8,321 matches
-
Acțiunile sociale și metodele de transmitere reduc obiectul de artă la ideea de imagine și de simbol prin care depășește realitatea. Apariția obiectului de artă are natură fenomenologică și rămâne sub auspiciile semnului și ale simbolului. Diferența dintre apariție și aparență stă în înțelegerea obiectului de artă la nivel ontologic. Dacă prin apariție înțelegem obiectul prezent perceput, prin aparență înțelegem interferența prezenței reale a unui obiect. Mai exact, apariția unui obiect de artă nu presupune și realitatea sau adevărul său, ci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care depășește realitatea. Apariția obiectului de artă are natură fenomenologică și rămâne sub auspiciile semnului și ale simbolului. Diferența dintre apariție și aparență stă în înțelegerea obiectului de artă la nivel ontologic. Dacă prin apariție înțelegem obiectul prezent perceput, prin aparență înțelegem interferența prezenței reale a unui obiect. Mai exact, apariția unui obiect de artă nu presupune și realitatea sau adevărul său, ci doar faptul că îl avem la îndemână. Un obiect este prezent doar dacă apariția sa nu este o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
faptul că îl avem la îndemână. Un obiect este prezent doar dacă apariția sa nu este o iluzie. Ceea ce apare poate fi cognoscibil și supus înțelegerii. Doar prin intermediul apariției obiectul de artă poate să fie obiectul unei experiențe estetice, în timp ce aparența unui obiect de artă înseamnă iluzie sau amăgire. Prin urmare, calitatea aparenței unui obiect de artă este aceea de a înșela. Însă ceea ce este vizibil este accesibil intuiției și este adus la vizibilitate sensibilă. Lucru posibil doarece intuiția este legată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
apariția sa nu este o iluzie. Ceea ce apare poate fi cognoscibil și supus înțelegerii. Doar prin intermediul apariției obiectul de artă poate să fie obiectul unei experiențe estetice, în timp ce aparența unui obiect de artă înseamnă iluzie sau amăgire. Prin urmare, calitatea aparenței unui obiect de artă este aceea de a înșela. Însă ceea ce este vizibil este accesibil intuiției și este adus la vizibilitate sensibilă. Lucru posibil doarece intuiția este legată de percepție. Mergând pe linia straturilor ontologice ale semnului și ale simbolului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă este aceea de a înșela. Însă ceea ce este vizibil este accesibil intuiției și este adus la vizibilitate sensibilă. Lucru posibil doarece intuiția este legată de percepție. Mergând pe linia straturilor ontologice ale semnului și ale simbolului observăm fie aparența nu poate fi posibilă fără apariția obiectului, fie putem recunoaște o identificare a celor doi termeni. În analiza frumosului ca "aparență a ideii", Hartmann avea să spună că "în aparență (Scheinen) nu este vorba, propriu vorbind, de o aparență înșelătoare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
posibil doarece intuiția este legată de percepție. Mergând pe linia straturilor ontologice ale semnului și ale simbolului observăm fie aparența nu poate fi posibilă fără apariția obiectului, fie putem recunoaște o identificare a celor doi termeni. În analiza frumosului ca "aparență a ideii", Hartmann avea să spună că "în aparență (Scheinen) nu este vorba, propriu vorbind, de o aparență înșelătoare (Schein), ci de o apariție (Erscheinen)"27. Termenul Scheinen conține atât prezența, cât și amăgirea (non-prezența): în cadrul prezenței unui obiect putem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
linia straturilor ontologice ale semnului și ale simbolului observăm fie aparența nu poate fi posibilă fără apariția obiectului, fie putem recunoaște o identificare a celor doi termeni. În analiza frumosului ca "aparență a ideii", Hartmann avea să spună că "în aparență (Scheinen) nu este vorba, propriu vorbind, de o aparență înșelătoare (Schein), ci de o apariție (Erscheinen)"27. Termenul Scheinen conține atât prezența, cât și amăgirea (non-prezența): în cadrul prezenței unui obiect putem vorbi de apariția aparentă, în timp ce în cazul amăgirii putem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fie aparența nu poate fi posibilă fără apariția obiectului, fie putem recunoaște o identificare a celor doi termeni. În analiza frumosului ca "aparență a ideii", Hartmann avea să spună că "în aparență (Scheinen) nu este vorba, propriu vorbind, de o aparență înșelătoare (Schein), ci de o apariție (Erscheinen)"27. Termenul Scheinen conține atât prezența, cât și amăgirea (non-prezența): în