9,641 matches
-
cu dezinvoltura proprie genului, probleme ale artei și ale vieții sociale. SCRIERI: Caiet liric, Chișinău, 1958; Trezirea viorilor, Chișinău, 1963; Drum deschis, Chișinău, 1996; Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967; Dor de cuvinte, Chișinău, 1971; Flăcări pe comori, Chișinău, 1973; Culori și anotimpuri, Chișinău, 1974; Ultima frunză, Chișinău, 1976; Versuri. Eseuri, Chișinău, 1988; Risipă, îngr. pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Vitalie Tulnic, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 542-547; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 84-92; [Vitalie Tulnic], „Basarabia
TULNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
Vară vrăjmașă, București, 1985; Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Teatru, pref. edit., București, 1965, Opere, I-V, pref. Const. Ciopraga, București, 1972-1988; Sanda Movilă, Desfigurații. Nălucile. Viața în oglinzi, pref. edit., București, 1990. Traduceri: Szinnyei Júlia, Anotimpul jocurilor, București, 1967 (în colaborare cu Gh. Bianu). Repere bibliografice: Aureliu Goci, „Pretexte critice”, RL, 1973, 14; D. Micu, Critică obiectivă, CNT, 1973, 18; Ion Bălu, „Pretexte critice”, „Scânteia”, 1973, 9 604; Florin Mihăilescu, „Pretexte critice”, VR, 1973, 7; Mircea
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
secolul al XX-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură un poet tradiționalist. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, precum și folclorul
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și se manifestă ca un colorist și un artist al miniaturii (Sfârșit de vară). Un zâmbet abia schițat se simte în fiecare vers, dar autoironia, cenzura lirică nu acționează efectiv decât în Rapsodii de vară și în Rapsodii de
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite. Figurația celor cincizeci de poezioare, miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate, e construită în special din elemente de recuzită a naturii (plopii înalți, grâul verde, florile de mac, anotimpurile), dorurile, visul, tristețea fiind legate de anumite stări, care nu devin întotdeauna stări poetice. Uitată azi cu desăvârșire, desconsiderată în perioada interbelică, dintre criticii importanți U. este menționată doar de E. Lovinescu, pentru „sonurile fluide, cele mai multe în ton popular, fără
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
1997, 5-6; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul”, 1997, 7; Iulian Ciocan, „Miorița” și proza românească din secolul XX, „Contrafort”, 1997, 7-9; Dan Perșa, „Hotel Europa”, TMS, 1997, 11; Gheorghe Crăciun, Cu garda deschisă, Iași, 1997, 51-56; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, II, Bacău, 1997, 337-355; Regman, Dinspre Cercul Literar, 242-248; Victor Cubleșan, Cărți și vise, APF, 1998, 1-2; Martin Ebel, Die Höflichkeit der Verzweiflung, „Neue Zürcher Zeitung”, 1998, 13 octombrie; Christian Ecker, Es klappert die Mühle, „Berliner Zeitung”, 1998, 17-18
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Jurnal, II, 64-66; Grigurcu, Existența, 169-172; Micu, Limbaje, 292-303; Munteanu, Jurnal, IV, 160-163; Adriana Iliescu, Poezia jurnalistică, RL, 1989, 42; Simion, Scriitori, IV, 172-180; Alex. Ștefănescu, Frumusețea poeziei, RL, 1990, 16; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 167-174; Lucian Chișu, Al patrulea anotimp, L, 1991, 10; Vasile Spiridon, La trapez, RL, 1992, 14; Traian T. Coșovei, „Dacă vreau nu mai mor”, CNT, 1992, 38; Constantin, Complicitatea, 125-127; Andrei Grigor, „Un poet din Tibet”, L, 1996, 5; George Arion, Prințul Tom la 60 de
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
cunoscut în principal ca autor de proză umoristică, U. a debutat cu versuri. Placheta Iasomia cuprinde poezii de factură sentimentală, cu accente ușor ironice și autoironice, sau cu subiecte abordate destul de convențional (patria, istoria transilvană, căutarea de sine, moartea, trecerea anotimpurilor), compensate din loc în loc de o atitudine parodică. Portretele luminii, Albastrul nisip de acasă, Iasomia se îndreaptă mai ales spre un lirism de tip simbolist, cu sonuri parcă împrumutate de la Ștefan Petică și Ion Minulescu. Filonul parodic e mult mai vizibil
