31,399 matches
-
dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri de ei Înșiși. O Întrerupse În mijlocul unei fraze ca să-i atragă atenția că nu găsea depoziția nepotului ei Nicolas, și nici pe aceea a lui Chantal Pérec. Marie nu-și coborî ochii. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
priviri chipurile celor care mă Înconjurau. I-am blestemat. Am căutat din ochi un detaliu, un semn. Trebuia să ghicesc pe cel sau pe cea care Își atribuise dreptul de a face dreptate. Durerea pe care cea de colo o afișa era oare sinceră? Teroarea care năpădea trăsăturile celuilalt era reală? PÎnă la urmă tot am să știu. Era doar o chestiune de timp. *** Pescarii se Întorseseră pe la casele lor ca să-l plîngă pudic departe de priviri pe unul dintre ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din Argoz... Glasul nu mai era decît un suflu abia auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să-l facă să zîmbească pe bunicul ei -, cît despre PM, acesta afișa un aer liniștit care nu rezistă nici măcar o clipă În fața anunțului pe care-l făcu tatăl său. - Voiam să vă aduc la cunoștință decizia mea de a o recunoaște, post-mortem, pe Gwenaëlle Le Bihan drept fiica mea legitimă. Savură preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate puța În fața unei casiere de supermagazin - care, din fericire, a izbucnit În râs și n-a catadicsit să depună plângere. Patrick Castelli era, ca și el, dintr-o familie burgheză și Învăța bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tremură. Intră, ceru un pastis. După ce se așeză, Își dădu seama că interiorul e foarte diferit de cel din amintirile lui. Acum aveau un biliard american, jocuri video, un televizor fixat pe MTV care difuza clipuri muzicale. Coperta revistei Newlook, afișată În chip de panou publicitar, anunța articole despre fantasmele Zarei Whites și despre marele rechin alb din Australia. Puțin câte puțin, Începu să picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că dau interviu pentru a deveni menajera lor ? O clipă, sunt prea șocată ca să vorbesc. —... masă și casă, tocmai spune Trish, și vacanță de o lună anual. Și salariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
frumos, Artemis. Îi zîmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot. O, Doamne. Ce naiba i-oi mai fi spus ? Rămîn nemișcată, afișînd cea mai plăcută expresie de care sînt În stare, de angajat ideal, În timp ce Artemis se umflă În pene cît poate. Dar banda din mintea mea se derulează frenetic Înapoi, În efortul de a-mi aminti, de-a pune cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zece feluri de mâncare, ne tăiase pofta până a doua zi la cină - dar ne‑am așezat la o măsuță să bem o cafea. Ravelstein ajunsese la cel de‑al doilea pachet de Marlboro, iar la „Café de Flore”, unde afișa În mod regulat aere de superioritate, a comandat „un espresso très serré”. La „Flore” Îi preparau o cafea foarte tare. Dar tremurul degetelor, când a ridicat ceșcuța, nu a fost pricinuit de o stare de nervi. Vibrațiile se datorau unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de meschinărie. Pe Ravelstein Îl amuza să observe În legătură cu doamna Glyph: - N‑avea ea de gând să lase un jidan să se poarte nepoliticos la masa ei. Profesorul Glyph, soțul doamnei, nu avea asemenea prejudecăți. Era un bărbat Înalt, grav. Afișa o atitudine cuviincioasă, dar expresia lui Îți sugera că atenția i se Îndreaptă spre cu totul altceva, spre un obiectiv mai Îndepărtat și chiar mai amuzant - mai amuzant decât Ravelstein, vreau să spun. Ochii mici, distanțați, erau plăcuți la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și AL DOILEA BĂRBAT au fugit prin ușile de intrare, pe lângă plasatoare, eventual deranjând câte un rând întreg de spectatori în retragerea lor; GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tip de croială și o altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bună și doamna Panaghia. La sfârșitul lunii dăm anunț și pentru ea. Dar acuma e cu dom Dememe, că nu poate merge dom Faliboga la înmormântare. Erau cam certați pă chestia cu doamna Combinata. Nu se face, totuși, să te afișezi cu una care e așa cum e femeia asta. Nu numai bunică-sa a fost ce-a fost, dar și mă-sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o hârtie de calc peste care așezaseră o sticlă. Se prăfuise de tot; undele telecomenzii răzbăteau cu greu până la receptorul mic și roșiatic al videoului încorporat, după cum descoperi și Samuel, care voia să închidă înregistrarea. În loc să se stingă, ecranul afișă semnul tăcerii și tinerii însurăței nu mai rostiră «da», ci mișcară muțește maxilarele. După ce fură declarați căsătoriți, se întoarseră unul către altul și se sărutară, iar camera începu să se miște în jurul lor, dezvăluindu-i pe toți cei prezenți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sufocare și în presimțiri din cele mai sumbre, un somn pe care nimeni n-ar trebui să-l experimenteze, cu atât mai puțin un băiat de doisprezece ani. ALICE Televizorul, aflat în spatele meu, spunea că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă excitau, iar radioul cânta o melodie populară. Nu aveam timp să opresc televizorul și radioul, pentru că mesajele excitante curgeau regulat și cereau răspuns. Vocea groasă a cântăreței de la radio slobozea triluri, crainicul de la TV era zguduit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acestea, nu privea pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la producția piesei. Cu excepția compozitorului, toți ceilalți îi vorbeau lui Melanie Marsh respectuos, aproape în șoaptă, ca și cum ar fi fost postulanții, iar ea maica stareță. Își avea chiar propriul acolit. Un puștiulică, care se maimuțărea pentru a-și ascunde vârsta, afișând un aer solemn, exagerat chiar și în cazul în care idolul său ar fi fost o maică stareță. Avea chiar și un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte frumos din partea ei. Ceilalți îl luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de rău. Nu-l știam pe Hugo decât de jumătate de oră, dar puteam deja să-mi dau seama când îi ardea buza să facă o observație; când ochii săi limpezi și grei îi întâlniră pe cei ai lui Bill, afișă o expresie suspect de impenetrabilă. Pe măsură ce Bill ne povestea despre diferitele alimente pe care le mâncase de dimineață - suc, grapefruit, mic dejun englez, cereale, pâine prăjită - în loc să remarce că, din câte își dădea seama, nu erau șanse să se declare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să și-o tragă cu fete decât atunci când ele sunt îmbrăcate în băieți? Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă, de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la îndemână. După care, mi-am tras un scaun la masă, față în față cu ea, am tras o înghițitură din ceașca mea și am încercat să afișez o atitudine cât mai înțelegătoare. Nu și-ar fi descărcat sufletul decât față de un străin și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse lacrimile, înghiți aspirina și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]