6,958 matches
-
De tăticu, ce să ți spun? Mi-a trimis certificatul pe care eu ți-l trimit ție, fiindcă nu prea știu precis unde să-l păstrez în siguranță, așa ți-l expediez ție. Totodată, primesc și scrisoarea lui în care așterne câteva rânduri să rezolve chestia mașinii de cusut ce ne-ar fi interesat mai mult pe noi. Aș vrea chiar acum să și aranjez cu tine problema mașinii. Adică, tăticu îmi spune să trimit suma de 650 lei. I-aș
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că a trebuit să fac pe jos un număr apreciabil de km. Revin acasă în preajma orei 10 seara. Eram mort obosit. Aș fi mai putut să-ți scriu atunci, așa cum voiam eu? Dacă aș fi avut un secretar să-mi aștearnă gândurile pe hârtie, cred că aș fi putut să-ți scriu mult, mult de tot, așa cum scriu eu și așa cum știu că-ți place ție. Nu am avut secretarul și a trebuit să mă culc aproape imediat ce am ajuns, adormind
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
adânci în sufletul nostru, concretizate prin ghioceii apăruți în părul nostru după care în anii de școală oftam când ni se punea foarfecele pentru a-l da jos. Nu știu cum mai apari tu! Ești albit sau nu? Grijile vieții or fi așternut pe fața ta netedă și catifelată cute adânci sau nu? Despre mine mulți îmi spun că nu m-am schimbat mult. E drept, am început să mă îngraș, cu toate că am capul alb. Aceasta nu înseamnă că țin arma la picior
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un tablou. Cu cele mai frățești salutări, Iov I. Gheorghe. Mult prețuit prieten, Se întâmplă, spre durerea multora, că de unde nu te aștepți, de acolo vine câte o mare scârbă sufletească. Nu mă așteptam ca în sufletul unui prieten să aștern un necaz, acum, când zic eu, că sunt călit și prea călit de viață, maică-mea își trăiește ultimele zile și de mine întreabă mereu. Sunt pe locul și casa soției, și nora ca... nora ! Știu că mă vei ierta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ca pe părinții mei, el nu înțelege practic ce înseamnă să-ți iubești părinții pentru că lui îi sunt străine astfel de sentimente, cu mama lui el având o ruptură absolută și irevocabilă. Am avut noroc cu timpul, că s-a așternut un cer mohorât și o ploaie frumoasă și astfel am plecat înapoi spre Făgăraș. Și aici sufăr gândindu-mă la mama, dar sunt cel puțin în lucrurile mele și nu-mi amintesc la tot pasul de ea ca la Cârțișoara
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ș.a. O concluzie se desprinde din studiul materialului istoriografic consultat pentru perioada 1919-1945. Toți autorii lucrărilor științifice sau de popularizare privind diferitele structuri informative, organizarea sau acțiunile acestora au făcut parte din aceste servicii, având inteligența și pasiunea de a așterne pe hârtie experiențele și idealurile lor. Același lucru s-a întâmplat, cu câteva excepții, și după deschiderea din anii ’60, cei care au semnat lucrări de interes pe această problematică fiind lucrători ai Ministerului de Interne sau Ministerului Apărării Naționale
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a stratului de rulare, cel de-al doilea strat se execută după consolidarea primului strat. 4.3.3.3. La sfarsitul zile de lucru, la alimentarea utilajului sau la apariția unor defecțiuni ale acestuia, se oprește alimentarea malaxorului și se așterne întreaga cantitate de mixtura existența, indepartandu-se porțiunile necorespunzătoare. La încheierea programului de lucru, malaxorul se golește și se curăță temeinic, pentru evitarea aglomerării mixturii pe pălețe sau pe șnec. 4.3.3.4. De regulă, straturile bituminoase foarte subțiri
ORDIN nr. 54 din 27 ianuarie 1998 pentru aprobarea Normativului privind execuţia straturilor bituminoase foarte subtiri la rece, cu emulsie de bitum. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120273_a_121602]
-
