7,862 matches
-
Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stînce albia lor strâmbă Se legăn-line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul apei s-adîncește În glasul lor a sunetului scară. Devine tristă - rînduri-rînduri crește Pîn-ce urnindu-se în marea-amară - Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește? Al tinereței dulce glas de mult uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturei. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... ce minte! ce ochi e colo sus! Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în ureche-mi bate: Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu ochii, nu cu mintea, Nu știu al lucrurilor preț: Admiră vecinic cele proaste Nici când nu știu ce este bun. {EminescuOpIV 342} AUZI PRIN FRUNZI USCATE Auzi prin frunzi uscate Trecând un rece vânt, El duce viețile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile noastre În mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 342} AUZI PRIN FRUNZI USCATE Auzi prin frunzi uscate Trecând un rece vânt, El duce viețile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile noastre În mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt. De-asupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile noastre În mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt. De-asupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Ș-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mormânt, în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt. De-asupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Ș-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S-au dus nădejdile toate În mormânt, în adâncul mormânt. {EminescuOpIV 343} Și parcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
or duce În mormânt, în adâncul mormânt. De-asupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Ș-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S-au dus nădejdile toate În mormânt, în adâncul mormânt. {EminescuOpIV 343} Și parcă sub bolți de piatră Aud un rece cânt, Ce-atrage viețile noastre În mormânt, în rece mormânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n întuneric În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Ș-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S-au dus nădejdile toate În mormânt, în adâncul mormânt. {EminescuOpIV 343} Și parcă sub bolți de piatră Aud un rece cânt, Ce-atrage viețile noastre În mormânt, în rece mormânt. {EminescuOpIV 344} CE S-ALEGEA DE NOI A MEA NEBUNĂ Ce s-alegea de noi, a mea nebună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e-n decădere, De râs și de ocară c-am ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de răspuns Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est și duo dicunt idem. Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură, din al meu amor. Tu ai vrea tot să meargă pe-a sa cale, Eu celui slab îi sunt în ajutor. Cu-același gând, noi totuși ne desfidem: Non idem est si duo dicunt idem. Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul ne uzează simțurile. Telepatia, de exemplu, banală cândva, a ajuns de domeniul paranormalului. Acum dacă Don Quijote se uită în oglindă, îl zărește pe Hamlet. Cunoașterea distruge ignoranța. Dar și misterul. Ideile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chimică a unui artist intră și câteva procente de disperare. Fiecare generație ia dintr-o capodoperă felia care crede că i se potrivește. Clasicizarea operei înseamnă îmblânzirea asperităților șocante. Inspirația este o exorcizare a sedimentelor ancestrale. Există atâta tensiune în adâncul nostru, încât operele pe care le realizăm sunt ca niște ocnași evadați. Tot minciună e și literatura. Dar dintre acelea cu titluri de noblețe. S - au dus pe apa Sâmbetei romanele fluvii, acești dinozauri de hârtie. Nu spune în scrisul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur ! Dimineața când te scoli, suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK ! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătății ! Trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și - a ales un soț atât de bun. Nu vreau să fiu operat. Prefer o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur! Dimineața când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătăți; trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și-a ales un soț atât de bun. Nu vrea să fiu operat. Preferă o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ceva pentru viața mea, experimentul socialist, cu toate visele sale, a dat faliment sub presiunea economică a orânduirii tradiționale de consum, în care omului i se cere să înoate, dacă dorește să nu se scufunde în mizeria existențială. Și din adâncul ființei noastre, din subsolul conștiinței de natură genetică, a reînviat visul prosperității personale, prin orice mijloace. Vis natural, fără nici o legătură cu politicul și cu utopicii care au sacrificat generația mea pentru o idee contra naturii omenești. S-a reînviat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund. 4. Nu știi tu că, de mult de tot, de cînd a fost așezat omul pe pămînt, 5. biruința celor răi a fost scurtă și bucuria nelegiuitului numai de o clipă? 6. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
belșug de înțelepciune dai tu la iveală! 4. Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? 5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor; 6. înaintea Lui locuința morților este goală, adîncul n-are acoperiș. 7. El întinde miază-noaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic. 8. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? 13. Omul nu-i cunoaște prețul; ea nu se găsește în pămîntul celor vii. 14. Adîncul zice: Nu este în mine." Și marea zice: Nu este la mine." 15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint; 16. nu se cîntărește pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. 20. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. 22. Adîncul și moartea zic: Noi am auzit vorbindu-se de ea;" 23. Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința. 24. Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zărește totul sub ceruri. 25. Cînd a rînduit greutatea vîntului și cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 15. Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor și brațul care se ridică să fie zdrobit? 16. Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? 17. Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? 18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri. 19. Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se întărească? 31. Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frînghiile Orionului? 32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cîrmuiești Ursul mare cu puii lui? 33. Cunoști tu legile cerului? Sau tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adîncul pare ca pletele unui bătrîn. 33. Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut ca să nu se teamă de nimic. 34. Privește cu dispreț tot ce este înălțat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace." $42 1. Iov a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prin anii 1675-1680 în fața parohului acestei biserici au ajuns doi negustori armeni care se judecau pentru acest han. Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toate cele. Regatul era unul însorit, plin de verdeață și frumusețe dar era mereu călcat de un balaur fioros, balaurul Marco și oamenii aveau multe necazuri din pricina acestuia. Marco fura cele mai frumoase fete din regat și le ascundea în adâncurile pământului, unde își avea el locuința. Trecură cinci ani și nimeni nu îndrăznise să îl înfrunte pe balaurul cel fioros și hain la suflet, când, într-o zi frumoasă de toamnă, însuși Andrico și-a luat inima în dinți și
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și l-a rugat cuviincios, așa: -Dragă tată, te rog din toată inima să îmi dai binecuvântarea de a mă lupta cu Marco. Prea multe lacrimi s-au scurs din ochii mamelor, prea mulți iubiți își jelesc iubitele ascunse în adâncurile pământului. -Îmi pare rău, Andrico. Ești singurul meu fiu, tu vei moșteni tronul. Nu te pot lăsa. Poate alt voinic din regatul Soarelui o să dorească să îl înfrunte pe balaur. Să mai așteptăm. Tare s-a mâhnit Andrico de spusele
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]