6,663 matches
-
Bâlea se află în administrarea primăriei Cârțișoara care privește din păcate neputincioasă la procesul de degradare tot mai accentuat de la un an la altul, proces ce a început în anii ’70 odată cu inițierea construcției șoselei Transfăgărășene, ridicându-se de atunci încoace numeroase edificii pe chiar terenul rezervației care se întinde pe nu mai puțin de 180 de hectare. După 1990 pe lunca râului Bâlea în zona Glăjărie a apărut un adevărat sat de vacanță, s-au construit deja prin concesionări de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vremii, după cum s-au schimbat stăpânii s-au schimbat și numele celor două sate. Aflăm din Dicționarul istoric din Transilvania de Coriolan Suciu Ed Acad. R.S.R. 1962 care a fost metamorfoza denumirii oficiale a Cârțișoarelor noastre de 500 de ani încoace. Astfel Oprea Cârțișoara cunoscută în limba maghiară cu accentul de rigoare sub numele de Oprakercisora evoluează astfel: La 1509 Cartzisora, la 1589 Opra Kercsesory, la 1601 Opra Kercyessora, la 1733 Opra Kercyesora, la 1750 Oprakercye, la 1760 Opra Kertsesora, la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai dat dela stăpânire». Obiceiul acesta al comunicării săptămânale a poruncilor s-a practicat până acum o jumătate de secol, renunțându-se la el în octombrie 1950, moment în care cele două sate s-au mai unificat odată, de atunci încoace comunicările primăriei făcându-se prin afișaje sau din om în om. De-altfel, de-a lungul anilor, din timp în timp, în structura administrativă a celor două sate au intervenit numeroase reorganizări, aproape fiecare nouă legislatură simțindu-se obligată, dacă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
l-a practicat veacuri, poate milenii de-a rândul și la care n-a renunțat nici după ce s-a inventat moneda. După cum ne arată cercetătorul Ștefan Meteș în lucrarea sa « Situația Economică a românilor din Țara Făgăraului», târziu de tot încoace, înainte de anul 1680 boierii din Scorei au cumpărat patru mori pe Valea Laita de la satul Cârțișoara pentru un cal și 12 câble de grâu. Cumpărături și vânzări de volum mai mare se desfășurau în satele mai mari de pe Olt precum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au uitat oamenii satului să-l roage pe tovarășu’, în telegrama aceea, să transmită mulțumirile lor și marelui popor sovietic pentru sprijinul acordat în construcția noii societăți și pentru grija pe care ne-o arată de aproape douzeci de ani încoace, de când noi le dăm rușilor gratuit tot grâul, iar ei ne iau în schimb tot gratuit, tot petrolul. S-a consemnat atunci în scripte că la data inaugurării Gospodăriei colective prin Decizia forurilor superioare nr. 1458 din 25 noiembrie 1961
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole colective, știind că în felul acesta pierdeau tot ce înaintașii lor, de la căderea obăgiei încoace cuceriseră prin luptă și jertfă de sânge. Se știa la ora acea în sat că popa Nodea din Șinca, având doi feciori, unu, sportiv de performanță, om de bază al echipei naționale de handbal masculin la București, celălalt, tehnician de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se oprește brusc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta era dată dracului ! Pusese ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
precis după demolarea structurilor statului socialist și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult a anarhie), s-au deteriorat și devalorizat grav atitudinea și concepția despre muncă. Munca-i grea, obositoare, Ea aduce bunăstare. Dar din ’90 încoace, Multora nu le mai place. Fuga de muncă, disprețul față de această inestimabilă însușire umană, au provocat declinul economic și moral al României post decembriste (alături de celelalte rele: corupția, evaziunea fiscală, hoția, nesocotirea legilor, inflația, fiscalitatea împovărătoare, economia subterană, devalizarea băncilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
căzut încă, frunzele copacilor oferă o gamă cromatică de o captivantă frumusețe care merge de la verdele tânăr până la maroniul brun. Nuanțele intermediare dau livezilor, văilor, parcurilor și pădurilor un aspect autumnal încântător. Este pentru prima oară, de mai mulți ani încoace, când nu mi-am dat întâlnire cu Toamna, în colțul de rai în care a trăit, a visat și a scris neprețuitul meu coleg de clasă și prieten, poetul Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui, se leagă încă și de interesul pe care-l urmăresc, de a face o comparațiune între trecut și prezent, între tineretul de altădată și cel de acum, de a fixa linia pe care generațiile au urmat-o de atunci încoace și de a contribui astfel la clarificarea acestui penibil punct de îndoială: dacă actuala tendință dominantă a spiritului uman, care pare a abandona și renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres sau oprire sau criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unităților provinciale vechi, ciuntirea Moldovei în special, ne-ar fi dus, în faza de tranziție în care ne găsim, la mari neajunsuri în consolidarea unităței noului stat român. Aceasta cu atât mai mult, cu cât de la război și de la întregire încoace, nici un guvern n-a înțeles rolul Iașului în noua ordine de lucruri: rolul de centru activ de viață națională, de centru de cultură și de lumină a Moldovei întregite. În fine de curând, pentru motive pe care un englez autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ales de prieteni.) Dar oricum departe, pierdut în ceața cenușie a lucrurilor peste care au trecut ani lungi și grei... Cred că iluzia aceasta, de distanță și de perspectivă, se datorește condițiilor extraordinare și absurde ale existenței noastre de la război încoace. Așa de extraordinare și de absurde, pentru noi, cei care în timpul Marei Conflagrații ne găseam trecuți de vârsta de 30 de ani, încât o bună parte din existența noastră, cea de dinaintea epocei tulburi în care ne aflăm, ne apare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
