102,424 matches
-
penalități, menționăm că în mod normal, calculul acestora se aplică pe sumele restante la plata cheltuielilor asociației, însă, nu în puține cazuri, administratorii incorecți folosesc o formulă proprie de calcul.Aceasta este o altă sursă de conflicte, la care se adaugă inexistența unei evidențe a sumelor încasate drept penalități, cât și neputința administratorilor de a justifica modul în care au fost cheltuiți banii rezultați din această sursă de venit. Considerăm că oricare mediator trebuie să fie la curent cu legislația și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
și nerecunoașterea de către Apa Nova a valabilității apometrelor montate la bloc de către diferite firme, fac obiectul unor îndelungate dispute dintre cele două persoane juridice menționate, dar și între acestea și proprietarii de spații din bloc. La cheltuielile arătate se mai adaugă, nu în rare cazuri, cele care privesc pierderile de apă pe traseul coloanelor subterane de la furnizor la beneficiar, datorită unor avarii ce intervin la rețeaua de apă. Nu este just ca acele pierderi de apă să fie suportate de către proprietarii
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
proprietarii de apartamente să încheie contracte de asigurare a acestora împotriva unor evenimente naturale, după modelul celor care privesc asigurările împotriva inundațiilor din bloc. Cu privire la administrator La prevederile Legii nr.230/2007 privind atribuțiile și obligațiile administratorului de bloc se adaugă și unele dintre cele prevăzute în Codul civil, dintre care amintim câteva : Din dispozițiile generale privind administrarea bunurilor altuia (în cazul nostrubunurile asociației de proprietariă rezultă că, calitatea de administrator are la bază un contract sau o convenție. Administratorul care
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas, iar cu cealaltă mână se trase tare de buză
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea constituie statul”. Statul este deci organul dreptului, e centrul și subiectul pozitiv. Noțiunea statului rezultă astfel din chiar examenul posibilității dreptului. Ar fi foarte greu de conceput un Stat nepozitiv, subliniază Mircea Djuvara În exegeza sa. Dar pozitivitatea dreptului - adaugă filosoful român -, ca și aceea a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care Immanuel Kant o consideră fundamentală, din care derivă celelalte, este următoarea: „acționează conform acelei maxime prin care poți avea totodată ca ea să devină o lege universală”. O primă formulă derivată adaugă faptul că maxima ce guvernează acțiunea să poată deveni o lege a naturii, cu alte cuvinte, să poată fi integrată Într-un sistem de legi universale: „acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție dialectică prin care: natura Însăși garantează posibilitatea armonizării vieții indivizilor și celei a popoarelor, prin Înseși ciocnirile egoiste și prin războaiele care s-au perindat În istorie. Dar - adaugă filosoful - natura urmărind ea Însăși un scop moral, vine În atingere cu ceea ce omul ar trebui să facă după legile libertății sale! Natura, prin Înseși legile sale, face ca egoismele reciproc distrugătoare, să se anihileze, omul devenind prin aceasta: dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
eternă, care are să urmeze după așa numitele, În chip fals, Încheieri de pace de până acum ( În realitate armistiții), nu este o idee deșartă, ci o problemă care rezolvată treptat, se apropie mereu și tot mai mult de ținta ei. Adăugând la Was ist Aufklarung (Iluminismul - 1784) Spre Pacea eternă (1794) și Conflictul facultăților (1798), ca fiind aflate În jurul dinamicilor particulare ale Revoluției Franceze (1789), Jürgen Habermas susține că aceste lucrări ar fi axate nu pe adevăr și perenitate (adică pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între credință și știință”. În lucrarea sa Introducere În filosofie (1892), filosofia este apreciată drept „Încercarea mereu repetată de a ajunge la un tot de reprezentări și idei despre Înfăptuirea și coordonarea, despre sensul și semnificația tuturor lucrurilor”. Filosoful german adaugă argumentarea că, deși la origine filosofia reprezintă o „cunoaștere științifică a lumii, În evoluția ei din perioada modernă, ea urmărește să Împace concepția religioasă despre lume, cu explicarea științifică a naturii”. Paulsen făcea observația pertinentă că antagonismul dintre știință și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și religia la unitate. Paulsen făcea precizarea că Însăși filosofia lui Kant a „dezlegat problema centrală a filosofiei moderne, pe care o constituie antagonismul dintre religie și știință”. La monografia sa despre viața și opera lui Kant, Paulsen avea să adauge lucrările de amplă analiză: Kant - der Philosoph des Protestantismus (1899) și Kants Verhältnis zur Metaphyisk (1900), În care el socotea că metafizica rămâne preocuparea fundamentală a lui Kant, În opera căruia pe lângă idealismul practic și idealismul teoretico gnoseologic, Întâlnim idealismul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum ar fi: raportul dintre stat și individ, dintre om și cetățean, dintre binele individual și cel al colectivității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1.