6,377 matches
-
ele. Dimensiunea "Securitate" se combină cu "Miliția" sau "KGB-ul". Alteori, aceeași "Securitate" implică și pe "deținuți". Fiecare dintre aceste variante combinatorii poartă un nume de autor care le-a dat naștere, creându-le astfel o evidentă realitate. Fig. 1. Arborele terorismului românesc din decembrie 1989 Întrebarea esențială este următoarea: din acest joc al interpretărilor și combinațiilor, care este varianta adevărată? Care dintre ele spune adevărul istoric? Ce s-a întâmplat, de fapt, în decembrie '89? Cine sunt adevărații teroriști? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
1989 pe seama serviciului sovietic secret. Scopul complotului orchestrat și dirijat din umbră de KGB ar fi fost înlăturarea clanului Ceaușescu (nu a comunismului) și aducerea la putere a eșalonului secund de partid, format din oamenii Moscovei. Ramura KGB-istă din Arborele Terorismului Românesc se bifurcă la rândul ei într-o subramură care pune în joc acțiunea KGB-ului, dar combinată cu cea a ofițerilor DIA, a unor securiști și cu cea a... deținuților români. Cealaltă subramură este doar negarea logică a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
un plan terorist străin, orchestrat în așa fel încât securiștii să-i devină instrumente. Acest plan (ipotetic) ar fi avut drept scop motivarea unei intervenții "a Tratatului de la Varșovia sau a URSS-ului"137. * * * Observăm cu ușurință faptul că în arborele terorismului românesc, ramura Securitate este una dintre cele mai bine crescute și dezvoltate. Există însă și aici variante de interpretare care neagă direct teoria ce echivalează pe teroriști cu securiștii. Două dintre ele aparțin lui Mihai Ungheanu și lui Viorel
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de a-i recâștiga respectul prin "detașarea de sovietici", atitudine insistent afișată de instanțele românești. 12. "Agenturile străine", "posibilii teroriști" și scenariile diversiunii Teza complotului extern cu privire la evenimentele din 1989 și la implicarea "agenturilor străine" are o importantă pondere în Arborele Terorismului Românesc. Ea a fost pusă în circulație grație scrierilor lui Mihai Ungheanu, Iulian Vlad, Constantin Vasile etc. În lucrarea amintită anterior, Mihai Ungheanu avansează ideea fabricării teroriștilor într-un diabolic scenariu al diversiunii 149. În fond, teroriștii români n-
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
luna aprilie 1929 ziarele locale anunțau un program artistic deosebit de bogat: teatrul „Nostru” din București prezenta comedia „Încurcă lumea” de A. Hertz (în sala Ateneu), iar Asociația lirică „Opera” oferea publicului „Tosca” lui Puccini în interpretarea lui E. Rodrigo, C. Arbore și CostescuDuca. De departe, cea mai solicitată scenă a orașului a fost cea a Palatului Mărăști, inaugurat în mai 1929, în prezența M. S. Regina Maria - în perioada interbelică, în Bacău au mai funcționat „Teatrul Alcazar” și sala Corso. Anul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
articole politice și literare. A mai colaborat și la alte ziare și reviste craiovene („Presa Olteniei”, „Jurnalul”, „Cugetul românesc”, „Tribuna Olteniei”, „Vatra” ș.a.), semnând de multe ori Fanu sau F. Bossun, dar și cu inițialele F.B. sau cu pseudonimele Vladimir Arbore, Vlad Dracu, Vlad Țepeș. Cele câteva volume de proză editate de B. (Scrisori din satul meu, 1937, Fata din pădure, 1942, A fost într-o toamnă, 1947, Acolo cântă apele, 1962, Zbor în amurg, 1976, Poveștile Jiului, 1980) certifică, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
Primele săptămîni ale tinerei Republici cunosc triumful "spiritului de la 1848", rod al unui interes generos pentru Poporul suferind și pentru popoarele oprimate, al unei mari dorințe de fraternitate, al romantismului (document 1, p.299). Scena o dată citată a preotului binecuvîntînd arborele libertății în piața satului reflectă bine acest moment de unanimitate. Guvernul provizoriu ia mai multe măsuri capitale: el cheamă la alegerea unei Constituante prin sufragiu universal, proclamă libertatea presei și de reuniune, abolește pedeapsa cu moartea și sclavia în colonii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răspunse încet bucătarul, cu un glas și cu o expresie schimbate. Ă îl ia? Unde anume îl ia? Ă Colo sus, zise moș Țigău, întinzîndu-și vătraiul deasupra capului, cu un gest solemn. Ă Vasăzică, nădăjduiești să te urci în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită-te în direcția în care arată vătraiul. Hai, bucătare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate substanțele utilizabile, capul fu ridicat lîngă bord, deși rămase pe jumătate în apă, așa fel încît să se scalde încă în elementul său natural. în vreme ce corabia stătea aplecată peste el, din pricina enormei presiuni exercitate de partea de jos a arborelui trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
