12,537 matches
-
cu turcii (Tratatul de la San Stefano), dar, mai ales, au reanexat Bugeacul, deși ne garantaseră integritatea teritorială. Dacă țarii au nesocotit acest popor, crezându-l prea slab, au greșit amarnic, pentru că din sânul lui, s-a născut cel mai înverșunat adversar al Rusiei pașoptiștii. Proveneau din rândul tinerilor inițiați la Paris, dintre care mulți au fondat ori s-au reunit în Muntenia în societatea secretă Frăția: Nicolae Bălcescu, Christian Tell, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Alexandru G. Golescu. Legați prin fire
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Europa de Est. Primul a fost alcătuit din statele cărora tancurile sovietice le-au impus un regim diform, comunismul 66. Cel de-al doilea, a fost compus din rapturile teritoriale făcute pe seama țărilor din proximitatea frontierei 67. Occidentul a profitat de înfrângerea adversarului pentru a avansa rapid spre răsăritul continentului. Comunitatea Economică Europeană s-a transformat în UE, adică într-o structură de integrare politică. La această uniune s-au raliat imediat statele cărora li s-au impus sau și-au asumat neutralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
interesul național, pe care nici ele nu știu dacă și l-au definit precis. Indivizii din aceste colectivități rămân într-un partizanat ridicol și maladiv axat pe interesul personal care, pentru a-l proteja, invocă speculații despre natura diabolică a adversarului. Așa ajung țările în cauză să nu aibă aproape niciun proiect serios și să funcționeze, oarecum, doar în virtutea inerției. De aceea, mereu, sunt surprinse de câte o catastrofă care putea fi lesne prevăzută, mai ales dacă are un caracter repetitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un declin al teritoriilor cu slabe concentrări umane și economice. La începutul erei Clinton, Krugman s-a opus economiștilor din garda prezidențială, mai ales pentru veleitățile lor protecționiste și pentru renunțarea la propunerea unei asigurări medicale universale. Dar marii săi adversari rămîn neo-conservatorii, pe care-i califică drept "orwellieni" și-i acuză de o "organizare industrială a politicii", care duce la dependența partidelor și a redacțiilor media de marile grupuri industriale, ca și de fiasco-ul irakian. Astăzi, Krugman vede o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai multe încercări de armonizare a politicilor eco-nomice, măcar la nivelul G-20 și al blocurilor regionale, a căror importanță va crește semnificativ și între care se va duce concurența viitorului. Dar competiția va fi generică: nu ne mai cunoaștem bine adversarii, nu mai concurăm cu produse sau servicii, ci concurăm pentru banii băncilor, ai investitorilor, ai clienților. S.U.A. vor rămîne cea mai mare putere economică a lumii. De ce? Datorită inovației în regim de viteză, în primul rînd. America e mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rap... Totul este la vedere. Fiecare jucător, fie el stat, companie, persoană sau ONG, are propria ideologie de răs-pîndit, dar instrumentele sunt, în bună măsură, aceleași. Cei mai slabi și-au construit demult "satele Potemkin" menite a induce în eroare adversarul. Se impun noi lideri la toate nivelurile, lideri ce vor lansa și implementa marile idei pen-tru secolul al XXI-lea. Proliferează noi tipuri de naționalism și de protecționism. În aceste condiții, cine va mai susține procesul de globalizare? Globalizarea presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
suspiciune și chiar dispreț față de valorile occidentale, în vreme ce elitele ruse nu fac decît să întrețină aceste resentimente, simți-ndu-se izolate și ignorate de politica globală a Statelor Unite, care pare că și-au uitat vechiul partener de gîlceavă, găsind între timp alți adversari, mai interesanți se pare, în lumea musulmană. Societatea rusă este, în continuare, bine controlată de serviciile secrete. Boris Elțîn e cel care le-a atras și în politică, iar Putin a creat un întreg păienjeniș de persoane loiale și de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
chipuri jalnice de miniștri, parlamentari și europarlamentari, președinți și vicepreședinți, directori și directorași de tot felul. Toți se aliniară voioși ca la un semn, gata să servească din nou Patria. Unii vor cîștiga. Nu pentru că sunt buni, ci pentru că nici adversarii nu sunt mai breji, sau pentru că-i acoperă flamura Partidului sau a vreunui "tătuc". Și mai discutăm despre înnoirea clasei politice, despre un alt mod de a face politică, european nu-i așa? Cu cine, domnule? Cu aceleași păpuși ruginite
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
