24,560 matches
-
coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și imaginea aceea a omului contemplând pe marginea prăpastiei, frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Djokdjakarta. Împreună cu oaspeții români, călătoresc președintele Sukarno, Ishasan, secretar de stat, Suharto, ministrul comerțului, Prijono, ministrul pentru problemele Învățământului și culturii, Kadarusman, procuror general al republicii, Sukrismo, ambasadorul Republicii Indonezia la București, precum și Pavel Silard, ambasadorul R.P.R. la Djakarta. Pe aeroportul orașului Djokdjakarta, În Întâmpinarea Înalților oaspeți români și a președintelui Sukarno, au venit sultanul Hamegku Buwono al IX-lea, conducătorul teritoriului special al Djokdjakartei și alți reprezentanți ai autorităților locale. Oaspeții români, Împreună cu personalitățile indoneziene care Îi Însoțesc, au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și a președintelui Sukarno, au venit sultanul Hamegku Buwono al IX-lea, conducătorul teritoriului special al Djokdjakartei și alți reprezentanți ai autorităților locale. Oaspeții români, Împreună cu personalitățile indoneziene care Îi Însoțesc, au luat loc apoi În mașini, Îndreptându-se de la aeroport direct spre Borodubur, În apropiere de Djokdjakarta, unde se află un celebru templu budist. Tu călătorești singur. Nu te Însoțește nimeni, nu te Întâmpină nimeni. I-ai tras o subțirică lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau mergem la film, unde vrei tu.” „Bine, oftă nevasta, să fac plăcinte?” „Fă și plăcinte”. Tatăl avea momente de bunătate, era chiar generos; după ce trecuseră pe la fotograf - ei doi pe motocicletă, el pitic abia ținând ghidonul - Îl duse la Aeroportul Băneasa. Decolarea! Văzu Întâi hangarul aeroportului, apoi pământul se Îndepărtă cu repeziciune, avionul zbură deasupra lacurilor și peste o pădurice, traversară calea ferată și apărură casele mici ca niște cutii ale Bucureștiului și aterizară trecând prin stânga Combinatului poligrafic I.V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu.” „Bine, oftă nevasta, să fac plăcinte?” „Fă și plăcinte”. Tatăl avea momente de bunătate, era chiar generos; după ce trecuseră pe la fotograf - ei doi pe motocicletă, el pitic abia ținând ghidonul - Îl duse la Aeroportul Băneasa. Decolarea! Văzu Întâi hangarul aeroportului, apoi pământul se Îndepărtă cu repeziciune, avionul zbură deasupra lacurilor și peste o pădurice, traversară calea ferată și apărură casele mici ca niște cutii ale Bucureștiului și aterizară trecând prin stânga Combinatului poligrafic I.V. Stalin. Tatăl Îl duse În cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și de la Direcția Drumurilor, dar mai ales unul cu nume de menghină, Cremengiuc, că să faci un film documentar cu centenarul Căilor Ferate București-Giurgiu, și atunci o să mai vedem noi, și te tot poartă ca să faci și un film cu Aeroportul Otopeni, și cu așternerea mixturilor asfaltice pe uneva pe la Codlea, pe șoseaua care leagă Brașovul de Sibiu, și iar aștepți și nu primești nici un ban, că există tot felul de probleme economice de importanță națională. Țara Întreagă a trăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-a Înapoiat În capitală, venind de la Moscova, delegația P.C.R., condusă de tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a purtat convorbiri cu o delegație a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Deși era seara târziu, mii și mii de bucureșteni au venit la aeroport și l-au Întâmpinat pe tovarășul Nicolae Ceaușescu cu multă căldură, ovaționând puternic, entuziast, pentru Partidul Comunist Român și Comitetul său central. În vederea ajutorării populației sinistrate din zonele afectate de inundații, În Întreaga țară au luat ființă centre de colectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
