10,749 matches
-
ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
aparțin acestei lumi, nu rezistă mult și se topesc. Acest lucru nu e adevărat! Eu am aflat cum se produc fulgii de nea și chiar am ajutat la confecționarea lor. Într-o zi frumoasă de iarnă stăteam la fereastră și admiram dansul liniștit al fulgilor de nea, care îmi plăcea atât de mult, încât mi-am zis: "Îmi doresc atât de mult să văd cum se produce magia iernii!" Atunci, nici nu am terminat bine de rostit dorința, când, deodată, m
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată mâncarea din livadă părea să fi fost adunată în jurul acestui băiat care chiuia și care poseda unele calități ce, fără a fi admirate la ele, păreau a fi destul de apreciate în cazul lui. Fără-ndoială că, apropiindu-se mai mult de o maimuță, omul primea mai multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile cele mai bune, toate erau aduse la picioarele lui Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am spus eu, dar... — Nu eu. Doamne! Noua ta Prințesă! — O ea. O vreme am discutat foarte serios cu She-She despre viitoarea prințesă de Wales. Viitoarea Prințesă de Wales e într-adevăr trăsnet pentru curvele de pe Third Avenue. She-She o admira fără rezerve pe Lady Diana pentru coafura ei, pentru gusturile vestimentare și ținuta demnă. Și prințul Charles îi acorda o grămadă de timp. Îi plăcea de prințul Andrew, îi plăcea de prințul Edward. Îi plăcea până și de ducele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie gata peste trei săptămâni, mi-a promis Fielding. Unde mergem? Ce e cu toată plimbarea asta? — E o duminică însorită, John. Admirăm peisajul. Spune-mi. Cum ți s-a părut Doris. La fizic mă refer, a adăugat el cu o privire atât de galeșă, încât pasul a început să-mi ezite și am spus: — Ai fost la ea, hai? Drace. Cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
haltere cu urechile. — Ne mai vedem noi, i-am spus eu. — A? — Camera 101. —Poftim? — Lasă. Să știi că mi-a plăcut filmul tău. Mi-a spus ceva. Ne mai vedem noi, Spunk. Stăteam în căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând zidul morții de pe First Avenue. Drumul urcă brusc aici, unde tunelul se deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag de la periferie din cauza trapelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iau prânzul cu Caduta Massi, la Cicero. Dare acum nu e decât unsprezece și cincisprezece. Am început iar să citesc - am citit tot timpul sau cel puțin mi s-a părut că am dat câteva pagini. Trebuie să recunosc că admir felul în care Orwell își începe propriu-zis cartea abia în pagina șapte. Ceea ce e în favoarea ta. Cititul îți ia o grămadă de timp, nu găsești? Durează așa de mult să ajungi de la pagina douăzeci și unu, să zicem, la pagina treizeci. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e. Dar eu? Eu vin de la mahala. Eu vin de pe țărmul ratat al Atlanticului. Eu sunt din Londra, Anglia. Sunt deja cât se poate de convins că ceea ce se dă aici nu e pentru mine. E prea obositor. În timp ce alții admiră arta sau citesc cărți sau se abandonează muzicii serioase, mintea mea mă zgândăre în legătură cu banii, Selina, erecțiile, Fiasco-ul. Eu încerc, dar și încercarea artei e prea grea. Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
măciucă”, iar marele savant Gh. Longinescu vine și zice în completare : „Două puteri sunt în lume: „Dumnezeu în cer și mama pe pământ”. Un copil este așa cum l-a lăsat Dumnezeu și cum l‐a crescut mama lui. Noi, bărații, admirăm femeile mame și le mulțumim cu recunoștință pentru vrednicia și devotamentul lor, pentru realizările lor pline de jertfă și sacrificii în toate domeniile de activitate, în familie și în socie tate. Dar cine este femeia mamă ? Este mama noastră, este
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
chiar o anorexică, atunci putea ușor trece drept una. Pentru noi, pentru gemene! zise Belinda, ridicând paharul. Am urmat-o cu toții. —Trebuie să spun, remarcă James RattrayPotter care se apropiase amenințător de mine, că opera ta de artă a fost admirată de mulți de la bancă. Un spectacol pe cinste. Dacă aș avea spațiu, te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi putut să le arunce în vasul de toaletă... Au avut noroc că Joe nu era la biroul lui în momentul ăla, am spus relaxată, altfel ar fi fost nevoiți să-l împingă pe Charles pe scări. —Încetează, Sam, îți admir loialitatea, dar știm prea bine că prietenul tău Joe trăgea un pui de somn în fața televizorului în camera din spate. Ne-a spus asta deja. Și ne-a spus că tu știai. Presupun că par foarte suspectă, am afirmat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Goldman, Alan și Jody Lloyd, Henry