11,678 matches
-
unor măsuri de pregătire și de organizare. În condițiile actuale, practicarea agriculturii pe baze științifice necesită forță de muncă calificată. În Județul Botoșani, în anul 2006, suprafața arabilă reprezenta 76% din totalul suprafeței agricole. Ponderea cea mai mare a suprafeței arabile era cultivată (în anul 2006Ă cu cereale pentru boabe, porumb și plante furajere (Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Botoșani 2008-2013). Considerăm că este necesar ca în formarea cunoștințelor de bază profesionale stabilite prin standardele de pregătire profesională, pentru dezvoltarea
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
colectivizarea Într-un „calvar cumplit” (R. Rusan) și Într-un „traumatism” (M.-C. Maurel) pentru ț...răni. În asemenea condiții, rezultatele nu puteau fi decît lente și mediocre. În Bulgaria se reușise abia În 1958 colectivizarea a 92% din suprafața arabil... a ț...rîi, iar În România, În 1950, doar a 25,9% din suprafața agricol... cultivat..., fiind necesar... o ultim... campanie pentru a atinge procentul de 95% În august 1962. În Polonia, num...rul cooperativelor agricole de productie era de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
râurilor mari (Maris, Samus, Alutus, Tibiscus) și au constituit, în secolele următoare, o permanență demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștii sătești (teritoriale), specifică populației autohtone (românești) și 2.marea familie patriarhală, baza obștii gentilice, întâlnită la popoarele nomade (migratoare). Caracterul proprietății în sânul obștii sătești teritoriale varia în funcție de evoluția comunității rurale într-o epocă istorică dată. Astfel, întregul pământ arabil se afla în proprietatea obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sătești teritoriale varia în funcție de evoluția comunității rurale într-o epocă istorică dată. Astfel, întregul pământ arabil se afla în proprietatea obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor, la proprietatea asupra loturilor arabile, fără a mai fi distribuite, prin tragere la sorți, ca până atunci. Dacă la început, în forma sa primară, secolele IV-VI, obștea teritorială, ca instituție colectivă, se caracteriza prin proprietatea devălmașă asupra pământului, conducerea colectivă, răspunderea comună și organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
distanțe mari, a unor zone deosebite de muncă (agricultură). Astfel, satele aveau parte la munte, parte la pădure, pentru lemne și vite, parte la apă (râu sau baltă-iaz), la izlaz (pășune), la livezi (pomi fructiferi), la câmpul de cultivat (pământul arabil), la vatra satului-casele și curțile țărănești, precum și zone speciale: vie, grădină cu legume, livezi. Locuitorul (sătean), făcând parte din ceata de neam a satului, are drept de folosință la toate părțile componente ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moșneni sau răzeși, umblătoare pe bătrâni. Un astfel de sat este împărțit pe cote-părți, fiecare familie știe din care strămoș se trage (provine) și care este partea acestuia, moștenită și subîmpărțită între urmașii lui. La o dată, neprecizată, în vechime, pământul arabil al satului (obștei), precum și celelalte zone, au fost împărțite în părți perfect egale, între frații descendenți ai gintei întemeietoare, părțile egale se numesc bătrâni. Familiile coborâtoare (descendente) din acești frați au subîmpărțit, cu trecerea generațiilor, "bătrânii" lor în părți inegale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătrâni s-au organizat mai târziu, printr-o reglementare a drepturilor, deși nu toate obștile au suferit această transformare. Erau sate agricole sau agricole-păstorești care nu erau împărțite pe bătrâni, drepturile la folosirea diferitelor zone economice și părțile de pământ arabil erau distribuite inegal între locuitori, fixate prin moștenire și care n-au păstrat tradiția unui moș comun. Numeroase sate de acest fel se află în diferite părți ale țării, de pildă în Țara Făgărașului. Dintre formele de sate, ctitorite de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