facem pâine, și uite aici, uite aici la călcâi, asta o am de când am sărit cu parașuta”, te minte, evident, „și de-abia s-a deschis, de am căzut ca un sac, noroc că era noroi pe dealurile alea din apropierea aeroportului de la Mediaș”... același noroc și pentru fetișcana care cade de la tine de la fereastră În noroiul de februarie, și fugi pe la spitale și nici nu știi bine cum o cheamă, are nume rusesc și stă undeva pe Mașina de Pâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia. Un grup de pionieri a oferit cu dragoste și stimă tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu buchete de flori. La ora 10, 30 aeronava prezidențială a decolat de pe Aeroportul Otopeni, Îndreptându-se spre Budapesta ... De ce nu cade odată și aeronava asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur cetățean. Hotărârea să se sinucidă. Se aruncă de la etaj. În timp ce cade, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul de la Sam care spunea cât de dor Îi era de ea și că Buddy nu suferea de nici un efect post-traumatic după accident. —Deci vin acasă poimâine. Avionul aterizează la 6 dimineța, dar nu te deranja să mă iei de la aeroport. Am să iau un taxi până la tine și am putea să luăm micul dejun Împreună Înainte să pleci la serviciu. Te iubesc. Trebuie să fi ascultat mesajul de cel puțin 6-7 ori. Căuta vreun semn de reținere În vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar știu că n-a fost implicat În chestia cu surogatele. După toate chestiile pe care le-am aflat, acum sunt sigură. —Trebuie să fac pipi, spuse Ronnie. —Of, Doamne, mamă, nu acum. Nu poți să te mai ții până la aeroport? —Ruby, am un bebeluș care-mi stă pe vezică. Dacă nu fac pipi În următoarele câteva minute, am să fac pe mine. Îmi pare rău, am fost egoistă. Te simți bine? Da, sunt bine. E o zonă cu toalete puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
demonstră teoria ei. — Doamne, spuse Ronnie dând din cap uimită, deci instinctul tău a fost bun mereu. Sam n-a fost niciodată Împlicat În afacerea cu surogatele. Hai s-o luăm din loc. Sper din tot sufletul că e la aeroport, pentru că, dacă pe lumea asta există două persoane care au nevoie să vorbească unul cu altul În disperare, ăia sunteți voi doi. Când ajunseră Înapoi pe șosea, Ronnie apăsă accelerația la pământ. Ruby se uită la acul de la vitezometru cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se Întoarcă și să se Îndrepte spre St. Luke. Nu e mult trafic, ajungem În patruzeci de minute. Ronnie nici nu voia să audă de Întors. Spuse că din moment ce nu avea Încă contracții, o s-o lase pe Ruby la aeroport, va parca mașina și o să ia un taxi către St. Luke. Ruby fu de acord, dar numai cu condiția ca Ronnie să-l sune pe Phil să se Întâlnească cu ea la aeroport și să meargă Împreună. —Măcar așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
contracții, o s-o lase pe Ruby la aeroport, va parca mașina și o să ia un taxi către St. Luke. Ruby fu de acord, dar numai cu condiția ca Ronnie să-l sune pe Phil să se Întâlnească cu ea la aeroport și să meargă Împreună. —Măcar așa o să ai pe cineva care să te Însoțească pe drumul Înapoi. Ronnie formă numărul de la mobilul lui Phil. Din fericire, el avea un client În Hammersmith. Îi zise că cea mai rapidă cale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
meargă Împreună. —Măcar așa o să ai pe cineva care să te Însoțească pe drumul Înapoi. Ronnie formă numărul de la mobilul lui Phil. Din fericire, el avea un client În Hammersmith. Îi zise că cea mai rapidă cale de-acolo până la aeroport era să ia metroul. — Deci, câtă vreme nu are Întârziere metroul, o să ajungă fix după noi. Ruby Îi spuse lui Ronnie că spera să fie stăpână pe situație. Poate nu știu mare brânză despre nașteri, spuse ea, dar știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sam trecură undeva Într-un plan Îndepărtat al minții, iar Ruby șchiopătă În pas de sprint olimpic spre biroul de informații. Femeia Între două vârste de la biroul de informații Îi spuse lui Ruby să nu intre În panică pentru că ambulanța aeroportului avea să ajungă În câteva minute. Ruby Îi descrise unde aveau să aștepte ea și mama ei și fugi Înapoi la Ronnie. Auzi hărmălaia Înainte să vadă ce se Întâmpla. Un grup de oameni se strânse În jurul lui Ronnie. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
