KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...239 240 241 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles? Luată pe nepregătite, fetița întrebă speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele ar fi putut găsi, lesne, un mod de joacă dar haosul din jur le făcu să se încleșteze de obiectul de sub ele și să aștepte, nerăbdătoare, întoarcerea mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și-i aduna în camera ei pentru a-i primeni cu lenjerie curată. Dacă pentru Dan și Luana aranjatul frezei era pierdere de timp și-o făceau neatent și în grabă, pentru Ema pieptănatul reprezenta un adevărat ritual. Ea se așeza comod pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată să se apropie de părul lung al Emei, prindea cu delicatețe șuviță cu șuviță și le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea dovadă. Urma somnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mi-a murit anul trecut Dumnezeu s-o ierte! și m-a lăsat singur cu trei copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu să nu-i facă observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor. Știa cum sunt copiii și era conștient că nu întotdeauna părinții trebuiau făcuți răspunzători de greșelile acestora. Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se destind și, în sfârșit, se poate spune că a început serbarea. Luana așteaptă prima ei intrare în scenă cu sufletul la gură. Își vorbește, încearcă să se încurajeze. Sanda a îmbrăcat-o într-o rochie lungă din atlas bleu, așezată pe corset din sârmă. Un guler înalt îi îmbracă gâtul. Pe rochiță mama a cusut steluțe galbene iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
netăgăduit, că-i va face capabili de orice. Luana nu se considerase niciodată mai frumoasă. Nimic nu-i venise mai bine și n-o făcuse mai splendidă ca acea combinație alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dar încă nu reușise. An de an, în seara de ajun, îl pândea din pragul ușii. Stătea cu ochii lipiți de poartă și aștepta fără să se miște. Se gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea mai înalt, alteori mai scund. Câteodată intra în curte sprinten apoi se înmuia brusc, ca la comandă. Mare poznă moșul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau să-și adune gândurile. Aveau amândoi simpatii și antipatii în rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe masă, o cordeluță verzuie. Se întrebă ce-ar putea fi și uită să mai noteze. O văzu mișcându-se, târându-se pe fața de masă, șerpuind. Urcă pe cotul profesorului, i se întinse încet pe braț și i se așeză în jurul gâtului, ca un colier. Un fir subțire, despicat, țâșni de undeva din interior spre urechea bărbatului. Luana încremeni. Fără să pară că-l simte, profesorul de biologie dicta lecția cu un pui de viperă agățat de el. Pe rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
așteptații ani de liceu, Luana îmbrăcă o rochie simplă, în ciuda Sandei care-i pregătise o ținută aproape princiară. Își văzuse colegele dezvoltându-se armonios, cu mult înaintea ei, stăpânind tainele cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați. Ce comentarii? Care lecturi suplimentare? I-ar fi povestit, cu dragă inimă, ultimul roman citit dar nu credea că profesorul dorește asta. Înțelegând privirea pierdută a fetei, el o rugă să se așeze și-i dădu, cu nonșalanță, nota patru. Luana plânse ziua întreagă. Jură că se va retrage de la școală, că nu se simțea în stare să facă față unor astfel de cerințe. Cu timpul, descoperi că în spatele catedrelor de la liceu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală de hârtie în față, pe care își făcea notările. Participantele își alegeau câte un nume de gimnastă care să le reprezinte. Pentru numele Nadiei se ducea un adevărat război pe care, din pricina glasului puternic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse, apoi, spre familia Leon: Ce faci, Sando, aici erai? Se așezară la masă, cu Bica lângă ei și sărbătoritul în capul mesei. Era exact ceea ce nu suporta Dan: să fie în centrul atenției. Se foi în scaun până când Andei i se făcu milă și schimbă locul ei cu al lui. Familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]