i se spune "Sf. Neculai domnesc" și ,,Sf. Neculai cel bogat". Fost paraclis domnesc. Datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și poartă cu nobilă simplitate caracterele stilului moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare. Mult timp, de la Alexandru Lăpușneanu încoace, biserica aceasta a servit la ungerea Domnilor cu ocazia înscăunărei lor. Ajunsă în stare de ruină, fost dărâmată cu totul și reconstruită din nou, cu o artă neîntrecută, de Lecomte du Nouy, sub Regele Carol I, în același timp cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nouă nu ni se poate întâmpla nimic din ce vedem, noi supraviețuim în tot deauna. Oare așa să fie? (2007) Modificarea privirii Nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu - ni se spune de câteva mii de ani încoace, de la Heraclit citire, încât propoziția a devenit una dintre cele mai banale ziceri profunde. La fel de banală este și observația că nu numai apa e de fiecare dată alta, ci și noi înșine. Chiar dacă neam scălda în aceeași apă, lu crurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar Îmi place s-o privesc spre seara cînd soarele fumegă sîngeriu. Atunci pare cuprinsă de flăcări. Ca și pasărea Phoenix... Nimeni dintre cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea renaște sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
înțelege de ce, printre altele, un festival ca TIFF a avut succesul pe care l-a avut : pentru că o bună selecție nu o poate face decât un critic ! Este o realitate verificabilă : oferta Cannes-ului este asigurată de zeci de ani încoace de președintele său, criticul de film Gilles Jacob ; Mostra de la Veneția a fost și este condusă de critici-selecționeri (Alberto Barbera, acum Moritz de Hadeln) ; la fel Berlinala, festivalul de la New York, Rotterdam, Torino, Londra ș.a.m.d. Practic, nu există festival
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
semnat de D.R. Popescu. Asta nu înseamnă că filmele respective sunt lipsite de calități pur cinematografice, ci pur și simplu că inspirația lor vine din literatură ; altminteri, filmul lui Pintilie este poate cel mai bun film al său de la Balanța încoace, cel al lui Mărgineanu e un efort onest și onorabil, pe celălalt taler al balanței stând eșecuri indiscutabile, precum filmul-didactic-cu-copil handicapat al lui Gabrea (după scenariul lui Răsvan Popescu) și telenovela filosofică a lui Marinescu, în care actori mari (Dinică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
importante : Trofeul Festivalului Transilvania și Premiul Publicului la Salonic. în plus, filmul lui Mungiu a reușit să se impună și în termeni de încasări pe piața autohtonă, fiind practic cel mai de succes film de debut de la E pericoloso sporgersi încoace (adică de mai bine de zece ani !). Dacă adăugăm acestor două titluri participarea unor tineri regizori români la mari festivaluri internaționale (Sinișa Dragin, cu al său în fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, la Rotterdam, unde a luat un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
senzația că nu se întâmplă nimic (dialoguri, 25 de minute de urmăriri și pe urmă pauză) și-apoi, dintr odată, îți dai seama cât de groasă e chestia... Finalul e poate cel mai bun final de film românesc de la Reconstituirea încoace : o dată pentru că o lasă-ncurcată, exact așa ca-n viață, și pe urmă pentru că tensiunea morală pe care o declanșează te urmărește mult timp după aia. E o poveste care nu-ți dă lecții, dar din care înveți fără să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ci pentru că generația acestor „30 și ceva de ani este cumva între : erau adolescenți atunci când a căzut Ceaușescu, acum sunt adulți, deci au memoria evenimentelor întâmplate la Revoluție, dar în același timp au văzut ce s-a întâmplat de atunci încoace... Or, cred că Boogie este filmul care... cum să spun... pune cruce pe epoca aceea, pe trecut, privind, în fine, viitorul cu ochii prezentului. Nu se agață de trecut : îl privește ca pe un lucru deja încheiat, pe care îl
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Verva de dialoghist a lui Daneliuc n-a fost parcă niciodată mai detonantă. Cât despre actori, e de ajuns să spunem că Cecilia Bârbora e perfectă și că Dorel Vișan întâlnește aici cel mai bun rol al său de la Iacob încoace. Daneliuc după melci (pitorescul binișor temperat) Chiar dacă nu am gustat și nu mi-e rușine să recunosc - acel moft stilistic numit Glissando, mă consider un admirator al lui Mircea Daneliuc ; am apreciat Cursa de-nceput, am găsit interesant Ediție specială
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cristi Puiu (autorul lui Marfa și banii) decât de Mungiu și Caranfil. Filmul său combinație reușită de apocalipsă socială și antifeerie trash este propulsat de o energie contestatară ce-l recomandă drept cel mai disperat film autohton de la Patul conjugal încoace ; un pumn în plexul societății brutal, direct și la țintă. Povestea e simplă : doi tineri, îndatorați unui rechin local, dau din colț în colț în clipa în care acesta le reclamă șapte mii de parai, de plătit de azi pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil și deci discutat !) într-un orășel de provincie, fie el și capitală de județ (dar asta rămâne neprecizat !) ? Păi, exact ca-n debutul în lungmetraj al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]