti, ciclonul Sandy...Avem impresia că nu au fost catastrofe atât de mari inainte. În realitate
21 decembrie, al 183-lea sfârșit al lumii. Vezi care va fi următorul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65313_a_66638]
-
îmbibat cu mine până la urmă vrând nevrând am fost sătul de palme de șuturi de vorbe în doi peri m au sedus zâmbetele de complezență am dat cu tifla lacrimilor mele în schimb am iubit spectaculos un foc de artificii pus în scenă (cu frenezia regizorului genial) de o inimă nesățioasă 6 iunie 2011 Cele șapte ceruri ale unei seri care are vocea ta decor îmbăiat în cerneală ascuns în spatele adevărurilor apocrife ca o pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
teatru transmise la tv și la Radiodifuziunea Națională. Toate aducându-mi un premiu și calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dar în urmă cu peste zece ani am îndrăznit să scriu și teatru pentru copii, pentru voi. Toate puse în scenă la teatrul ,, Cărăbuș” din Brăila, pe care le-am adunat într-un volum pe care vi- l ofer pentru lectură și bibliotecă. Recunosc că n-a fost ușor ca să pun păpușile să vorbească între ele, să vorbească cu actorii, într-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De fapt, literatură pot scrie oriunde; aici, măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord cu transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la vizionare; să ajutăm, pe cît posibil, spectacolul cu părerile noastre... E inspectorul din Direcția Teatrelor, cel care, întîmpinîndu-l pe Mihai toamna trecută, i-a zis: Îmi place "Ora solstițiului"! Mă bucur că teatrul din Valea Brândușelor vrea s-o pună în scenă. Important e să aibă actriță pentru rolul principal. Ori, tocmai aici e aici: Mara Nedelcu, proaspăt venită din institut, cu toată cariera ei în trei filme ori poate tocmai de aceea -, unde făcea pe fetița certată cu condiția de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dă politicos din cap, bea din ceai cu înghițituri mici. Yu Qiwei o întreabă ce cursuri o atrag cel mai mult. Literatură și teatru, răspunde ea. Ce interesant, vine replica lui, și îi zice că are legături cu artiști care pun în scenă piese cu subiect politic. Ea spune că nu cunoaște grupul, dar că-l admiră. Poate că ai vrea să lucrezi cu ei cândva, sugerează Yu Qiwei. Poate, zâmbește ea. El o întreabă apoi dacă-i place viața din campus. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul de carne de om! Anecdota ar putea să treacă: onanist și petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la Academie. Și, prin urmare, că-și scrie foarte adesea dialogurile ca un om de scenă și gândește ca un luptător, în ciuda punctului de vedere al tradiției, care este în întregime de partea lui... într-adevăr, dialogurile sale pot fi puse în scenă fără nicio dificultate. Decorurile reduse la minimum, acțiunea cvasiinexistentă, personajele transformate în purtători de cuvânt ai unei teze simple, uneori chiar simpliste, unul adoptând rolul de personaj pozitiv - cel mai adesea Socrate -, iar ceilalți de personaje negative, binele triumfând asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci unul dă numele dialogului, desigur, dar apare o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească pe calea vieții într-o direcție ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel. Philodemos poet - și Lucrețiu, de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]