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
poezie bulgară de la începuturi până azi, îngr. trad. în colaborare cu Haralambie Grămescu, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare); Victor Sivetidis, Cântece de leagăn pentru puii animalelor, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1977 (în colaborare cu Delia Damirescu); Anotimpuri mongole, postfața trad., București, 1978 (în colaborare cu Raluca Tulbure); Stepan Tcaciuc, Arborele vieții, București, 1991 (în colaborare cu Andrei Ciurunga). Repere bibliografice: Nina Cassian, „Versuri”, CNT, 1953, 6; Leon Baconsky, O etapă însemnată în evoluția unui poet, ST, 1955
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
în 1980. Editorial se numără printre debutanții „la grămadă”, conform recomandărilor ideologice, în volumul colectiv Debut 86, publicat de Cartea Românească. Îi reușește însă performanța rară de a redebuta, prin concurs, la aceeași editură, cu volumul personal de proză scurtă, Anotimpurile după Zenovie (1988). Cartea lui U. reunește în jurul nuvelei titulare un sistem de texte satelit, diferite ca valoare și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin Sicoie și a Rodicăi Palade, într-o formație care a atras, la timpul potrivit, atenția asupra ei. SCRIERI: Marea chemare, București, 1987; Anotimpurile după Zenovie, București, 1988; ed. 2, Pitești, 2001. Repere bibliografice : Val Condurache, Farmecul narațiunii, CL, 1988, 6; Diana Adamek, „Anotimpurile după Zenovie”, ST, 1988, 7; Radu Săplăcan, Secvențe critice, AST, 1988, 7; Al. Dobrescu, Un tânăr prozator, VTRA, 1988, 12
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
a Rodicăi Palade, într-o formație care a atras, la timpul potrivit, atenția asupra ei. SCRIERI: Marea chemare, București, 1987; Anotimpurile după Zenovie, București, 1988; ed. 2, Pitești, 2001. Repere bibliografice : Val Condurache, Farmecul narațiunii, CL, 1988, 6; Diana Adamek, „Anotimpurile după Zenovie”, ST, 1988, 7; Radu Săplăcan, Secvențe critice, AST, 1988, 7; Al. Dobrescu, Un tânăr prozator, VTRA, 1988, 12; Simion, Scriitori, IV, 714-719; Papahagi, Interpretări, 171-174; Glodeanu, Dimensiuni, 205-207; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 261-262; Monica Gheț, Zenovie și
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
după Zenovie”, ST, 1988, 7; Radu Săplăcan, Secvențe critice, AST, 1988, 7; Al. Dobrescu, Un tânăr prozator, VTRA, 1988, 12; Simion, Scriitori, IV, 714-719; Papahagi, Interpretări, 171-174; Glodeanu, Dimensiuni, 205-207; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 261-262; Monica Gheț, Zenovie și anotimpurile din Mitteleuropa, OC, 2002, 111; Dicț. scriit. rom., IV, 683-685. M. S.
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
fete sărace, îi apare în 1940, iar în 1941 romanul de mare succes Un port la Răsărit (interzis după 1944, reeditat abia în 1991), după publicarea căruia se consacră în întregime scrisului. În 1943 iese de sub tipar al doilea roman, Anotimpuri, iar după război se editează romanele Flăcări (1945) și Întoarcerea fiului risipitor (1947), povestirile pentru copii Purcelul care-a ajuns boier (1945) și Ferma „Coțofana veselă” (1946). Urmează, după 1950, romanele Toate pânzele sus! (1954), Dunărea revărsată (1961; Premiul Academiei Române
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
trăiește parcă în afara timpului. Instalat în cea mai bună cameră ce se putea găsi în localitate, un inginer venit de la București, se vede nevoit să se acomodeze condițiilor locale. Viața curge uniform, monoton, cenușiu. Existența e ritmată doar de succesiunea anotimpurilor. Iarna orașul este paralizat, nu circulă nici un vehicul, trenul zace în gară, înzăpezit, străzile sunt pustii, poșta nu mai funcționează, orașul pare o insulă uitată, „o arcă înțepenită în oceane nordice”. Alcoolul și desfrâul pun stăpânire pe oameni. Evenimente nu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
o poveste asemănătoare celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată naiadă - zice Perpessicius -, evadată „pentru scurt timp” din „iatacurile submarine”. Al doilea roman al lui T., Anotimpuri, pare un pandant al primului, aducând, în replică, lumea aerului și aeroportul, dar și o istorisire banală, căreia i se atașează episoade și situații ce aderă doar convențional la întreg. De altfel, prezența unor segmente interesante, dar neaderente va fi