- răspunsul la Întrebarea privind supremul bine duce la Teoria valorilor (morale, Güterlehre) 2. - orice teorie completă a vieții morale va da un răspuns ambelor Întrebări, așadar va cuprinde: a) o teorie a valorilor; b) o deontologie; 3. - se mai adaugă o teorie a virtuților, teorie despre puterile voinței prin care se asigură Îndeplinirea datoriilor, obținerea valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a contura un răspuns privind binele suprem ne Îndreptăm spre teoria valorilor morale, Güterlehre, iar o teorie completă a vieții morale va oferi răspuns Întrebărilor. Va cuprinde atât o teorie a valorilor, dar și o deontologie, la care se mai adaugă și teoria privind puterea voinței sau teoria virtuții. Mergând pe această linie, Friedrich Paulsen, În Systematische Philosophie, Încearcă o explicitare a conceptului eticii, considerând etica drept „știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pare că la om e vorba despre două voințe: una originară, dominată de instinct - sentimente, dorințe și Îndreptată spre succese individuale, o altă secundară dominată de reflecție - determinată de o serie de norme generale având un caracter logic, rațional. Se adaugă și exigențele impuse de ceilalți. Astfel se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea ușor dorinței și să intre În contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și prin Obicei. Viața umană spirituală se poate dezvolta numai În „comunitatea trainic Închegată a celor ce trăiesc laolaltă și comunitatea generațiilor ce se suprapun În procesul istoric al vieții” (Fr. Paulsen). În ceea ce privește viața individuală, la cele anterior afirmate mai adăugăm că obiceiurile consolidate au efectul că „mecanizează” acțiunea, mărind astfel succesul: nu mai este imperios necesar ca fiecare să găsească soluția problemelor, oricând și oricum; calea este deja stabilită dinainte În totalitate. Acțiunea este schematizată fiind astfel, ușurată și asigurată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne găsim În câmpul moralei), sau a parte objecti (și ne găsim În câmpul dreptului); nu există o cale de mijloc, tertium non datur. Încercările de a schimba această diviziune bipartită Într-una tripartită sunt greșite. Astfel, au voit să adauge categoriei morale și a dreptului o a treia categorie etică, aceea a Obiceiului; dar Obiceiul În sine Însuși este faptul observării anumitor norme, care pot fi morale sau juridice: el nu e o specie proprie de norme. La fel, decorum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caz, criteriul nu poate fi pur negativ. Deci: e mai apropiat de adevăr faptul de a admite că În orice sistem juridic există lacune (de ex. un caz tipic e ipostaza stingerii familiei regale, neprevăzută de Constituția italiană); dar trebuie adăugat că același sistem pozitiv oferă și mijlocul de a proceda la Înlăturarea acestor lacune, prin recurgerea la izvoarele subsidiare și, În cele din urmă, la dreptul natural sau, după cum se exprimă legiuitorul, la „principiile generale de drept”. Un caracter foarte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
modul cum norma legală a apărut ca realitate socială sau psihologică. Este absolut imposibil a găsi o asemenea obligație În fapte sau realități materiale. În cazul de față, faptul sau realitatea materială este acțiunea reală de a lua un lucru. Adăugăm Însă la constatarea lui judecata că, În anume Împrejurări, nu avem dreptul de a lua anumite lucruri sau, cu alte cuvinte, că avem obligația de a nu le lua. Cum s-ar putea găsi sub vreo formă oarecare această obligație
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă, responsabil și matur, că: „Națiunea și Statul nu trebuie să constituie ceva Închis, congelat. În ceea ce privește, mai ales, operele gândirii, comunicațiile internaționale sunt mai mult decât utile, sunt necesare. Pentru a favoriza Încă, sub acest aspect, progresele culturii, Statul trebuie, deci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
permanentă ca ele să nu slăbească principiile esențiale ale ordinii juridice a Statului. Prin natura sa Însăși, Statul nu poate și nici nu trebuie să impună nici un cult, ci poate și trebuie să-i asigure liberul exercițiu.” Giorgio del Vecchio adaugă: „Nimeni nu poate, deci, să fie privat de drepturile civile și politice, oricare ar fi opiniile și credințele sale, În materie de religie.” O permanentă grijă (și problemă) constă În cerința permanentă de a se armoniza raporturile dintre autoritatea civilă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu prima, ar constitui Statul”. De aici, decurge logic faptul că „orice Stat are caracterul de suveranitate, noțiunea de Stat și cea de suveranitate fiind termeni În mod esențial echivalenți. Statele numite semi-suverane sunt, În realitate, semi-state”. Giorgio del Vecchio adaugă că, dimpotrivă, nu sunt echivalenți termenii de: Stat și organizare juridică sau, mai exact: Stat și Drept. Dreptul, Înțeles ca „simplu criterium ideal de coordonare etică intersubiectivă, deci ca o conotație Între facultățile și obligațiile mai multor subiecți, poate și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fac fericit pe Alex, e un soț atât de bun și îndatoritor! Confesările Inei o înverșunau și mai mult. Urechile ei nu puteau suporta cuvinte precum: Alex e un soț atât de bun! sau vreau să-l fac fericit! care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
focul ei viclenit nu se stinsese încă. Dar cine știe? O fi mai reflectat și ea, și-o fi chemat acasă bunele porniri. În timp ce el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării zidărit de Olga în nopțile și zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor intră în salonul lehuzelor. În timp ce Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]