Smith. Nu știam nici unul dintre aceste nume. Cum Simon era plecat, îmi puteam permite să fiu mai puțin precaută. Retrăgându-mă pe o bancă de unde puteam vedea casa, mi-am încrucișat degetele și am admirat cerul. După încă o jumătate de oră, ușa portocalie din față s-a deschis și un tânăr foarte chipeș a ieșit, îmbrăcat într-un tricou fără mâneci ce îi scotea în evidență corpul lucrat la sală și o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am intrat pe ușile din sticlă. —Cum se simte? m-a întrebat, părând puțin îngrijorată. Fără a se preface, s-a întors încet într-o parte, retrăgându-se într-un colț departe de centrul camerei pentru puțină intimitate. I-am admirat metoda. — Este într-o dispoziție stranie, i-am spus precaută, dar asta se poate datora calmantelor. —Cui? Oh! S-a încruntat. Credeai că vorbesc de Belinda. Din nou apăru acea vagă mișcare a umerilor în sus și jos, care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
reținându-și un anumit procent pentru deranj; ca să găsești o slujbă mai puțin folositoare societății ar trebui să te strecori prin vreo organizație guvernamentală independentă. Nu am spus nimic, doar m-am uitat la ea. Avea o calitate ce putea fi admirată: de a sta nemișcată și de a se concentra numai asupra a ceea ce spunea. —Oricum, mi-a zis, și acum înțelegeam cum ajunsese unde era; avea o hotărâre în privire care nu putea decât să impresioneze, aceeași hotărâre care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
picioare toată discuția noastră. Când pleca în vacanțe, se ducea la poștă cu taxiul să-și trimită pachetele cu cărți acasă. Împacheta câte o zi la ele. — Și așa am ajuns specialist la împachetat. E un lucru pentru care sunt admirat și acum. Mai rar pachete cum le fac eu! Mai ales visuri împachetez. Visuri și fluturi, am adăugat, ca să par și mai stupid decât eram în acele clipe. Am izbucnit toți trei în râs. Apoi prietenul meu a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să admire Bulevardul. Rezemată de panoul cu filmul de la „Timpuri Noi“, o făcea pe copila care chiulește de la școală și se roagă de babalâci: „Vreau și eu... vreau la film. Au băgat Lolek și Bolek la pescuit“. De obicei, nu aștepta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără nici un ajutor, se prăbușea sub ochii mei nepăsători. Știam că nu am ce face, că noi toți nu prea aveam ce face, dar, dincolo de acestea, mai greu era sentimentul complicității la moartea, la uciderea unei zidiri. Erau mulți care admirau chiar măiestria cu care buldozerele curățau în câteva ceasuri, în câteva zile, locul sfințit, de ctitorire din vechime. Mi-am întrebat, adeseori, sufletul: eu de care parte sunt? Mi-era rușine să-mi răspund că, fie doar și din frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim despre asta, va prelua ea inițiativa discuției, ducând-o pe tărâmul neutru al bârfelor, mai întâi literare, apoi mondenități, va vorbi mult de Nicu Ceaușescu, încă îl admira, îl socotea singurul de cert viitor politic, vom vorbi mult, lejer, plutind pe suprafața limpede a nepăsării pe care ne îndârjim s-o ținem tot mai în afund. Vom dansa poate, o voi ține în brațe, atingerea ei mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
odată s-a desfăcut, dezvelind-o întreagă. Știam că nu avea sutien de când intrasem în separeu și, galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă aveați focul lu’ Prometeus în burtă. Chiar mă miram. „Mamă, ce bine se ține cetățeanu’, la câtă pileală a lins“, ziceam și vă admiram, în felul meu modest, că nu am cum să mă exprim mai artistic, în cuvinte de talente, ca la literatura pe care am auzit că o scrieți. Eu sunt așa, mai directă, fără poezie, că, dacă e să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un om În stare să asculte, să călăuzească și să respecte un copilaș, și nu să-și Înăbușe În el propriile lui defecte. Cineva pe care un fiu nu numai să-l iubească fiindcă Îi este tată, ci să-l admire pentru că este cine este. Cineva cu care să-și dorească să semene. — De ce mă Întrebi așa ceva, Fermín? Eu știam că dumneata nu crezi În familie și În căsătorie. Jugul și toate celea, Îți aduci aminte? Fermín clătină din cap afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a pierdut mama cînd era foarte mic. Parcă ai vorbi despre tine. — Poate că așa și este. Băiatul ăsta Îmi amintește de mine Însumi. — Lasă-l În pace, Julián. E doar un copil. Singura lui crimă a fost că te admiră pe tine. Asta nu-i o crimă, e o naivitate. Dar o să-i treacă. Poate că atunci are să-mi Înapoieze cartea. CÎnd va Înceta să mă admire și va Începe să mă Înțeleagă. Cu un minut Înainte de final, Julián s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]