7.3.2. Prescripții generale de executare Pe suprafața de plombat, pregătită conform pct. 2.7.2., se răspândește la rece (temperatura atmosferică) emulsia bituminoasa cationica tip EBCR, în calitate de circa 1 kg/mp bitum rezidual. Peste peliculă de liant se așterne criblura sort 3-8 sau sort 8-16, în cantitate de circa 10-15 kg/mp și se compactează cu ruloul compactor sau cu maiul, apoi se matură criblura în exces. Se procedează, în continuare, la executarea unor noi straturi, respectiv la stropirea
ORDIN nr. 53 din 27 ianuarie 1998 pentru aprobarea Normativului privind lucrările de întreţinere a imbracamintei bituminoase pe timp friguros. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120268_a_121597]
-
un program asemănător cu cel al revistelor mari din Bucovina: „Vreme trece, vreme vine” zice poetul și cu vremea se perindă oameni și lucruri. Vremea distruge, vremea cre[e]ază și peste tot ce-a fost rău și bine, se așterne praful uitării. Datoria noastră e să ștergem acest praf ca să avem în față, de-a pururi curată, icoana binelui și-a răului. Am răsfoit archivele liceului și le-am găsit minunate. Câțiva băieți de inimă și talent am scos acum
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
peronul cu pasaj subteran, pe acoperiș ciori, clipele de așteptare geam de contururi moarte, semnele în ele, cu România cele omenești se menesc duratelor geologice, acoperiș de beton pe șir dublu de pilaștri, peronul tot de beton, stratul de asfalt așternut pe el s-a peticit cu beton, traversele căii ferate din beton armat, o jardinieră atîrnă nefolosită, tot de beton, se întrevăd plate cîmpurile ploieștene, nu sînt verzi! multiple șine și încrucișări, o linie cu vagoane de călători în descompunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la nevoie și într-un “buldozer”. Vom putea face tot ce ne dorim în viață, atâta timp cât ne vom “conștientiza” calitățile, iar defectelor atribuite de alții în mod gratuit să le “zâmbim cu ignoranță”, iar lucrurilor importante din viață să le așternem “covorul roșu”. Până la urmă, este vorba de gestionarea timpului și folosirea inteligenței pentru a putea face față solicitărilor din viața noastră, și de a ne simți că trăim și nu că supraviețuim.
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
tezei de doctorat. Grigore Antipa îmi era bine cunoscut, chiar și Nicolae Leon însă, despre C.N. Ionescu nu știam nimic deși, paradoxal, a fost conferențiar la facultatea noastră. Iată un alt mod de acționa, caracteristic nouă, românilor. Lăsăm să se aștearnă praful uitării peste unele dintre marile noastre personalități. C.N. Ionescu, doctorandul lui Ernst Haeckel, cercetătorul care a elucidat structura creierului la albină (nu este vorba doar de albină, ci de structura creierului la insecte) a fost dat uitării multă vreme
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vorbit oare în pustiu? În cartea „Lumina adevărului” Abd-Ru Shin notează: Făcând o analogie cu cele prezentate de Abd-Ru Shin nu știu dacă, măcar astăzi se aud ecourile discursului lui Grigore Antipa. Nu are cum. Peste referatul său, s-a așternut colbul iar politicienii timpului nostru nu au timp pentru așa ceva. Revoltat de modul în care este prezentată România în lume de către unii dintre vecinii săi, dar și alertat de pericolul pe care îl prezintă aceste practici și de modul în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
chiar dacă sînt conform legii, fapt ce atrage invariabil reproșul. Unele povestiri, mai ales cele de prin locurile care m-au născut, mă emoționează ori de cîte ori le citesc sau recitesc. Starea mea sufletească din acele momente cînd le-am așternut pe hîrtie, revine cu aceeași intensitate cînd le recitesc, iar uneori chiar crește odată cu vîrsta și nu de puține ori ochii mi se umezesc. Se spune că spre bătrînețe stările emoționale sînt mai intense și mai ușor de provocat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