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
NEGOIȚESCU SCRIERI: Orașul cu fete sărace, București, 1940; Germania, octombrie 1939 (Aspecte din toamna războiului), București, [1939]; Un port la Răsărit, București, 1941; ed. cu ilustrații de Lucia Dem. Bălăcescu, București, 1942; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Anotimpuri, București, 1943; ed. București, 1972; Flăcări, București, 1945; ed. (Flăcările), București, 1987; Purcelul care-a ajuns boier, cu desene de Florica Cordescu, București, 1945; Ferma „Coțofana veselă”, București, 1946; ed. București, 1991; Întoarcerea fiului risipitor, București, 1947; ed. (Fiul risipitor
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
cu Andrei Ivanovski). Repere bibliografice: Streinu, Pagini, V, 283-286; Constantinescu, Scrieri, V, 138-141; Perpessicius, „Un port la Răsărit”, „Acțiunea”, 1942, 427; Octav Sargețiu, „Un port la Răsărit”, VBA, 1942, 2-3; Octav Șuluțiu, „Un port la Răsărit”, RFR, 1942, 10; Perpessicius, „Anotimpuri”, „Acțiunea”, 1943, 850; Octav Șuluțiu, „Anotimpuri”, RFR, 1943, 10; Ion Negoițescu, „Flăcări”, RCR, 1945, 5; Perpessicius, Opere, XII, 35-47; Crohmălniceanu, Cronici, 210-223; Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 48-53; Damian, Direcții, 198-210; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 237-242; Micu-Manolescu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Pagini, V, 283-286; Constantinescu, Scrieri, V, 138-141; Perpessicius, „Un port la Răsărit”, „Acțiunea”, 1942, 427; Octav Sargețiu, „Un port la Răsărit”, VBA, 1942, 2-3; Octav Șuluțiu, „Un port la Răsărit”, RFR, 1942, 10; Perpessicius, „Anotimpuri”, „Acțiunea”, 1943, 850; Octav Șuluțiu, „Anotimpuri”, RFR, 1943, 10; Ion Negoițescu, „Flăcări”, RCR, 1945, 5; Perpessicius, Opere, XII, 35-47; Crohmălniceanu, Cronici, 210-223; Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 48-53; Damian, Direcții, 198-210; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 237-242; Micu-Manolescu, Literatura, 207-209; Negoițescu, Scriitori, 325-332; Valeriu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Ist. lit., 442-443; Constantin M. Popa, Replay, București, 1981, 15-18; Dana Dumitriu, „Retragerea fără torțe”, RL, 1982, 52; Titel, Cehov, 142-150; Leonida Neamțu, Radu Tudoran, ST, 1985, 3; Cornel Ungureanu, Altă ieșire la mare, O, 1985, 11; Valeriu Râpeanu, De la „Anotimpuri” la „Sfârșit de mileniu”, RL, 1986, 5; Mircea Iorgulescu, Privește înapoi fără complexe, RL, 1986, 15; Alex. Ștefănescu, „Privighetoarea de ziuă”, RL, 1987, 11; Rotaru, O ist., III, 574-577; Cândroveanu, Lit. rom., 213-217; Constantin Cubleșan, Fascinația călătoriei, RL, 1989, 20
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
structură elegiacă, în care prezentul dezagregat e pus în oglinda unui trecut real sau doar prezumat: „Au dispărut leii de piatră/ încă un prieten a plecat în exil/ o poartă mai puțin/ o iubire mai puțin /[...] / Astăzi s-a întors/ anotimpul în care ar fi trebuit/ iarăși să intrăm/ prin portalul de piatră și lumină/ blândă privirea ne-ar fi fost/ tandră mângâierea răcoroaselor coame/ astăzi toate orologiile orașului/ s-au prăbușit în infern” (Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul vegetal, anotimpurile, momentele zilei - toate având conotații de auroral. U. este un sensibil poet al mirărilor și al gesturilor suave, aproape inextricabile; de aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare la cunoștință și de încântare
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
colecția „Meridian german” la Editura Paralela 45. Lirismul lui Z. are ca suport o percepție discontinuă ce traduce stări de neliniște, dezvoltând tehnici ale dezarticulării în linii îngroșate expresionist. Primul volum personal, Poemele Nordului (1984), stă sub semnul „scutului iernii”, anotimp al singurătății, care îngheață imaginația și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice datorate alternanței anotimpurilor - contemplate estet, în compania „licorii vechi, aurii și vii” a coniacului Hennessy, într-o încăpere decorată parcă „după estampe sau descrieri” din casa lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]