8,238 matches
-
noapte e de mine Al tău chip nedespărțit... Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas, Ele cântă, eu vărs lacrami Făr de tine c-am rămas; Munții, stâncile răsună De amarul meu suspin, Cerul stă la îndoială, Lui sau ție mă închin? {EminescuOpXV 145-169} {EminescuOpXV 170} ["DACA ÎNSĂ SUMA DE PUTERE... "] 2267 Dacă însă suma de putere a Soarelui scade, atunci se-nțelege că și termenii echivalentului fenomenologic de mișcare *** pe suprafața Pământului scad asemenea - daca se urcă, se urcă și aceștia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dă un surtuc negru (am gândit îndată și la pantalonii de o dubioasă culoare) ș-am intrat pe podelele ceruite ale odăii unde erau cei doi regi. Soră-mea-mi spune la ureche: spune -ți numele și meseria. Eu mă închin înaintea lui Don Alfons: Eminescu [... ] - [... ] - întreabă D [on] Carlos, care era femeie. - [... ] - [... ] Don Carlos mă invitează să șed pe un divan-sofa, care ocupa amândouă laturele ale unui unghi al odaiei și pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Calecheos - 39 ani - onorarea lui Apis, Mneuis și a țapului. Reședea în Memphis. Mormintele Apis-ilor - merg pân la Amenopis [Amenophis] al III. Cultul era mult mai vechi și-l găsim pomenit în inscripțiile vechiului imperiu. Mneu[i]s (bou alb) închinat [la] Heliopolis, închinat soarelui, mormântul se pare a fi aproape de Memfis [Memphis]. Țapul mendezic (Pan al grecilor). În Egipt sunt doi Pan. Itifalicul berbece, apoi Herodot vorbește de un Pan în forma de țap (cult de animal exercitat într-un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și noapte e de mine al tău chip nedespărțit. Pustnicele cântărețe apele ajung la glas Ele cântă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună de amarul meu suspin Ceriul stă la îndoială, lui sau ție mă închin? AH, NOROC, NOROACE (p. 634) Ah, noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi, A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Căci eu pentru tine Sufăr în suspine Câte le privești. Ah, cu ce cuvinte Te-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care i-l spusese Dumnezeu. 4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5. Și Avraam a zis slugilor sale: Rămîneți aici cu măgarul; eu și băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, și apoi ne vom întoarce la voi." 6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, și a luat în mînă focul și cuțitul. Și au mers astfel amîndoi împreună. 7. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp pe care l-a binecuvîntat Domnul. 28. Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer, și grăsimea pămîntului, grîu și vin din belșug! 29. Să-ți fie supuse noroade și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraților tăi și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta." 30. Isaac sfîrșise de binecuvîntat pe Iacov, și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
28. Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer, și grăsimea pămîntului, grîu și vin din belșug! 29. Să-ți fie supuse noroade și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraților tăi și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta." 30. Isaac sfîrșise de binecuvîntat pe Iacov, și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s-a întors de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărți în Iacov și-i voi risipi în Israel. 8. Iudo, tu vei primi laudele fraților tăi; mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta. 9. Iuda este un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda își pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu; ca o leoaică: cine-l va scula? 10. Toiagul de domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela de cuvinte a cetății ideale), artistul cade mai prejos de slugă, ajungând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atât de puțină înțelegere pentru textele reale. Dincolo de "Zacharias Lichter" nu prea-l interesa literatura. Nu-nțeleg cum Dumnezeu îi căzuse romanul lui Matei Călinescu în mâini. Poate ca-n faimoasa scriere SF unde urmașii decăzuți ai unei civilizații dispărute se-nchinau la o "scriptură" ce nu era de fapt decât un cont de bancă al unuia, Leibowicz, dacă mai țin bine minte... De cele mai multe ori, cred, idolatria în cultură se bazează pe o asemenea neânțelegere. Eu însumi, mi-e rușine s-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-i bucuri prin curajul tău, nu ca să le stârnești mânia cu vreo nesăbuință. Ai înțeles, Iahuben? Am nădejde în tine! Poruncile militare și orice alte cuvinte pentru soldați Puarem le spunea limpede. Cu ele era deprins Iahuben de mult. Se închină adânc în fața căpeteniei și spuse cu glas tare și dîrz: - Am înțeles, stăpâne. Voi fi bucuria zeilor și sluga supusă a marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic! După ce spuse din nou toate cuvintele poruncii lui Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altă lumină, parcă aproape tot așa de puternică. Lumina aceea a străbătut cerul ca un stâlp de văpaie cu iuțeala celei mai repezi lănci. Tatăl tatălui meu se plimba într-un câmp pustiu, după seceriș. Era preot tânăr și se închina Zeului Apelor. Departe, în marginea câmpului, erau câțiva oameni care-și frigeau o capră, pregătindu-se de ospăț. La vreo cincizeci de pași de tatăl tatălui meu, stâlpul de foc a căzut din cer și s-a înfipt în câmp
