9,447 matches
-
oameni la ea. Nu e nici măcar că Însuși Krog s-ar putea să piară. E așa, că pierim cu toții, cu tot ce am săvârșit, și că nici măcar amintirea noastră nu mai rămâne, de parcă ne-am fi mișcat pe pământuri atâta amar de vreme fără țintă, de parcă nici n-am fi apărut vreodată, de parcă nici drept să lăsăm urme n-am avea. E ca și cum am fi făcut case degeaba, ca și cum am fi făcut arcuri și sulițe degeaba, ca și cum ne-am fi bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei ce mă urmaseră rămaseră cu mine - restul o porniră mai departe cu Barra, fiecare În căutarea tărâmurilor lor, călăuziți de poveștile mele și ale tuturor celor ce mai plecaseră În călătoria asta, pusă la cale de Tatăl cu atâta amar de vreme În urmă. - Măi Barra, măi! l-am mai strigat o dată. Ține minte de la mine că, odată și odată, strănepotul meu și cu strănepotul tău o să vină de la unul la altul așa, ca și cum s-ar duce să ia niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici Înainte casă, l-am văzut pe Unu cum scrijelea ceva În țărâna de lângă vatră. Îi chemase pe Marea și Omăt lângă el și le tot spunea: - Aici e Krog, și le arăta semnul pe care Îl făcuse de atâta amar de ori Enkim, de ajunsesem să-l bănuiesc că mă dă la troc lui Scept. Iar aici, le arăta el un semn ca un fel de soare din care țâșnea o săgeată, iar aici e tata. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minți pe tine Însuți, Chick. Ești În stare să amâni pe cât Îți stă În putință recunoașterea unor anumite lucruri, dar până la urmă tot le admiți. Ceea ce nu‑i o virtute comună. Eu nu sunt profesor, deși m‑am Învârtit atâta amar de vreme În mediile universitare Încât unii dintre profesori mă consideră un vechi coleg. Și curând după Întoarcerea În vecinătatea Universității, când am ieșit În stradă pe o zi de iarnă Însorită, cu o vreme uscată, rece și cristalină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În competiție când a preluat puterea, În anii treizeci. Pe dată a pus să fie Împușcat căpitanul Roehm și alți colegi naziști. A fost o vreme când Rakhmiel și cu mine discutam destul de des asemenea probleme. O sumedenie de fapte amare, prea oribile pentru a fi adâncite de contemporani. Pur și simplu nu le puteam concepe. Sufletele noastre nu sunt Îndeajuns de tari ca să le suporte. Și totuși nu putem Închide ochii. Un om ca Rakhmiel se simțea dator să Înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ușor amețit de alcool, încearcă să-l acapareze pe călător.): Domnule... Nu trebuie să-l judecați prea rău. Noi suntem obișnuiți. Eu, de pildă, când eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin ploaie. Am rămas cu un gust amar. Dar eu, domnule, n-am înnebunit, nu... IOANA: Tata n-o să poată dormi. Vai, o să fie groaznic. CASIERUL (Libidinos, persuasiv.): E groaznic, domnule, să vrei să fii călător prin ploaie și să ți se întâmple... atâtea lucruri urâte... Eu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lumina verzuie, ciudată, care e mai mult întuneric. Întuneric, lumină, greu de spus ce e, mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă-nnebunești. Aia în care n-aveți voie să intrați. Angheluță: Și tu ai? Tudorel: Păi eu acolo stau. Angheluță: În cămăruța de la capătul culoarului? Tudorel: La mansardă. Angheluță: Unde-a zis șeful să nu intrăm că-i vai și-amar de capul nostru? Tudorel: Exact acolo Anghele. Angheluță: Acolo stai tu? Tudorel: Ce te miri așa? Angheluță: Și ce faci frate acolo? Ce-i așa de interzis în camera asta a ta? Tudorel: Ce să fac? Stau în ea. Angheluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ieșit din capul iubitului meu, a zis ea și și-a dat drumul în gol. Sculptorul a supraviețuit prefacerilor politice dar noii stăpâni nu mai aveau nevoie de stilul lui, puțin pompos firește după ce slujise unui rege al regilor atâta amar de vreme. A avut parte de o bătrânețe acră și o moarte obișnuită. Sabia s-a pierdut și ea. Și totuși arta e singura ocupație care ne permite să bănuim că nu toate lucrurile au un sfârșit. Care e principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai tinerei Republici Israel, am senzația că eu și crimele mele de război aparținem acelorași vremuri străvechi ca și vechile pietre cenușii ale lui Solomon. Cât amar de vreme a trecut de la războiul acela, de la al doilea război mondial! Cât amar de vreme de la crimele lui! Cum a fost aproape dat uitării chiar și de evrei - adică de evreii tineri. Unul din evreii care mă păzește nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai tinerei Republici Israel, am senzația că eu și crimele mele de război aparținem acelorași vremuri străvechi ca și vechile pietre cenușii ale lui Solomon. Cât amar de vreme a trecut de la războiul acela, de la al doilea război mondial! Cât amar de vreme de la crimele lui! Cum a fost aproape dat uitării chiar și de evrei - adică de evreii tineri. Unul din evreii care mă păzește nu știe nimic despre acest război. Nu-l interesează. Se numește Arnold Marx. Are părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am spus