merita o halbă. În cap, bineînțeles. Nu pot afirma că în viața mea nu am fost ros de invidie și plimbarea mea " Cu avionul" (p. 289) mi-a scos în evidență acest defect, apărut odată cu vîrsta. Deși anii s-au așternut peste mine și acum parcă l-aș mușca de nas pe acel pilot nenorocit, neînfricat și frumos rău (lua-l-ar dracu!), de mă simțeam foarte umilit. Iar fata aceea era dată naibii și avea "un vino încoace" de inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un suflet la cei adunați la căscat gura. Ce-i, ce s-a întîmplat? A născut? Da, a născut. Ce-i, băiat, fată? Nu, spune femeia speriată. L-a făcut pe Scaraoțchi. Toți înmărmuresc. O liniște nefirească și întrebătoare se așterne. Da, continuă femeia. Are ochii în frunte. Toată fața și fruntea sînt acoperite de păr. De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amenințau. Mergem la București, hoții dracului! O să înfundați pușcăria. Pămîntul nostru... Dar n-aveți acte, rostește un funcționar dintr-un fel de prezidiu peste care trona primarul. Polițistul îi scoate afară, în timp ce petiționarii aruncă șuvoaie de înjurături și trivialități. Se așterne liniștea. Puțin obosit, mă adresez doctorului: Dumneavoastră? Poftiți mai aproape și luați loc pe scaun. Bătrînul se așeză pe scaun și simte că din creier s-a șters totul. Vă rog, cum vă numiți și care este problema dumneavoastră? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne o liniște plăcută, presărată cu lătrături preventive, de loc enervante. Alte animale nu-și fac de loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin locurile acestea de prin zona Galata, sau prin imediata apropiere, nu sînt cocoși sau, cine știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
veșnicia, să producă ceva strașnic, ce n-a văzut Parisul. Fiecare mușchiuleț este încordat ca o strună de chitară mexicană, gata-gata să plesnească de atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe șleau, într-o grozavă zbenguială bezmetică. Simt cum fluxul creator se umflă ca o gogoașă și se grămădește să se strecoare printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează din lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa. Poate ți-ai sugerat... ținînd cont de ce ți-a spus indianul... Nu, a vorbit. Atunci l-am împins ușor în apă. Ai mai prins altul, după istoria asta? Nu. De atunci n-am mai pescuit niciodată! În cameră se așterne o tăcere nefirească. Seara se lasă încet și umbre abia sugerate apar în apartamentul lui Hans. Halbele rămîn intacte și noi ne evităm privirile. Nu aprindem lumina ca să nu ne vedem fețele. Ne ajunge lumina lăptoasă de la iluminatul stradal. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
firesc ți s-ar părea chiar dacă ar vărsa lacrimi sincere stoarse de regret și durere. O durere la fel de vie ca acum multe, multe secole în urmă. Te întrebi, totuși, ce a făcut timpul în miile de ani scurși fără a așterne uitarea. Pe acolo, printre măslini, a fost surprins de seniorul locului și a fost ucis. Ea s-a aruncat de pe geamul acela în hău. Eu visez și o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș pe care nu mă îndur să calc. Șiruri lungi purced baldachinul sub care preotul poartă Sfînta Cruce. Copii, pînă în cinci ani, cu aripioare îngerești, presară petale din coșulețe. Străbatem străduțe care au fost stropite cu sînge, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor. Bine ați venit, îmi întinde brațele Dimitri. Cartierul general este la Silver Bay. De acolo atacăm toate punctele unde aveți treabă. Îi sînt recunoscător pentru meticulozitatea cu care a gîndit totul. Nu doresc masă, nici cafea, vreau să ne așternem la drum. Mașina pare că orbecăie prin Atena vreo două ore, dar, surprinzător, nimerește autostrada. O dată ieșită la larg, începe a fornăi și roiește și ea vioi printre celelalte mașini grăbite. Viteza crește, se enervează și lasă în urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șezlong, scaune confortabile și o masă cît toate zilele. În bucătărie, miroase frumos a "coptură", frigiderul e tixit cu fel de fel de răcoritoare și cu bere din belșug. Stăm în fotolii, cu fețele spre apele fiordului, și pacea se așterne în sufletele noastre. Telefonul sună discret. Ți-a crăpat o țeavă în apartament, mă anunță panicat amicul meu din România. E atît de grav? Apa a ajuns cu două etaje mai jos. Ai lăsat cheile la cineva? Nu. Ce facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]