12,966 matches
-
închisă (asupra sieși), atâta vreme cât ea se preocupă mai mult de condiția sa transcendentă decât de relațiile cu mediul. În al doilea rând, comunitatea este închisă pentru că este în fond opresivă, dictând membrilor modelele de existență. Aceste două viziuni ale lumii antice despre comunitate au devenit definitorii pentru majoritatea perspectivelor ulterioare asupra comunității. Comunitatea socială a intrat în câmpul cercetărilor de tip sociologic, mai precis etnometodologic, în mod special prin studiile lui Ferdinand Tőnnies asupra relațiilor sociale. Analiza lui Tőnnies (1978 96-155
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
cele trei persoane dumnezeiești: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, dumnezeirea Sfântului Duh, cel puțin până la 381, urmau a fi definite și, erau, în secolul al IV-lea, subiectele unor dezbateri vii, care ni se par stranii. Din nou, valoarea înțelepciunii antice, filosofiile lui Platon și Aristotel, reprezenta un subiect ce reclama analiza. Cât de mult din această valoare ar putea fi încorporat în schema creștină a lucrurilor, fără a periclita nucleul credinței? Unele dintre aceste probleme, deși nu toate, par străine
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Actaeon vidit sine veste Dianam / Praeda fuit canibus non minus ille suis" (Tristia II, 103-106). Ce-a văzut poetul? Nu aflăm nici din versurile sale (v. și Tristia 3, 5, 49 și 3, 6, 28) și nici din alte surse antice. Exegeții moderni au urzit în jurul motivelor de relegare carmen și error numeroase ipoteze, peste 20 de variante, unele raționale, altele alambicate sau altele aberante. Au fost grupate în trei categorii generice: I motive morale, II motive religioase și III motive
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu, Omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971 passim. Pentru statutul politic de relegat vezi A. N. Popescu, "L'aspect juridique de la relegation du poète Ovide à Tomis", estratto da Studi in onore Caesare Sanfilippo, III, Milano, 1983, dar și surse antice: Ulpian, Digestae, 49, 22, 7, 11: "His relegantur dies exccedenti a praesidibus dari et potest et solet" și Tacitus, Annales I, 72, 4. 30 Pentru realitatea istorică de la Tomis vezi S. Lambrino, "Tomis, cité greco-gete chez Ovide" în Ovidiana, pp.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Getes et leur pays vu par Ovide" în Latomus, 10, 1951, pp. 425-432; E. Lozovan, "Realités pontiques et necessites litteraires chez Ovide" în Atti del Convegno..., vol. II, pp. 355-370; D. M. Pippidi, "Note de lectură. Teatre grecești în Dobrogea antică" în Studii Clasice, 8, 1966, p. 232; V. Pârvan, Începuturile vieții romane la gurile Dunării, București, 1923, p. 88. 31 St. Bezdechi, "Ultimii ani ai lui Ovidiu" în volumul Publius Ovidius Naso. Scrisori din Tomis, București, 1930, pp. 1-47. 32
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
drept cauză a exilului poetului, adaugă un element în plus: numele Corinei din versurile sale lascive l-ar putea ascunde pe cel al "Caesarea puella"8, anume Iulia maior, fiica lui Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
2 categoria soluțiilor de natură religioasă 3 categoria soluțiilor de natură politică 1. Categoria soluțiilor de natură morală Este cea mai importantă. Aceasta cuprinde soluții asupra unei tematici destul de uniforme care se situează, până la un anumit punct, pe linia tradiției antice. Cu o diferență: de cele mai multe ori personajul Iuliei maior, fiica lui Augustus, trece în penumbră pentru a fi înlocuit, de obicei, de cel al Iuliei minor, nepoata împăratului. De fapt, soluția acceptată de cei mai iluștri cercetători ai zilelor noastre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și responsabile 67, Ovidiu își manifesta incredulitatea în mod fățiș, disprețuitor, iconoclast, anunțând deja apusul pentru "ista vetus pietas". În Heroides, Fedra, de exemplu, ca să-l determine pe fiul să vitreg Hipolit să cedeze dorințelor ei, ridiculizează prejudecățile bunelor vremuri antice "așa cum ar fi făcut o fiică coruptă a secolului, o Sempronia, o Clodia"68: Nec, quia privigno videar coitura noverca, Terruerint animos nomina vana tuos! Ista vetus pietas, aevo moritura futuro, Rustica Saturno regna tenente fuit.69 Poate chiar Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică: "... rempublicam a dominatione factionis oppressam in libertatem vindicavi"129. Alta era convingerea unor cercuri aristocratice de viță mai veche care se vedeau puse în umbră de personalitatea tot mai puternică a împăratului. Tocmai asupra conceptului de libertate trebuie să se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în cazul imperiului, tot astfel presupusa libertate va fi acceptată, la început, de către aceste cercuri "nu ca un bine absolut, ci ca un rău necesar", așteptând, fără îndoială, sosirea unor vremuri mai bune care să asigure adevărata întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și de Augustus însuși -, ca "drept de a participa activ la viața statului" a fost înlocuit de un concept nou, înțeles de clasa aristocratică de la conducere ca "dreptul individului de a-și realiza propriul ideal în afara statului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost înlocuit de un concept nou, înțeles de clasa aristocratică de la conducere ca "dreptul individului de a-și realiza propriul ideal în afara statului"131. Poate, în loc să vorbim despre un concept nou, e mai bine să vorbim tot despre conceptul antic adaptat însă la schimbările condițiilor politice ale epocii. "Dreptul de a lua parte activă la viața statului", golit progresiv de semnificația sa, în baza evoluției instituției imperiale, și-a deviat cursul normal spre realități care, deși în surdină, să poată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