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la care porneau raze lungi din oricalc, mai sus, pe o altă terasă a colinei, se zărea clădirea de înfățișare barbară a Marelui Templu al celor cinci zei mari, stăpâni ai vieții și ai morții acestei lumi, cărora li se închina din vechime poporul atlant. Aceleași metale intraseră și în alcătuirea templului, dar amestecul lor ciudat de frumos și nesemănând cu nimic din tot ce văzuse vreodată Iahuben, atât prin înălțimea dreaptă și amețitoare a stâlpilor, cât și prin jocul nebun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nor de foc și și-au scos casa din flăcări ca s-o pună pe pământ, au stat numai pe lângă casă. Eu cred că sunt zeii focului și ai vântului și s-au supărat pe noi că nu ne mai închinăm lor. - De ce crezi așa? întrebă Auta. - Când s-a așezat casa lor pe pământ, eram destul de departe și tot ne-a izbit dinspre ea un vânt așa de puternic că era să ne prăbușim. Cine stătea aproape a căzut la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străină de alături, care-l privea acum cu multă luare aminte și parcă și cu mirare, spuse deslușit: - Eu sunt Auta, robul Marelui Preot din Atlantida. Ființa nu părea că auzise. Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu pot înțelege și a preoților cărora le este de folos asemenea fel de născociri iată că se clătina. Iată-i pe zei lângă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alți preoți dacă te vor descoase, nimeni, nimeni să nu afle că acești străini nu sunt zei. Așa cum au și început să audă, vor ști toți în Atlantida că străinii din turn sunt cei cinci zei mari cărora li se închină poporul și că au venit să dea prin mine porunci noi Atlantidei. Auta făcu o mișcare, vrând să spună ceva. Dar bătrânul vorbi mai departe: - Știu, fiule, ce vrei să spui: acestor străini să nu le mărturisești că în Atlantida
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
leopard. Auta îi pofti pe cei trei să se așeze, iar el rămase în picioare. După puține clipe intră un preot tânăr sau mai degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Este o casă a zeilor... adică (își aduse aminte că străinii tot n-au ajuns să priceapă ce sunt, sau ce ar putea să fie zeii) un palat... un palat în care de fapt nu locuiește nimeni, dar care este închinat... unde marii noștri preoți... (și iar se opri) unde... Tefnaht îi porunci să tacă: - Nu trebuie!... Le vom face în pisc, un templu care să fie pentru ei o casă foarte bună de locuit. Când va fi gata, ai să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
treacă un timp... - Atunci tot ce fac ei e zadarnic? - Zadarnic nu e. Este o treaptă: întîia treaptă. Pe o scară nu te urci sărind, te urci pe trepte. Înțelegi? Și nici să nu crezi că oricât ți s-ar închina ei ai făcut totul numai tu... Dacă ei n-ar fi vrut, tu nu făceai nimic. Fără tine, tot se răsculau, poate mai târziu. Ură aveau destulă... Tu n-ai făcut decât să grăbești clipa. Auta nu știa ce să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nasul mai lung și mai gros și statura mai scundă. Pe cel dintâi îl întrebă la întîmplare în limba țării Sumer, vrând să afle cum îl cheamă. Fericit că poate vorbi ca acasă, omul râse cu recunoștință și i se închină. - Zeul nostru știe toate limbile pământului... Mă cheamă Utnapiștim, și slăvit fie zeul care vrea să știe numele meu nemernic! - Dar tu de unde ești, care-i țara ta? îl întrebă pe celălalt, însă în limba atlantă. Robul cu fața stacojie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aveau capetele în globuri. Și Nefert, care însă nu știa: i-l puseseră în somn. Hor întoarse un mâner, și toate jilțurile se răsturnară, lăsîndu-și călătorii să stea legați de ele cu capul în jos. Luntrea minunată, căreia i se închinaseră neamurile pământului, începu să tremure. Un vuiet surd se auzi dedesubtul ei, apoi luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
al Mării dintre Pământuri erau în acele vremi neamuri nenumărate și felurite. Unele aveau câte o țară a lor, altele abia își clădeau întîile orașe, celelalte erau numai neamuri de păstori rătăcind în căutarea pășunii. Fiecare vorbea altă limbă, se închina altor zei și urmărea alte țeluri în viața niciodată la fel și totdeauna îmbîcsită de griji și primejdii. De aceea strecurarea prin aceste ținuturi a celor doi oameni negri trecând prin Sumer, prin Akkad, prin Assur și prin alte țări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai avut dreptate, Auta: altceva nu putem face. CAPITOLUL XXXIII Se opriseră în poiana unui crâng, nu departe de orașul plăcerilor și al bogăției. Uh și celălalt străin îl așteptau pe Auta în luntre. Trecând printre corturile păstorilor care se închinau lui Elohim, Auta se întorcea acum din Sodoma. Aflase din nou cine umplea cele două orașe, știa acum bine că afară de puțini oameni, din marginile sărace, Sodoma și Gomorra erau ticsite, îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să plece din oraș aflaseră de la Lot și s-au dus cu el. Mai era numai un bătrân cumsecade, Abraam, la care cei doi s-au mai dus. Când se apropiară de coliba lui, Abraam se sculă și li se închină până la pământ. - Noi suntem... vru să înceapă Auta, însă bătrânul zise surâzând șiret: - Știu cine sunteți voi! Tu ești Enoh, știutorul tainelor cerești, și celălalt este îngerul Domnului. Ați venit să pedepsiți fărădelegea Sodomei și a Gomorrei. Auta se gândi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu mai era pe pământ. CAPITOLUL XXXV Dincolo de țărmul Mării dintre Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri, pe care azi îl blestema. Odinioară bogat și sănătos, de când se îmbolnăvise și se făcuse sărac era nevoit să blesteme pe cineva și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]