6,555 matches
-
de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dascăle, hai la datorie! murmură bătrânul preot fără să asculte pe fiică-sa. Că ne-a fost stăpân și ne-a zidit biserica, și ne-ar bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci își zicea că singur el are dreptul și obligația să se ocupe de înmormîntarea ei, fiindcă divorțul lor, deși pronunțat, încă nu s-a transcris, aci că soarta a vrut ca ea să moară tocmai la țară, poate ca o pedeapsă sau o ironie că i-a fost atât de urâtă țara, apoi iarăși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul puțin plâns, dar liniștit, parcă lacrimile i-ar fi redat stăpânirea de sine. Logofătul fu însărcinat să aducă chiar astă-seară două coșciuge și cele necesare pentru înmormîntare. Unul va fi lăsat la Lespezi; preotul de acolo va îngriji ca trupul Nadinei să fie așezat în sicriu pentru a putea fi transportat aici mâine dimineață... Socotea măsura aceasta absolut urgentă, cea mai urgentă, deoarece cadavrele aveau nevoie de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni Tănăsescu, ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți mâna pe el! Tocmai în pauza când se aștepta detunătura, apăru și Titu Herdelea în curtea primăriei. Fiindcă Grigore Iuga era ocupat cu pregătirile de înmormîntare, a socotit potrivit să nu-l încurce cu prezența lui. Auzind împușcăturile din fundul grădinii, întrebă încet pe Baloleanu, care, spre a-și arăta energia, răspunse cu o nepăsare firească: ― Nimic... A fost împușcat ucigașul doamnei Iuga... Matei Dulmanu mărturisindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe cei vii dimprejur, în primul rând pe el, care de aceea suferă atât de mult și e copleșit de mustrările conștiinței. Când a expediat ieri la Costești telegrama lui Gogu Ionescu, anunțîndu-i moartea Nadinei, nu s-a gândit la înmormîntare, precum nu s-a gândit la nimic material... De-abia aseară, după ce a văzut cadavrele, și-a zis că cel puțin Gogu cu Eugenia ar trebui să vie la înmormîntarea Nadinei și că deci trebuie să-i aștepte. Azi însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gogu Ionescu, anunțîndu-i moartea Nadinei, nu s-a gândit la înmormîntare, precum nu s-a gândit la nimic material... De-abia aseară, după ce a văzut cadavrele, și-a zis că cel puțin Gogu cu Eugenia ar trebui să vie la înmormîntarea Nadinei și că deci trebuie să-i aștepte. Azi însă, după ce a văzut coșciugul în carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit în minte că Gogu n-are să vie acum la țară nici chiar pentru înmormîntarea surorii sale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie la înmormîntarea Nadinei și că deci trebuie să-i aștepte. Azi însă, după ce a văzut coșciugul în carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit în minte că Gogu n-are să vie acum la țară nici chiar pentru înmormîntarea surorii sale și că, de altfel, nici nu e timpul pentru o înmormîntare pompoasă când satele se zvârcolesc în dezmeticirea din nebunia furioasă și când ruinele încă fumegă ca și sufletele oamenilor. Atunci, în clipa aceea, s-a hotărât să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce a văzut coșciugul în carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit în minte că Gogu n-are să vie acum la țară nici chiar pentru înmormîntarea surorii sale și că, de altfel, nici nu e timpul pentru o înmormîntare pompoasă când satele se zvârcolesc în dezmeticirea din nebunia furioasă și când ruinele încă fumegă ca și sufletele oamenilor. Atunci, în clipa aceea, s-a hotărât să facă îndată o înmormîntare simplă, potrivită împrejurărilor, lăsând pentru mai târziu, când se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că, de altfel, nici nu e timpul pentru o înmormîntare pompoasă când satele se zvârcolesc în dezmeticirea din nebunia furioasă și când ruinele încă fumegă ca și sufletele oamenilor. Atunci, în clipa aceea, s-a hotărât să facă îndată o înmormîntare simplă, potrivită împrejurărilor, lăsând pentru mai târziu, când se va fi coborât liniștea adevărată, ceremonia cea mare. Și din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i ținuse sufletul într-o neputință dureroasă de a se orienta, parc-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coborât liniștea adevărată, ceremonia cea mare. Și din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i ținuse sufletul într-o neputință dureroasă de a se orienta, parc-ar fi plutit într-o lume ireală. ― Ascultă, Leonte, după-amiază vom face înmormîntarea... Calm, ca și când ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea mult pentru niște tîlhari!... Să nu uitați pe cei executați adineaori la