numele, pentru el n-a însemnat nimic, în schimb a însemnat ceva pentru mama lui. Epstein era tânăr, proaspăt ieșit din facultatea de medicină. Mama lui era bătrână - brăzdată de cute adânci, greoaie, înceată, de-o tristă și amară vigilență. — E un nume foarte cunoscut, a zis ea. Probabil că știți lucrul ăsta. — Poftim? am spus eu. — Nu cunoașteți pe nimeni altcineva cu numele Howard W. Campbell, Jr.? întrebă ea. — Bănuiesc că mai sunt și alții, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era nici un cuvânt despre faptul că și-ar fi omorât fratele. Nemulțumirea lui era că în Ungaria fusese un medic veterinar respectat, dar că în America nu i s-a permis să-și practice meseria. Avea de spus numai lucruri amare despre libertatea din America. Considera că este iluzorie. Într-un ultim fandango de paranoia și masochism, Szombathy își încheiase biletul cu o aluzie la faptul că știa cum să vindece cancerul. Doctorii americani au râs de el, susținea Szombathy, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vreau să mă-ntorc acasă. Iar mă-ncui și uiți de mine. Mai bine mă duc la Valentina. Mă mut la ea, îmi fac mutația definitivă de adresă, cu tot cu întreținere, la Valentina. E și ea părăsită, la tristețe și gânduri amare. Crezi că-i ușor să rămâi singură, după ce-a murit bărbatul cu care ai stat atâția ani? O trase spre trotuarul de unde plecaseră. Izbucni în râs. - A stat Lazarovici cu ea? Ăla mai mult pe la altele dormea. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut pă factură și la gaze, și la apă, și la părțile comune. Balamucul balamucului dă pă lume. Balamuc și colcăială, ce mai. Asta am ajuns să trăim! Mai trase o dușcă. Râse amar. - Acu se leagă treaba, să știi. Alde Pancratz l-au luat pe Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de i-au distrus personalitatea și caracterul. Acum a venit cu ăia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din spate ale cisternei. - Ce poa’ să fie? șopti Verginel. Un lichid amar îl podidi între dinți. Deschise larg gura și respiră, ca și cum s-ar fi sufocat. Aulius nu-l mai auzea. Contempla concentrat zăpăceala vidanjorului. Preda rămăsese încă în ușa primei cabine și privea prostit când furtunul, când brațul acela din iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră atâta amar de vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu mai aveau nici un motiv să continue. Așa că reconstruiră orașul și își văzură de viețile lor. În anii următori, deschiseră un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally de pe scări. Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu că ar avea nevoie. Mă blagoslovi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a leșinat? *** — Asta da diversiune, zisei eu mai târziu, după ce Tabithei îi fusese făcut vânt cu evantaiul și i se turnase apă pe gât. Propusesem să luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar nimeni, în afară de Hugo, n-a fost de acord cu ideea mea. Între timp, majoritatea actorilor discutau, în termeni tehnici, ce leșin reușit fusese. Helen pufni. După mine, a fost destul de eficient, recunoscu ea, dar cât de disperat trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tuturor le plac, zisei eu. Nu, draga mea, n-ai înțeles. Se spune că lui Steve îi plac pe bune, zise Hugo cu subînțeles. —Îh, făcui eu, cu eleganță. Acum chiar că trebuie să beau. O să beau să uit de amar, o să beau să uit de jale, cântă Hugo. Da’ carnavalul ăsta de suburbie din Chelsea uitată de Dumnezeu n-are nici un bar? Ne simțeam atât de bine încât abia dacă am observat că Janey nu scosese aproape nici o vorbă. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fuchsia, în care nu părea mai mare de șaisprezece ani, cu ochii ei mari, cu cârlionți și cu botic - Violet Elizabeth Bott pe post de adolescentă care-ți dă de furcă, i-am spus eu lui Hugo, pe un ton amar. Trebuie să recunosc că i s-a părut amuzant. Totuși, ziarele scoseseră la defilare mai ales câteva fotografii sexy cu ea, care Violet susținea că-i fuseseră făcute cu ani în urmă de cineva în care avusese încredere și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu cea a unui reporter TV care ia un interviu. Ți-era teamă că dacă le mărturisea le-ar fi spus că tu știai totul de la început, nu? —Partea aia i-ar fi plăcut cel mai mult, zise Ben, cu amar. M-ar fi târât după el. Nenorocit nerecunoscător. Practic eu conduceam teatrul în locul lui. — O știai pe Shirley de la facultate, nu? Parcă mi-a și spus Hazel că ați fost colegi, dar n-am făcut legătura. Ți s-a confesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă cunosc cu adevărat nu s-ar fi lăsat duși de așa ceva; de fapt, vedeam cu coada ochiului cum Hugo se strâmbă din ce în ce mai tare. —Nu ți se pare logic? Ben avea deja lacrimi în ochi, dar vorbi pe un ton amar: Singurul motiv pentru care m-a sunat a fost faptul că dacă eu pica, spectacolul Casa păpușilor putea să cadă. Nu înțelegi? Nu s-ar fi deranjat dacă nu ar fi fost vorba de asta. A, oricum n-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]