KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...239 240 241 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

gâtuit și a tăcut pentru câteva secunde. — Continuă, l-a îndemnat Susan cu blândețe. Nu-mi aduc aminte când am alergat în casă, dar trebuie că așa am făcut, fiindcă următorul lucru pe care mi-l amintesc e că stăteam aplecat deasupra lui Jenny, care se prăbușise pe podeaua din bucătărie și se lipise cu spatele de ușa de la dulap. Încă mai ținea telefonul în mână, dar am ascultat în receptor și nu mai era nimeni pe linie. Bill și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ea un tricou cu sloganul „Următoarea schimbare de dispoziție: Peste șapte minute“ și o pereche de pantaloni de trening, după care s-a uitat la ceas. —Ei, am plecat la tratamentul facial. Mă întorc peste o oră. Julia s-a aplecat și l-a sărutat pe James pe obraz. El nu a reacționat în nici un fel, părând să fie profund adormit. Ieșind din apartament, Julia a închis ușa fără zgomot și-a prins să țopăie pe coridor, înspre lift. Ușile ascensorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Aceasta fusese o tentativă timidă de umor, însă nici unul dintre ei n-a râs. Din contră, fața lui James a căpătat, dintr-odată, o expresie foarte serioasă. —Julia, eu te iubesc pentru ceea ce se întâmplă aici, i-a spus el aplecându-se și bătând ușor cu degetul în tâmpla femeii. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă-ți lucește fața sau nu. Tu știi asta, nu-i așa? Julia a clătinat încet din cap, ca să încheie discuția, cu toate că bănuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe o încercare de a aduce situația pe drumul cel bun. Alison a zâmbit ca să-și arate recunoștința, numai că zâmbetul nu i s-a reflectat și în priviri. Ochii îi erau plini de o teamă nervoasă. Susan s-a aplecat către ea cu un aer conspirativ: Și cum te gândești s-o abordezi? Ridicând din umeri, Alison a oftat. —Nu știu, dar va trebui să mă bazez pe factorul surpriză pentru că Sofia n-o să accepte nici în ruptul capului să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
replicat Luca nonșalant. Și cum propui să fac chestia asta? Alison se gândise la asta de atât de multe ori, încât avea răspunsul deja pregătit. Nu făcuse decât s-aștepte momentul potrivit ca să-l rostească. —Să presupunem..., a spus ea aplecându-se în față, cu o mină serioasă,... că-i spui Sofiei că, dacă nu-ți dă voie să vezi băieții în condițiile tale, atunci n-o să-i mai vezi deloc? Și tu și eu știm că n-ai face niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pentru că e pe teritoriul ei. În plus, știe că, pentru puțin timp, o să aibă controlul exclusiv asupra lui Milly. Chipul lui Nick s-a întunecat, dintr-odată, din cauza îngrijorării. — Crezi că aia mică o să fie în regulă? Susan s-a aplecat și l-a strâns ușor de brațul stâng, lipindu-și și obrazul de el. —O să fie absolut în regulă. De fapt, probabil c-o să fie foarte răsfățată și o să vrea să mai rămână. — Să ținem pumnii strânși. Nick a ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
oricum, ne are pe noi, oamenii care putem să-i menținem vie amintirea mamei ei. Eu n-am prea multe amintiri cu mama și, sinceră să fiu, nici una nu e plăcută. În majoritatea timpului, mama era beată. Nick s-a aplecat peste masă și a prins-o de-o mână. — Cred că ți-a fost foarte greu. Susan a strâmbat din nas și a clătinat din cap. Nu prea. Nu știam că ceilalți oameni trăiesc altfel. În plus, îmi era cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
secunde, bărbatul avea să cadă într-un somn profund, generat de alcoolul din el, iar de a doua zi dimineață amândoi aveau să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aplicându-și crema de noapte, Susan s-a aplecat spre în față și s-a uitat cu atenție la propria ei imagine din oglindă. Susan cea nouă, cea exuberantă și plină de încredere în sine, Susan din urmă cu câteva minute, care fusese animată de partida grozavă de sex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și superficială n-o deranja câtuși de puțin, dar să fie acuzată că e plictisitoare era prea mult. —Ai vorbit ca o adevărată doamnă. Deborah a strâns din buze în semn de dezaprobare și și-a așezat coatele pe masă, aplecându-se înspre interlocutoarea ei. —Julia, tu ești, în mod incontestabil, o femeie foarte frumoasă... dar în afară de asta? Iartă-mă, dar, pur și simplu, nu pricep. Despre ce Dumnezeu vorbiți tu și James? Julia a clipit repede de câteva ori, tresărind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
din simplul motiv că știe că treaba asta mă irită pe mine. Ți-a spus Deborah asta? Un câine căruia i s-a luat osul preferat n-ar fi arătat mai amărât. Julia a clătinat din cap și s-a aplecat să-i ia mâna într-a ei. Dragul meu, știu că tu ții la ea, dar Deborah nu e acea domnișoară Tiggywinkle, blândă și modestă, care crezi tu că e. Are și o față foarte dură. M-a supărat foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Orice numai să nu se mai gândească la bucățica de plastic de la etaj, obiectul ăla cu aspect atât de inocent, dar care avea o importanță crucială pentru viitorul ei. Femeia s-a uitat la ceas. Trecuseră două minute de când se aplecase peste toaletă și urinase pe fâșia de plastic - întotdeauna, un exercițiu atât de demn - și peste exact un minut Alison avea să afle dacă cea mai fierbinte dorință îi fusese împlinită. Sau dacă așteptările aveau să-i fie, din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