primărie! Grigore avu o tresărire, parcă și-ar fi adus aminte de ceva foarte important. Zise repede către Titu: ― Aș fi vrut să fiu și eu la înmormîntarea țăranilor, dar nu mă simt deloc capabil acuma... Vrei dumneata să te duci în locul meu? ― Desigur! răspunse scurt tânărul Herdelea. Preotul conduse pe Titu Herdelea și pe Corbuleanu. Trecură prin grădina bisericii, prin alte două grădini și o livadă. Morții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-a fost frică să nu se mai întîmple ceva pe acolo... Sosi și Gogu curând. În cele câteva zile de când nu l-a văzut Titu, parc-ar fi îmbătrînit cu zece ani. Își uitase cochetăriile și-și pierduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai pomenit... Înmormântările se fac la prânz... — Nu știi... Cumătrul se aplecă spre el : L-au găsit de dimi neață spânzurat. Popa n-a vrut să-i citească și să-l îngroape. Abia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai pomenit... Înmormântările se fac la prânz... — Nu știi... Cumătrul se aplecă spre el : L-au găsit de dimi neață spânzurat. Popa n-a vrut să-i citească și să-l îngroape. Abia au convins o băieșiță să-l spele. L-au îngropat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete. Acum ritualul se oficiază cu mai multă osteneală. Și amintirile, odată scăpate în lume, se adună mai greu la loc... Uite, de pildă, înmormântarea bătrânului Zevedei, au trecut mai bine de douăzeci de ani și tot nu s-a încheiat încă... Nu erau mulți care să-l plângă, zâmbi Iacob. Un convoi de felul ăsta nu se alcătuiește din cei care vin să plângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă de piele, tot neagră. Și purtai un batic negru. — Toate femeile se îmbracă așa la înmormântare... — Dar tu aveai în mâini un buchet de flori galbene. Strâns la piept. Le țineai dinadins, nu știam de ce... — Erau crizanteme, florile mamei. Ca să fie și ea acolo. De ce voiai să știi ? Iacob al lui Zevedei se apropie și-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mătase. Mirosul îngrozitor mi-a intrat în haine și păr. Kuei Hsiang, fratele meu, a tot fost trimis să împrumute bani de la vecini. După o vreme, nimeni nu i-a mai deschis ușa. Mama și-a cumpărat haine ieftine de înmormântare: o rochie neagră pe care o poartă toată ziua. — Nu va mai fi nevoie să mă schimbați dacă mă veți găsi moartă în pat, ne zice ea. Într-o după-amiază, unchiul vine cu fiul său, căruia eu nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește din lemn. Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să devină mai puțin adânci. Treptat, plecăciunile sunt înlocuite de înclinări ale capului. Mă asigur din priviri că fapta mea nu e descoperită de călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni și animale. Acestea sunt îmbrăcate în mătase și țesături scumpe, la fel ca și mobilierul. Respectând tradițiile manciuriene de înmormântare pe care le adoptase, ea însăși s-a ocupat de toate pregătirile cu ani în urmă. Figurina din hârtie care o reprezintă pe ea pare adevărată, deși e așa cum arăta Marea Împărăteasă pe vremea când era tânără. Figurina poartă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unui antrenament budist de cultivare a echilibrului și armoniei. Încep treptat să simt revenirea liniștii. De vreme ce eu am captat atenția Majestății Sale, el a vizitat-o pe Nuharoo doar de două ori. O dată - cu prilejul morții doamnei Jin. Apoi, după înmormântare, el s-a dus la Nuharoo pentru ceai. Potrivit spionilor lui An-te-hai, Majestatea Sa a discutat cu ea doar despre ceremonie, nimic altceva. A doua oară când Majestatea Sa a vizitat-o pe Nuharoo s-a întâmplat la rugămintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul să moară. Hsien Feng nu mai poate să înghită. Supa din ierburi pe care i-o prepar continuă să-i fie adusă de către eunuci, dar nu se mai atinge de ea. Se dă comandă pentru roba de dragon de înmormântare, iar sicriul Majestății Sale e aproape gata. Cu toate astea, fiul meu nu a fost numit încă succesor, iar Majestatea Sa nu a articulat nici un cuvânt cu privire la această chestiune. De fiecare dată când vreau să-mi văd soțul, eunucul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Membrii Regenței se retrag. De îndată ce Nuharoo îi dă înapoi lui Su Shun căciula „uitată“, Marele Consilier revine la lucru. Nu se mai spune nici un cuvânt despre incident. Trupul împăratului Hsien Feng urmează să fie dus de la Jehol la Peking pentru înmormântare. Repetițiile pentru ceremonia deplasării sunt epuizante. În timpul zilei, eu și Nuharoo ne îmbrăcăm în robe albe și ne exersăm pașii în curte. Purtăm în păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]