retragerea romană), au devenit singurele forme de organizare social-politică ale autohtonilor pentru următoarele secole. Actul patristic din 374 menționează existența obștii sătești autohtone, adunarea și sfatul ales dintre "oamenii buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agricultura era o ocupație de importanță vitală. Se cultivau, ca și până atunci, cereale, viță de vie, pomi fructiferi și legume. Sporul demografic din aceste secole impunea obținerea de produse agricole în cantități suficiente, ceea ce se realiza prin extinderea suprafețelor arabile și printr-o tehnică agricolă superioară. Acum asistăm la înmulțirea pieselor de plug (cuțite și brăzdare) pentru arat și generalizarea folosirii tipului de brăzdar simetric cu "manșon"-brăzdar de tip roman, de un randament superior celui de tip "limbă" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al destrămării obștei ca unitate economică și socială anterior existentă. Concret, punctul de plecare l-a constituit obștea sătească, în cadrul căreia cele două forme de proprietate-coexistente-a obștei asupra pământului întreg al comunității și posesiunea (proprietatea) individuală asupra lotului de pământ (arabil) primit de către membrii ei, adică proprietatea obștească și cea privată, au creat condițiile obiective favorabile diferențierii. Funcțiile sociale deținute de unele persoane, obligațiile membrilor obștei față de aceste persoane, consecințele materiale concrete ale instituirii dominației politice a alogenilor au adâncit diferențierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
economia comunităților rurale. Tipul agrar numit "flamand", care s-a generalizat la sași, presupunea defrișări în comun și împărțirea egală a loturilor de pământ arabil-fiecare țăran primea câte trei loturi de pământ pentru "asolamentul" practicat de obști. Loturile de pământ arabil nu constituie proprietate privată a familiei, ci doar puteau fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp au evoluat pe aceleași coordonate din secolele anterioare (vezi cap. VIII). Structurile economice și sociale s-au maturizat, pornind de la acumulările din perioada precedentă. Agricultura a evoluat acum intensiv și extensiv, mai ales pe teritoriul Transilvaniei. Suprafețele rezervate terenurilor arabile cunosc o anumită creștere, prin acțiuni de defrișare și desțelenire-acest fenomen este atestat deopotrivă la sud și est de Carpați. Pământul era îngrășat, în perioada aceasta, prin gunoiere. Creșterea animalelor a înregistrat și ea progrese-vitele mari erau folosite la munci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exemplu, pentru a putea realiza amenajări turistice, va crește cererea pentru terenuri, ceea ce va determina o creștere a prețurilor. Fermierii Și ceilalți proprietari vor fi încurajați să vândă, rezultând venituri pe termen scurt pentru aceștia, dar lăsându-i fără terenuri arabile destinate agriculturii, având puține surse alternative de venit. De fapt, principalii beneficiari ai creșterii prețurilor sunt speculatorii imobiliari, care vor cumpăra terenurile de la proprietarii inițiali, înainte de lansarea proiectelor de dezvoltare. Acest tip de problemă poate fi depășit fie prin achiziționarea
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
pierderea tradițiilor locale, distrugerea valorilor Și înlocuirea lor cu o cultură rurală falsă. (Hester, 1990: 5) În zonele rurale, terenurile Și zonele de coastă sunt achiziționate de dezvoltatori/investitori, care transformă fermele Și comunitățile pescărești în stațiuni turistice, înlocuind terenurile arabile Și pădurile cu apartamente sau centre comerciale. Hotelurile moderne, autostrăzile Și centrele de agrement sunt lipsite de farmecul local. Toate elementele care au atras turiștii la început - frumusețea peisajului, pacea, liniștea - sunt erodate continuu de dezvoltarea turismului Și ritmul tot
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
este alterată. În acord cu această viziune, este imposibil să continuăm să producem suficiente alimente pentru o populație a lumii în creștere. O viziune alternativă - viziunea social-economică - este că omul are capacitatea și inteligența de a slăbi dependența de terenul arabil și poate reduce costurile de producție agricolă pentru o populație mondială în creștere. Este ironic faptul că mult timp economics - știința deprimantă - a fost capabilă să arate că viziunea naturalistă, pesimistă nu este compatibilă cu istoria economică, că istoria demonstrează