bun din ambele lumi. Însă femeia trebuia să recunoască că, așa cum stăteau lucrurile în prezent, avea o viață destul de bună. Agitându-și degetele de la picioare în apa care se răcea rapid, Fiona s-a ridicat în fund și s-a aplecat ca să mai dea drumu’ la puțină apă fierbinte. Când telefonul a început să sune, a sărit cât colo. Așteptându-se ca maică-sa s-o sune pentru bârfa lor săptămânală, Fiona pusese receptorul fără fir al telefonului pe marginea căzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era ușurată la gândul c-avea să audă ceva care s-o facă să mai uite de problemele ei. Măcar preț de câteva minute. Fiona a tras adânc aer în piept. Pentru efect. —Jake a luat Ecstasy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că era ca orice alt bebeluș, da’ ea vorbea de parcă progenitura l-ar cita pe nenorocitul ăla de Chaucer cuvânt cu cuvânt. Ajungând la masa cu numărul treizeci și cinci, Julia s-a aplecat fericită asupra frapierei și și-a turnat un pahar de șampanie, trecându-i lui James sticla cu vinul lui roșu preferat. —Aaaaaa, așa e mai bine! Când băutura acidulată i-a ajuns în fundul gâtului, Julia a închis ochii în extaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
punct bugetul pentru următorul meu film, o poveste epică, care-o să se numească Cocoșelul Titanic. — Sună absolut fascinant. Încă n-am distribuit pe nimeni în rolul lui Kate Winslet. N-ai vrea să dai o probă? Julia s-a aplecat spre în față și-a pus o mână pe genunchiul bărbatului. Mi-ar face o deosebită plăcere. Ce-ar trebui să fac? a spus ea și-a început să-i mângâie încet piciorul. James și-a dres glasul. —Ei, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
acum că, în sfârșit, după multă vreme în care ținuse totul în ea, își verbaliza temerile în fața cuiva. —Mă simt foarte mică în perioada asta, și-a tras ea nasul. Nu știu de ce, dar așa mă simt. Fiona s-a aplecat și a prins-o cu putere de mână. Draga mea, nu ești deloc mică. Ești una dintre cele mai mari persoane pe care le cunosc. Ai o inimă mare... Și un fund la fel de mare, a adăugat Susan ștergându-și nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
câteva minute. Da’ unde-o fi telefonul? Traficul de pe strada pe care trebuia s-o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-a oprit la colț și-a așteptat ca semaforul din depărtare să se facă roșu. Între timp, s-a aplecat, și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în căutarea mobilului. Stând așa, cu capul în jos, absorbită de ceea ce făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în spatele mâinii cu care își acoperise gura. — Îmi cer scuze, a bolborosit el. —N-ai de ce. Ar fi nefiresc dacă nu ai suferi, l-a asigurat Fiona cu blândețe. Nu știu cum o să reușim să trecem peste toate astea. Fiona s-a aplecat peste pat și l-a strâns de mână. —E mai bine așa, decât să fii nevoit să faci față morții. O să te descurci de minune. Nick a dat din cap, dar nu părea deloc convins. —Ei, a continuat Fiona pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și-a remarcat că acesta începuse iar să scuipe apa de ploaie. Dacă vrei, te duc eu cu mașina la gară. Femeia era disperată să conserve atmosfera plăcută în vederea discuției pe care voia s-o deschidă. —Mulțumesc. Luca s-a aplecat și-a strâns-o de mână. —Îmi ușurezi așa de mult viața! Știi asta? Scopul nostru este să vă facem plăcere, i-a răspuns Alison cu un zâmbet și i-a mai turnat niște suc, cu toate că i se strânsese inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
din cap. Îi era imposibil să-și stăpânească lacrimile care începuseră să-i curgă din colțurile ochilor. Se simțea încordată ca un arc. — Da, știe c-am venit aici. Dar nu vrea să dea mostra de spermă. Doctorul s-a aplecat înspre în față. Pe față i se citea o expresie îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce nu vrea? Trebuie să înțeleg că nu e la fel de încântat să aibă un copil? Alison a clătinat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
tristețe. Vreau ca primul chip pe care-l vede când își revine să fie al meu... dacă o să-și revină. —Bine. Eu o să vin oricum ca să-ți țin companie. Fiona s-a apropiat mai tare de pat și s-a aplecat ca s-o sărute pe Susan pe frunte. — La revedere, draga mea. Ne vedem mâine, a murmurat ea înainte să-și întoarcă privirea la Nick. Apropo, Milly cum e? Bărbatul și-a frecat barba de trei zile. —E bine. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick s-a așezat pe marginea patului și s-a aplecat ca s-o sărute ușor pe frunte. —Apropo, Milly vine încoace cu Bill și cu Jenny, a spus el și s-a uitat la ceas. Trebuie să ajungă curând. Susan s-a luminat la față. — Abia aștept. Milly știe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai făcut pentru mine și Milly? a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți spun lucrurile astea abia după ce ai fost la un pas de moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
asta la momentul potrivit, a răspuns Julia fluturându-și mâna în semn de „am terminat“. Și-acum, vă rog, nu putem să vorbim despre altceva? Până și eu m-am plictisit de discuția asta. Gâfâind din greu, Susan s-a aplecat în față și și-a ridicat piciorul bandajat pe masă. —Îl vedeți? În modul cel mai bizar cu putință, piciorul ăsta fracturat e cea mai bună chestia care mi s-a întâmplat vreodată în viață. Alison nu înțelegea. —Tu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]