douăzeci de locuri de chestor (DIO., 53, 28); în 13 nu se găsea nici un voluntar care să aspire la demnitatea senatorială, ori de frică, ori de sărăcie. Din punctul nostru de vedere, există multe astfel de cazuri. Fără îndoială, istoriografia antică s-a mulțumit doar cu semnalarea cazurilor cele mai semnificative, în care atitudinea rigidă, aș spune chiar de opoziție ostentativă față de regimul augustan, este evidentă. Trebuie să fie fost mult mai numeroase, însă, cazurile în care opoziția lua forme mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nostru de vedere, o astfel de explicație nu poate avea decât o valoare foarte limitată. Nu se poate admite că motivele de prudență, valabile pentru perioada 8-12 d.H. ar fi dispărut cu totul după 12 d.H. Dimpotrivă, potrivit mărturiilor istoricilor antici și documentărilor istoricilor moderni, cu cât Augustus îmbătrânea, cu atât devenea mai suspicios cu privire la cei care îl înconjurau: ar fi fost poate, mai normal, dacă în Epistulae ex Ponto personajele nu ar fi fost chemate pe numele lor din motive
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale s-ar situa pe linia tradiției autorului însuși. Și aici avem de-a face cu aceeași exaltare față de noblețea antică, cu atât mai mult cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și opoziția, putea avea anumite îndoieli cu priviee la acest lucru, considerând libertatea augustană, la fel ca și imperiul, "nu ca un bine absolut, ci ca un rău necesar", în așteptarea unor condiții mai prielnice pentru adevărata întoarcere a libertății antice. Cât despre Ovidiu, acesta nu demonstra nicio stimă pentru mos maiorum și aprecia libertatea, pe cea care nu era limitată de autoritatea lui Augustus, dar nu libertatea în sensul antic: cu alte cuvinte, libertatea sa era mai degrabă libertinaj. În fața
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
așteptarea unor condiții mai prielnice pentru adevărata întoarcere a libertății antice. Cât despre Ovidiu, acesta nu demonstra nicio stimă pentru mos maiorum și aprecia libertatea, pe cea care nu era limitată de autoritatea lui Augustus, dar nu libertatea în sensul antic: cu alte cuvinte, libertatea sa era mai degrabă libertinaj. În fața acestei diversități de sensuri a noțiunii de libertate, era ușor ca cineva să se înșele, voit sau nu, asupra sentimentelor celuilalt: în "libertatea" lui Augustus era mult loc pentru autoritatea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
împăratului; Augustus, însă, nu putea să-și facă nicio iluzie asupra sensului ovidian de "libertate", dar putea fi destul de sigur asupra sensului de libertate în concepția lui Paulus și a opozanților, gândind, poate cel puțin la început -, că întoarcerea libertății antice ar trebui să se întâmple prin intermediul său. Și în viața reală existau interferențe, dar și diferențe sensibile: în ciuda aspectului său de "jovialitate", care apare la Horațiu, Paulus rămâne întotdeauna nobilis et decens (Horațiu) în timp ce Ovidiu exagerează și aici, devenind de-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabius: potrivit lui Varro numele de Fabia era derivat din faba și acest lucru este foarte posibil -, așa cum și numele de familie Lentulus și Cicero erau derivate din respectivele legume. Erudiții din epoca augustană considerau, însă, că nu Fabius este forma antică, ci Fodius derivat din fodere sau Fovius din fovea, deoarece justificau ei princeps gentis eius ex ea natus sit, cum qua Hercules in fovea concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei Fabia a fost cel dintâi care a pregătit (fodere) capcane pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu poetul, suprapunându-se, se pare, peste cel al lui Paulus Fabius Maximus. Această supoziție a noastră este coroborată de numeroase alte pasaje ovidiene, unde Paulus Fabius Maximus este așezat, în mod constant pe linia tradiționalelor virtuți și misiuni ale anticei domus, Fabia, căci jubilează poetul: "nu pe toți membrii familiei Fabia i-a răpit o singură zi". non omnis Fabios abstulit una dies365. Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
natură religioasă: violarea unui mister de-al lui Isis sau poate altceva, îi va fi părut poetului "liber gânditor" o acțiune asemănătoare unei cuceriri amoroase: justificarea o găsea poate în libertatea lui Jupiter de care credea el se bucurau romanii antici. Nu este exclusă, potrivit nouă, nici soluția, să-i spunem, cumulativă, Ovidiu putând fi implicat în mai multe asemenea greșeli "legale", care îi puteau provoca, în mod automat, exilul. Ni se pare, însă, că o asemenea greșeală trebuie căutată pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ungui inciperem". 67 Nu suntem de acord cu cele afirmate de V. USSANI, op. cit., p. 381: "societatea elegantă la a cărei viață lua parte Ovidiu, nu avea nici o credință religioasă, fiind deja prea raționalistă pentru a mai crede în miturile antice sau pentru a ceda misticismului popular sau vergilian; nu avea nici o credință filosofică, care presupune vigilență și trudă grea, ci trăia fără griji, bând cu o sete de nestins din cupa plăcerii". 68 A. ROSTAGNI, Storia della letteratura latina, UTET
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
112, unde se face trimitere la lucrarea sa precedentă, Ovide, poète des dieux, de l'amour, etc., p. 191-192. 287 Cf. RUDOLF HANSLIK, art. 62) Sextus Pompeius Sex. f., în RE, col. 2265-7. 288 V. ibid., relativele pasaje din izvoarele antice. Din RE, ibid., n. 61, înrudirea cu Augustus nu reiese foarte clar. 289 Ex Ponto, IV, III, v. 41 sqq. 290 A. SCHOLTE, op. cit., p. 92. 291 Vezi ce spune Ovidiu în Pontice, I, III, 92, se pare că respectivului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]