O, tu, cap care, deși ai văzut atîtea, încît ai putea să despici planetele și să faci din Abraham un necredincios, nu ești totuși în stare să rostești nici o silabă! Ă Pînză la orizont! strigă un glas triumfător, din vîrful arborelui mare. Ă Da? Prea bine, asta mă bucură! exclamă Ahab, îndreptîndu-și spinarea, în vreme ce norii de furtună i se risipeau de pe frunte. Strigătul ăsta vesel, auzit într-o asemenea liniște mormîntală, l-ar putea converti pe un om mai bun decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Iar daca diavolul are un șperaclu ca să intre în cabina amiralului, nu crezi că-i în stare să se strecoare printr-un sabord? Ia răspunde-mi, domnule Flask! Ă Cîți ani crezi c-o fi avînd Fedallah, Stubb? Ă Vezi arborele mare de colo? îStubb arătă spre corabie). Să zicem că-i cifra unu. Ia acum toate doagele butoaielor din cala vasului nostru și înșiră-le lîngă catarg, în chip de zerouri, pricepi? Ei bine, încă n-ai aflat vîrsta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după cum o arată și numele, e bogat colorată, ca o prună alb-aurie smălțuită cu pete de un purpuriu intens, aidoma unor rubine. Cu greu te poți stăpîni să nu guști din acest pudding. Mărturisesc că, odată, m-am furișat înapoia arborelui trinchet și am mîncat o bucată: ei bine, avea gustul pe care ar fi putut să-l aibă un cotlet regal tăiat din coapsa lui Ludovic cel Gros, dacă acesta ar fi fost omorît chiar în prima zi a sezonului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după cazanele ei; baleniera, în mod curios de a unește în cuprinsul ei zidăria cea mai solidă cu stejarul și cu cînepa. E ca și cum pe puntea ei de scînduri ar fi adusă, de pe cîmp, o cărămidărie. Cazanele sînt așezate între arborele trinchet și arborele mare, adică în partea cea mai încăpătoare a punții. Grinzile de sub ele au o rezistență deosebită, pentru a putea susține greutatea acestei construcții de cărămidă și mortar, înaltă de cinci picioare și cu o suprafață de zece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baleniera, în mod curios de a unește în cuprinsul ei zidăria cea mai solidă cu stejarul și cu cînepa. E ca și cum pe puntea ei de scînduri ar fi adusă, de pe cîmp, o cărămidărie. Cazanele sînt așezate între arborele trinchet și arborele mare, adică în partea cea mai încăpătoare a punții. Grinzile de sub ele au o rezistență deosebită, pentru a putea susține greutatea acestei construcții de cărămidă și mortar, înaltă de cinci picioare și cu o suprafață de zece pe opt picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
circumferinței acestui glob, nu se vedea nici o palmă de pămînt locuibil. Atunci, întreaga lume aparținea balenei; acest rege al creațiunii și-a lăsat dîrele de-a lungul actualelor lanțuri ale Anzilor și Himalaiei. Cine s-ar putea lăuda cu un arbore genealogic ca acela al leviatanului? Harponul lui Ahab făcea să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
valuri eterne, simți nevoia să-ți pleci capul ca în fața fermecătorului zeu Pan. Dar în creierul lui Ahab nu prea încolțeau asemenea gânduri despre Pan, în clipa cînd, stînd ca o statuie de fier în obișnuitul său loc de lîngă arborele artimon, adulmeca distrat dulcea mireasmă de mosc a insulelor Bashee îîn ale căror încîntătoare păduri se plimbau de bună seamă perechi de îndrăgostiți), iar cu cealaltă nară adulmeca, foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul plin de funingine și de bășici, nu-și dusese înapoi în cală forja mobilă, după ce-i meșterise lui Ahab accesoriile pentru piciorul său, ci o lăsase încă pe punte, legînd-o zdravăn lîngă arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte ceva, să le repare sau să le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin, chiar în dimineața aceea, prin năpasta ce se abătu asupra unuia dintre ei. La răsăritul soarelui, omul acela se dădu jos din hamacul lui și se sui în vîrful arborelui - trinchet; și, fie că încă nu se trezise de-a binelea îcăci marinarilor li se întîmplă uneori să se urce pe catarg într-o stare de semi-trezie), fie că așa era felul lui, oricare ar fi fost explicația, fapt este
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a spune: „Noi doi sîntem veșnic de veghe“. La fel, marinarii nu mai puteau păși pe punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt în pivotul lui sau se plimba între cele două limite precise - arborele mare și arborele artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doi sîntem veșnic de veghe“. La fel, marinarii nu mai puteau păși pe punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt în pivotul lui sau se plimba între cele două limite precise - arborele mare și arborele artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
depărtați ca cei doi poli ai pămîntului. Dacă se întîmpla să rostească, ziua, cîte un cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah lîngă arborele mare - uitîndu-se însă țintă unul la altul, ca și cum Ahab și-ar fi văzut în part propria umbră, iar partul și-ar fi văzut în Ahab trupul abandonat. Totuși, Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zări cel dintîi balena, exclamă el într-o zi. Da, Ahab va dobîndi dublonul acela! Și, după ce pregăti cu mîinile lui un coș cu parîmă, trimise un om în arboradă cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi aruncă ambele capete ale parîmei, iar Ahab legă de coș un capăt al ei și pregăti o cavilă pentru a-i fixa celălalt capăt, legîndu-l de parapet. Apoi, stînd lîngă cavilă cu acel capăt al parîmei în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin, ca să-și tragă sufletul. Timonier, ține-o bine în vînt! Voi, cei din arboradă, coborîți! Domnule Stubb, trimite în vîrful arborelui-trinchet un om odihnit și ai grijă să stea acolo pînă mîine dimineață. înaintînd apoi spre dublonul fixat în arborele mare, se adresă astfel echipajului: Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în ziua cînd va
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]