este vorba doar de a stimula nevoi și reflexe condiționate, ci și de a crea legături emoționale cu marca, promovarea imaginii devenind mai importantă decât cea a produsului. Expansiunea publicității societale și a viziunilor de mărci care-i face pe adversari să denunțe o nouă formă de mașinație comercială se înrudește cu totalitarismul prin voința sa de a pune stăpânire pe spațiul mental însuși. Cum să ne îndoim de puterea crescândă a publicității la vederea evoluției comportamentelor față de propriul corp sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și comunicarea intimistă, bărbații ar ține mai puțin să pozeze în recordmeni ai seducției. Pe acest plan, contrar a ceea ce lasă să se întrevadă niște aparențe înșelătoare, faza III înregistrează nu atât triumful imaginarului performanței, cât regresia lui. Dar dacă adversarii tiraniei plăcerii ar fi ei înșiși primii păcăliți? Căci ce înseamnă revendicările feminine ale plăcerii, dacă nu refuzul unei vieți sexuale reduse la obligație sau la un ritual plicticos, refuzul unui corp supus doar plăcerii celuilalt? Problematicile care pun accentul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al experienței emoționale a lucrurilor frumoase, al unui erotism deschis bunurilor de piață 36. Mai e nevoie să amintim că începuturile epocii moderne democratice au fost în secolul al XVIII-lea teatrul unei „dispute” faimoase opunându-i pe partizanii luxului, adversarilor cumpărăturilor din această categorie? Totuși, suntem obligați să amintim că aceste certuri memorabile au avut un ecou limitat. Bineînțeles, criticile la adresa risipei n-au dispărut, însă astăzi ele vizează mai mult hipertrofia consumerismului de masă decât excesele luxului. Indignării morale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cauză a productivismului și a consumaționismului sălbatic nu este considerată doar un imperativ pentru asigurarea supraviețuirii planetei: ea este adesea apreciată ca singura soluție socialmente justă și cea mai potrivită pentru idealul de fericire și de trai mai bun. Conform adversarilor mondializării liberale, aceasta a antrenat mai întâi o adâncire vertiginoasă a inegalităților dintre țările bogate și cele sărace, dintre averile câtorva superbogați și nivelul de trai mizerabil a miliarde de oameni. Distanțarea de societatea creșterii e prezentată ca fiind singura
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Atât în cazul lucrurilor mărunte, cât și în al celor importante tot ajungi să împarți diferența în două. Cu ajutorul plajei de negociere, Negociatorii experimentați se asigură că tot obțin ce își doresc. Dacă aplici acest principiu, reușești să îți faci adversarul să își declare primul obiectivele. Dacă cealaltă persoană te determină să îți dezvălui primul poziția, atunci el poate stabili limitele negocierii astfel încât, dacă ajungi sa împarți tu diferența, așa cum se întâmplă de obicei, el poate obține ce își dorește. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
fi undeva la mijloc. Dacă limita de sus a cumpărătorului este mai mică decât limita de jos a vânzătorului, atunci una sau chiar ambele părți vor fi nevoie să accepte un compromis. Negocierea începe cu încercarea de a-și face adversarul să își expună primul oferta. Cineva trebuie să spargă gheața, așa că vânzătorii sugerează 2 milioane de dolari (limita de sus a plajei lor de negociere). Ei cred că această sumă de ridicol de mare și nu prea au curajul de
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
capcana de a crede că împărțirea diferenței este cel mai corect lucru de făcut. Împărțirea nu înseamnă neapărat două părți egale și asta pentru că o poți face de mai multe ori. Nu te oferi niciodată să împarți tu, încurajează-ți adversarul să o facă. Dacă reușești să îți faci oponentul să ofere împărțirea, îl pui în postura de a sugera compromisul. Apoi poți accepta cu greu propunerea lor, astfel lăsându-le impresia că au câștigat. CAP. 10 Gambiturile Intermediare: Gestionarea Situațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
democrație și au menținut neschimbată starea de lucruri. Mai mult, aceste elite au păstrat de-a lungul întregului proces de reformă democratică și forma particulară de cultură politică androcentrică. Deși au intrat în politica oficială mai mulți civili, câțiva foști adversari ai puterii au ajuns în instituțiile statului, iar doi vechi oponenți politici importanți, Kimxe "Kim" Youngxe "Young, Gay"-Sam (1992-1998) și Kim Dae-Jung (1998-2002) au devenit chiar președinți, această schimbare are loc în cadrul structurii masculine de putere și efectul său
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
respectarea regulilor jocului, necesitatea finalizării activităților începute, s-a dezvoltat voința dar și perseverența, tenacitatea, curajul, hotărârea, trăsăturile pozitive de caracter (autocontrol, modestie, solidaritate, competitivitate, cinste) și spiritul fair-play (spirit de echipă, spirit de luptă, dorința de a învinge, respectarea adversarului, acceptarea înfângerii și respectarea învingătorului). Rezultatele experimentului pedagogic desfășurat în baza metodologiei propuse de noi permite să constatăm că tendința eficientizării procesului didactic de educație fizică prin aplicarea strategiilor didactice contemporane îl face pe elev să conștientizeze obiectivele propuse în cadrul
