7,219 matches
-
uitat niciodată cu atenție. Nu s-a uitat nici prima dată când au vizitat casa. Nici când agentul i-a condus prin încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând pe jos degețelele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sută prin tranșee prin baruri și prin pungi eu nu-mi cos aripi plec în rochie largă dacă nu am găsit nu e nimic mă uit dar nu mai scriu pe foi nu ating viața tot ce nu se vede înăuntru în cuvinte nu se spune jocul din joc nu iese am ochii frumoși și asta e de ajuns să fie închiși ești cea mai aproape depărtare dacă te-aș întâlni nu știu ce ți-aș spune cerul e încă ocupat pentru mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l sărut... Sărut, cade piatra pe ochii lui morți, Se varsă-năuntru iubirea de toți... O vorbă i-aș spune, dar sufletul său A aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă din lemn, care se căscă cu un scheunat jalnic. Înăuntru nu era nici o mișcare și nu se întrezărea nimic deslușit. Totuși Culae dădu binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vlădăreanu, o veche și foarte bună cunoștință de-a lui Fănel Trifu, socrul surorii sale, căsătorită și stabilită la București cu ani buni înaintea războiului. Ca unul care cunoștea bine casa, Fănel Trifu se îndreptă spre o ușă și păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pune lațul de gât după stabilizare, când văzuse că toată agoniseala i se duce pe apa sâmbetei!... iar canistra i-o dăduse văduva cârciumarului pe un sac de gogoșari, pentru că ea, se vede treaba, nu știa ce ascunsese bărbatu-său înăuntru. Erau acolo bani să-ți cumperi cu ei sute de pogoane de pământ. Ce păcat că nu mai erau buni!... oftă țăranul, căzând filosofic pe gânduri, dar Virgil încetă să-l mai urmărească și își întoarse capul spre Ștefănel, băgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Îi prezint lui Nică frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acvamarin. Este singura cale să te înapoiezi acasă, îmi spuse Hedwig, în timp ce fredona un cântecel pe nemțește. Haide! Ce mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar în același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră, iar Sidney o urmă la câțiva pași distanță. Se opri la intrarea peșterii și privi înăuntru. Erau străluciri, multe, de toate culorile. Parcă, văzute mai deaproape, nu erau doar niște globuri. Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niște priviri nu foarte prietenoase din partea strălucirilor - pardon, zânelor. Nu păreau prea încântate să aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la cele întâmplate. Avea două variante: ori tocmai văzuse magie adevărată, ori înnebunise complet. Spera sincer ca prima variantă să fie cea corectă... Rus Raul, clasa a VIII-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bag la zdup pe scriitor. Dacă... Restul se pierdu În șervețelul Kleenex. Simți nevoia să-i spună tînărului jandarm că el nu avea nici o vină, că regretele erau inutile. În loc să facă asta, luă una din pungile de plastic și strecură Înăuntru, cu delicatețe, biletul găsit În mîna lui Gildas. Trebuia să acționeze, În loc să se piardă cu firea. - Fotocopiază-l și trimite originalul locotenentului Caradec, la SRPJ Brest, zise ea, Întinzîndu-i punga lui Stéphane. Vreau să știu dacă și-a mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chemase automat pe ea, era din cauză că În ea avea Încredere. Bătu darabana energic În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca sicriul să fie Închis pentru totdeauna, fără ca cineva să observe, strecurase Înăuntru o cutiuță. Diamantul avea mai mult de un carat, montura era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o cere pe Valentine În căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a lui Fersen. Își parcă la repezeală propria mașină și alergă spre vehicul, pe care-l văzu limpede că se mișcă, deși nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție și deschise brusc portiera. Stupefacția o făcu să lase arma jos. Pierric, stînd pe burtă În interiorul mașinii, sufla În radio, punea mîna peste tot, cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]