niște vești minunate. Saul are o slujbă nouă. Și nu e orice slujbă. Fii atentă, are rolul principal În... —Fi, astea par cele mai grozave vești din lume, dar acum nu pot vorbi. Sunt la Terminalul 4, la Check-in pe aeroportul din Heathrow și mama e pe cale să nască. — Ce spui? Ce faci la Heathrow? E bine mama ta? — Nu prea. Trebuie să Închid. Te sune eu mai târziu. —L-ai găsit pe Sam? Nu, Fi, trebuie neapărat să Închid. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
răufăcătorii ăștia - Încă te mai urmăresc? Buddy părea să creadă că da. — Nu. Aici vin veștile minunate pe care n-am apucat să ți le spun. S-a terminat. L-am sunat pe avocatul lui Josh Înainte să ajung la aeroport. Tocmai era pe cale să-l sune pe Buddy. Nu l-am mai văzut niciodată atât de entuziasmat. Se pare că Herbert Garcia, adevăratul ucigaș, s-a sinucis cu câteva ore În urmă. A lăsat un bilet În care zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ai ajutat-o pe Hannah. Chanel nu ar fi reușit să-l țină pe Alfie dacă nu erai tu. St. Luke n-ar fi primit jumătatea de milion, dacă nu erai tu... — Mama mea n-ar fi născut Într-un aeroport, dacă nu eram eu. El râse. —OK, mai e și aia... Dar Ruby, nu te mai judeca atât de aspru. Te rog, nu-ți schimba hotărârea În legătură cu banii de la Buddy. Îi meriți. —OK, spuse ea după o vreme, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aceeași curiozitate cu care un bătrân ar privi un copil care deschide un cadou. Da, v-am văzut deschizând viața, acolo jos, în barul acela plin de fum. Am vorbit în clipa asta cu secretara mea. A reușit să avertizeze aeroportul Heathrow. Vor merge să o aștepte pe Elsa la ieșire și o vor conduce într-o salon privat pentru a-i explica situația. Este îngrozitor să mi-o imaginez acolo sus, în cer, cu maldărul de ziare pe genunchi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu siguranță să ajungă în centru să cumpere ceva. Ultima oară ți-a adus poncho-ul acela splendid, îți aduci aminte? Poate nu, poate că mai este încă supărată pe tine... Ce o să creadă când o s-o întâmpine însoțitoarea de pe aeroport? Cum o să-i tremure picioarele? Cu ce expresie o să privească acel du-te-vino al lumii internaționale? Cu câtă spaimă? O să devină bătrână, știi, Angela, foarte bătrână. Te iubește atât de mult. E o femeie liberă, modernă, atât de potrivită cu societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele care pleacă, se va izbi de peretele acela de cer, ca un animal dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele care pleacă, se va izbi de peretele acela de cer, ca un animal dus la vale de o aluviune. Secretara mea a vorbit cu un șef din aeroport, au asigurat-o că vor face tot ce le stă în putință să n-o alarmeze prea tare. Au organizat totul, va lua prima cursă de întoarcere, există un British care pleacă imediat după ce sosește ea. Au organizat totul, o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
destinație. Celularul vibrează. L-am așezat pe pervaz pentru că acolo prinde mai bine. Nu răspund imediat, deschid larg fereastra, apoi apăs butonul verde. Am nevoie de aer. Vocea mamei tale este incredibil de aproape, nu se aude nici un zgomot de aeroport în jurul ei, nici un anunț de avioane care sosesc sau pleacă. — Timo, tu ești? — Da. — Mi-au spus... Ce ți-au spus? Că cineva din familia mea a avut un accident... am în mână biletul de întoarcere. — Da. — E Angela? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sfârșit aer, dau buzna pe scări. Manlio mă urmează. Stewardesa îl cheamă: — Ce faceți, coborâți și dumneavoastră? Manlio ridică brațele în vântul care îi smulge haina: — Sunt un coleg!, strigă. Suntem din nou pe suprafața de asfalt. Un lucrător al aeroportului ne ia cu micul său automobil și ne duce spre ieșire. Nu vorbesc, țin brațele încrucișate, gura strânsă. Inima s-a întors la locul ei. Manlio își pune ochelarii de soare, chiar dacă nu-i soare. Coborâm. — Pot să știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]