cadrul prezenței unui obiect putem vorbi de apariția aparentă, în timp ce în cazul amăgirii putem vorbi doar de aparența apariției. Obiectul de artă se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorba, propriu vorbind, de o aparență înșelătoare (Schein), ci de o apariție (Erscheinen)"27. Termenul Scheinen conține atât prezența, cât și amăgirea (non-prezența): în cadrul prezenței unui obiect putem vorbi de apariția aparentă, în timp ce în cazul amăgirii putem vorbi doar de aparența apariției. Obiectul de artă se află între două lumi, ca obiect fenomenal, realitatea sa constă în prezența apariției sale, în timp ce amăgirea prezenței sale capată dimensiuni metafizice ce duc până la eliminarea prezenței ca aparență, adică non-prezența. Dar apariția nu înseamnă realitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cazul amăgirii putem vorbi doar de aparența apariției. Obiectul de artă se află între două lumi, ca obiect fenomenal, realitatea sa constă în prezența apariției sale, în timp ce amăgirea prezenței sale capată dimensiuni metafizice ce duc până la eliminarea prezenței ca aparență, adică non-prezența. Dar apariția nu înseamnă realitatea unui obiect, ci și irealitatea sa. Ceea ce apare poate apare la nivel mental ce nu are nicio pretenție de a fi adevărat. De aceea, ceea ce apare poate fi apariție. Obiectul de artă este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contemplare. Se creează un echilibru între experiența estetică și apariția obiectului. Rolul pe care îl are percepția în cadrul apropierii de obiectul de artă este unul de lărgire a dimensiunii înțelegerii artei în general. Fenomenalitatea obiectului care jubilează între apariție și aparență este redată de atributele ontologice constituiente obiectului în sine, a imaginației și modului elastic de existență al artei. Astfel, putem spune că percepția este o dimensiune activă a deschiderii a ceea ce este evident și dat (Lebensweilt). Plecând de la principiul lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este exprimat prin procesul de seducție a cititorului. Apariția unei opere de artă scrise constă în prezentarea obiectului fizic, în timp ce percepția începe odată cu procesul de citire. Limbajul scris are, așadar, un mod individual de apariție și intră în opoziție cu aparența: conținutul unui roman sau a unei poezii ține de receptivitatea cititorului. Primatul percepției depinde de stilul operei, iar aparența sa de interpretarea simbolului. Prin urmare, percepția este o dimensiune constitutivă apariției obiectului de artă. Ceea ce elimină percepția este autonomia obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în timp ce percepția începe odată cu procesul de citire. Limbajul scris are, așadar, un mod individual de apariție și intră în opoziție cu aparența: conținutul unui roman sau a unei poezii ține de receptivitatea cititorului. Primatul percepției depinde de stilul operei, iar aparența sa de interpretarea simbolului. Prin urmare, percepția este o dimensiune constitutivă apariției obiectului de artă. Ceea ce elimină percepția este autonomia obiectului experimentat, cu toate că prezintă o natură idependentă de subiect. Înțelegerea dublării obiectului ține de natura ontologică a calității sale estetice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poezie, întrucât pictura folosește forme și culori în spațiu, în timp ce poezia articulează sunete în timp. Însă, artele au și o sumă de caracteristici asemănătoare, întrucât obiectul de artă există în timp și spațiu, ca obiect prezent opera poate avea diferite aparențe și se poate afla în diferite stări relaționale. Capitolul I Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Înțelegerea operei literare presupune înțelegerea proprietăților ce constituie literalitatea, deci compoziția lingvistică împreună cu narativitatea compozițională și dimensiunea sa estetică. Definirea calităților literare presupune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aspecte vizuale, auditive sau de alt tip ale personajelor sau locurilor ce sunt reprezentate în operă și pot fi percepute în mod cvasi-senzorial27. Obiectele reprezentate, care pot fi expuse prin intermediul stării lucrurilor, nu oferă spațiul necesar obținerii înțelegerii intuitive, necesare aparenței intuitive a obiectivităților reprezentate. Aspectele obiectivităților reprezentate devin un start de sine stătător care este înțeles de Lessing "ca metodă determinatoare și artistică de introducere a momentului intuitiv în opera literară, mergând spre esența imaginii poetice"28. Înțelegerea stratului aspectelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aparțin aspectelor schematice. A "aparține" oferă doar o condiție între aspectele schematice posibile și corespondența cu obiectivitățile reprezentate. Prin urmare, rolul aspectelor schematice este dublu: primul, aspectele la îndemână ne permit să înțelegem intuitiv obiectele reprezentate în modurile predeterminate ale aparenței, al doilea, aspectele au propriile proprietăți și constituie propriile calități estetice care se exprimă individual în cadrul polifoniei operei literare. 