ANALIZA EFICIENȚEI FORMĂRII ATITUDINILOR ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA ELEVII DIN CICLUL LICEAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Teodora Mihaela Iconomescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_781]
-
orientarea spre sarcină (β= .59, p<.01) și negativ de orientarea spre sine (β= -.33) (Tabelul 2). Orientarea spre sarcină este un mai bun predictor al autodeterminării penrtu activitate fizică în comparație cu orientarea spre sine. Dorința exagerată de a-și depăși adversarii în cadrul unei activități normative conduce la un grad mai redus de auto-determinare. În activitatea fizică, orientarea spre sarcină este un predictor mai bun al autodeterminării comparative cu orientarea spre sine (spre rezultat). Rezultatele sintetice ale analizelor de regresie privind formele
ORIENTAREA SPRE OBIECTIVE CA PREDICTOR AL AUTODETERMINĂRII ÎN ACTIVITATEA FIZICĂ - UN STUDIU IN CONTEXTUL ROMÂNESC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Marius Crăciun, Claudia Rus, Flavia Rusu, Melania Câmpeanu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_783]
-
unui trup făcut din carne, sânge și nervi, trupul actorului viu. Superioritatea inanimatului În 1915, într-un text intitulat „Repoziționări”1, Craig se include în mod explicit în filiația tuturor celor care au clamat inferioritatea teatrului - altfel spus, a tuturor adversarilor înverșunați ai acestuia, demni urmași ai Sfântului Augustin și ai lui Tertulian. Numai că, ne asigură el, după ce și-a luat răgazul să reflecteze mai profund, ba chiar a și părăsit teatrul tocmai pentru a-l „cerceta mai îndeaproape”, și-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
săi au invocat incapacitatea structurii politico-administrative centrale de a oferi soluții viabile și eficiente cererii unor forțe sociale de participare la guvernare, lipsa voinței politice a autorităților centrale de a răspunde necesității de redistribuire a puterii în favoarea unităților administrative locale. Adversarii săi au susținut că acesta amenința statul și că ar fi un factor de dezmembrare a acestuia. Regionalismul, fără realismul politic al factorilor de guvernare, riscă să ridice probleme, nu și să le rezolve<footnote României, stat unitar național, i
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
în care se află în concurență cu o altă cutumă având un conținut asemănător. Suplețea cutumei constituționale a fost considerată de partizanii acesteia un avantaj incontestabil față de rigiditatea textului scris, care nu poate fi adaptat cu ușurință la transformările sociale. Adversarii cutumei au obiectat că: tradiția sau cutuma constituțională se caracterizează prin incertitudine și este incompletă; cutuma, fiind într-o continuă mișcare, nu are o formă definitiv stabilită și nu i se cunoaște cu precizie nici conținutul. Altfel spus, nu se
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
doctrină ca delegarea de legislație și practicat în mod general. Din punct de vedere conceptual, „delegarea de legislație” sau „delegarea puterii legislative” este un transfer de prerogative de la parlament către guvern privind adoptarea unui act normativ. Principalul argument adus de adversarii delegării puterii legislative este principiul potrivit căruia, dacă parlamentul deține și exercită o putere delegată de popor, nu ar mai avea vocația de a delega sau înstrăina o putere care nu-i aparține. Legislativul nu poate transfera puterea de a
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
săi au invocat incapacitatea structurii politico-administrative centrale de a oferi soluții viabile și eficiente cererii unor forțe sociale de participare la guvernare, lipsa voinței politice a autorităților centrale de a răspunde necesității de redistribuire a puterii în favoarea unităților administrative locale. Adversarii săi au susținut că acesta amenința statul și că ar fi un factor de dezmembrare a acestuia. Regionalismul, fără realismul politic al factorilor de guvernare, riscă să ridice probleme, nu și să le rezolve<footnote României, stat unitar național, i
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
în care se află în concurență cu o altă cutumă având un conținut asemănător. Suplețea cutumei constituționale a fost considerată de partizanii acesteia un avantaj incontestabil față de rigiditatea textului scris, care nu poate fi adaptat cu ușurință la transformările sociale. Adversarii cutumei au obiectat că: tradiția sau cutuma constituțională se caracterizează prin incertitudine și este incompletă; cutuma, fiind într-o continuă mișcare, nu are o formă definitiv stabilită și nu i se cunoaște cu precizie nici conținutul. Altfel spus, nu se
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]