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
dobânzi și profituri. Într-o funcție cu două input-uri, WK cuprinde și venitul activelor imobiliare (inclusiv renta terenurilor). O formă mai completă a funcției agregate de producție este: Y=f (K,L,R,A), unde: R - stocul de teren arabil și resursele naturale A - creșterea productivității sau eficienții inputurilor - productivitatea totală a factorilor Rata de creștere este dată de: (7) Un exemplu numeric simplu ilustrează metoda contabilității creșterii economice. Presupunem următoarele valori: gY = 0,06 (rata de creștere economică de
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
agricultura necesită puțin ajutor. Necesarul de alimente în creștere putea fi asigurat - credeau planificatorii - doar prin simpla creștere a suprafeței terenului cultivat. Dar rata de creștere a populației era de peste 3% anual și, în multe asemenea țări, oferta de teren arabil disponibil a ajuns la limită. Pe de altă parte, suprasolicitarea terenurilor arabile fragile din sudul Saheului a determinat profunde daune ecologice. Împreună, acești doi factori au dus la instaurarea foametei cronice în regiune. În fapt, fiecare guvern din lumea în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
credeau planificatorii - doar prin simpla creștere a suprafeței terenului cultivat. Dar rata de creștere a populației era de peste 3% anual și, în multe asemenea țări, oferta de teren arabil disponibil a ajuns la limită. Pe de altă parte, suprasolicitarea terenurilor arabile fragile din sudul Saheului a determinat profunde daune ecologice. Împreună, acești doi factori au dus la instaurarea foametei cronice în regiune. În fapt, fiecare guvern din lumea în curs de dezvoltare a fost confruntat cu chestiunea unei relații corespunzătoare între
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
mai puțin deranjant. În concluzie, preferă discursul său discursului altora. Fiindcă orice autor de mesaje este candidat și concurent, chiar fără știrea lui. Politica trebuie să supravegheze irigarea propriului teritoriu. Urmărește să-și stăpînească sursa de energie. Așa cum un teren arabil lipsit de apă este neproductiv din punct de vedere economic, o societate surdă și mută ar deveni din punct de vedere politic sterilă, de-a dreptul neguvernabilă. Canalizarea cuvîntului, forța politică productivă, joacă poate astăzi același rol strategic ca și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a fost nevoia de a mobiliza forța de muncă pentru cucerirea pădurilor din Balcani. Al doilea motiv a fost persistența insecurității cu privire la viață și proprietate. Al treilea era existența unei puternice economii pastorale. Preponderența pășunilor mai degrabă decât a pământului arabil a fost un factor care stimula păstrarea pământului sub proprietate devălmașă. Totuși, "În România satul ca întreg a fost devălmaș și nu familia extinsă" (Chirot, 1976: 140) În sate, familiile erau considerabil mai mici decât în zadruga. În alte cuvinte
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
301). În același an în sat erau 13 funcționari și 4 meseriași (Herseni, 1985b: 181). Agricultura. Este ocupația de bază a tălmăcenilor. Tălmăcelul a fost unul din satele Mărginimii care a fost nevoit să practice agricultura pe teren accidentat. Terenul arabil fiind foarte puțin, el a fost extins pe terenuri care nu erau inițial destinate agriculturii iar toponimia locală aruncuri, teiș dovedește acest lucru (Popa, 1985). Solul este slab productiv, locuitorii făcând un efort substanțial în fiecare an pentru îngrășarea naturală
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din 1941 evidențiază faptul că Tălmăcelul face parte din categoria localităților dezvoltate din Mărginime, în ce privește suprafața hotarului, având o suprafață totală de 1425 ha, din care 57,6% sunt păduri, 20,2% fânațe, 15,2% pășuni, 6,8% reprezintă teren arabil și 0,2% livezi (Bucur, 1985). În 1975, Tălmăcelul deținea 420 ha de teren arabil (2,6% din totalul localităților mărginene), 577 ha (3,6%) fânațe, teren pentru livezi inexistent, 12514 ha (78,3%) munți și păduri și 2455 (15
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]