1.1.4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor30 Prezența operei literare presupune înțelegerea obiectivităților sale. Straturile operei ne atrag atenția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o individuație și o executare a poeziei, în alte cuvinte, ele arată mecanismul intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al poeziei. Acrostihul oferă înțelesuri în literele inițiale sau în cuvinte speciale intime poeziei. Poezia invită la joc atunci când înțelesul său constă în descifrarea sa lingvistică. Modul diferit al apariției poeziei, prin folosirea diverselor tehnici digitale sau prin folosirea anumitor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și în sens negativ. Comunicarea verbală folosită de jucători este aproape întotdeauna simplă, pentru că ea constă în transmiterea unei informații cu privire la faza de joc altui jucător. Comunicarea nonverbală. Instrumentul de realizare al acestei forme de comunicare îl constituie următoarele elemente: - aparența fizică; - expresia momentană a feței (mimica); - gestul - comunicarea motrică. Comunicarea cu ajutorul mingii sau comunicarea motrică este tipul de comunicare specific în echipele de polo pe apă. Jucătorul pasând mingea coechipierului nu face altceva decât să-i comunice că are mai
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
trăirea e sinceră, pentru simboliști concretul lui hic et nunc devine o scenă, o mască dincolo de care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele: creatorii le depășesc în căutarea sunetului plin al individualității, dar o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
imposibilei comunicări, cartea încheagă un epic relativ simplu. Într-un oraș de provincie atemporal, loc unde nu se întâmplă nimic, naratorul anonim - învecinat parcă prin depersonalizare cu viitorii protagoniști cu identitate difuză ai Noului Roman francez - întâlnește doi tineri, în aparență frate și soră, se îndrăgostește de fată și încearcă să-i înțeleagă misterul, dar e constant împiedicat să ajungă la aceasta, pentru ca în final necunoscuții să dispară din oraș, fără ca dezvăluirea decisivă să aibă loc. Faptele contează însă mai puțin
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
decât evenimente. Ca și în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936; Ferestrele zidite, București, 1993; ed. (Les Fenêtres murées), tr. Alain Paruit, Paris, 1995; Alexandru Vona, Ovidiu Constantinescu, Ferestre întredeschise, dosar îngrijit de Marta Petreu și Ion Vartic
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
comunist exclus și închis pentru deviație naționalistă, este reintegrat în partid unde se constituie fracțiuni: „revizioniștii”, partizani ai reformelor, contra partizanilor ortodoxiei*. Apare și un embrion de libertate a cuvântului, exploatat fără întârziere de tineretul din universități. Societatea*, unificată în aparență și supusă puterii partidului-stat* arată cu fiecare zi ce trece că acesta este un corp străin. Vântul pare să sufle în favoarea liberalizării regimului și, când primii insurgenți sunt judecați, verdictele sunt mai degrabă clemente. O nouă plenară a partidului, supus
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest proces de unificare trebuie să se opereze în cadrul comunismului. La fel va trebui să fie și în cazul organizațiilor de tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară în care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca o reacție la invadarea germană a URSS*. Din acest moment, chemările la lupta antifascistă* și la uniunea națională se înmulțesc, iar obiectivele revoluționare lasă locul unui discurs ultra-patriotic, în aparență apolitic, care subordonează totul scopului afișat: alungarea ocupantului. Astfel, la 23 iunie 1941, IC îi adresează lui Eugen Fried, delegatul său în Europa Occidentală, o directivă explicită: „Țineți cont că, în etapa dată, este vorba despre eliberarea din jugul fascist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]