6,930 matches
-
care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mesajele sau dedicațiile sale, În românește. Avea să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să apară în presă, să impresioneze publicul și n-au avut nici o legătură cu ceea ce s-a petrecut în ședință, unde cu totul alte lucruri s-au dezbătut. Aceasta este realitatea în procesul Căpitanului și al Mișcării Legionare, o realitate aspră și neiertătoare, care nu poate fi schimbată nici de cea mai ascuțită conștiință juridică și morală. Totuși Tribunalul Militar l-a declarat vinovat pe Corneliu Zelea Codreanu” Aducem o completare foarte interesantă a desfășurării procesului, ocazionată de apariția în revista
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
toate liniile care duc spre Germania. Apoi vor fi extrădați în România, conform convenției existente între cele două guverne ca, reciproc, să-și dea inamicii, călcând în picioare sacrosantul drept de azil politic. În țară cercetările vor fi și mai aspre. Vor fi supuși la mari chinuri și vor spune tot. trebuie să ținem seamă și de repecursiunile ce le va avea prindeea lor în țară.” Mai departe spre țară în zorii zilei proprietarul vine și îi scoate de acolo și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s’au reprimat prin aplicare de 10-25 lovituri în fața celorlalți evrei” (doc. nr. 53). Într-un Studiu asupra muncii forțate întocmit de șeful de Stat Major al Comandamentului 3 Teritorial (Galați) în octombrie 1941, se solicitau măsuri de sancționare mai aspre: „Cu ocazia trimiterii detașamentului la munca de folos obștesc între timpul efectuării acestei munci s’a produs abateri care nu au putut fi sancționate; deasemeni lipsă dela muncă, eschivări, etc. Cazurile s-au raportat M. St. M. arătându-se nominal
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
LA CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
LA CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce infernal de încet. Poate doar aveam impresia că urca. Nu băgam mâna-n foc. Din pricina mișcării lui imperceptibile, pierdusem orice simț al direcției. Dacă oare cobora? Sau dacă nu se mișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nemișcate ca niște statui până ce ultimele raze dispar în desișul pădurii. După ce apune marele astru și se lasă amurgul, își coboară capetele, atingând pământul cu unicul lor corn. Închid ochii. Așa se termină o zi în oraș. 3 În țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pornit în căutare de liniște...“ N-am cum să fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încăperii. Craniul era anormal de ușor, de parcă și-ar fi pierdut orice consistență. Nici nu-mi dădeam seama cărei specii îi aparținuse. Acum nu mai avea carne, căldură, memorie. Nimic. Doar în mijlocul frunții se afla o cavitate mică, puțin cam aspră la pipăit. Am presupus că era urma lăsată de un corn. — Este craniul unui unicorn din oraș, nu? am întrebat. — Da. Visul vechi e pecetluit înăuntru, zise ea calmă. — Și ce fac cu visele citite? — Nimic. Treaba ta este doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să știi. Există și-atât. E ca vântul. Îi simți doar existența. A închis ușa sobei, a luat ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești de prin părțile locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ganguri de parcă ar fi vrut să mă ferească de priviri iscoditoare. S-a oprit în fața unui bloc și mi-a urat noapte bună. Am urcat apoi panta dealului de vest și m-am îndreptat spre casă. 7 În țara aspră a minunilor Craniul, Lauren Bacall, biblioteca Am așteptat mult până am reușit să prind un taxi, pentru că era ora când lumea pleca de la serviciu. Se întunecase de tot și ploua mărunt. Chiar și în condiții normale am probleme cu taxiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
anume punct al craniului. L-am lovit de mai multe ori. Am găsit până la urmă locul exact de unde se auzea - o scobitură superficială de aproximativ doi centimetri chiar în mijlocul frunții. Am pipăit-o ușor cu vârful degetului. Suprafața era mai aspră decât a unui os obișnuit. Parcă ar fi fost smuls ceva de acolo. Ceva. Să zicem un corn. Corn? Dacă acela fusese corn, înseamnă că eu țineam acum în mână craniul unui unicorn. Am mai răsfoit o dată Atlasul ilustrat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecut glorios și înfloritor, atunci cartierul birocraților, care se întinde spre sud-vest, este cel ce-și pierde strălucirea pe zi ce trece. Aici, spectacolul minunat oferit de primăvară se dizolvă în vară, al cărei loc e luat imediat de vânturile aspre ale iernii. De-a lungul pantei cunoscute sub numele de dealul de vest se înșiruie reședințe oficiale albe cu un singur etaj. Clădirile fuseseră prevăzute pentru trei familii și de aceea au un hol comun. Totul e vopsit în alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici cea mai vagă idee încotro au apucat-o. Au urmat apoi militarii în rezervă. Au renunțat cu toții la umbre - ca niște insecte care se descotorosesc de carapacele lor - și-și târăsc zilele pe dealul de vest, bătut de vânturi aspre. Sub un acoperiș se adună între șase și nouă foști militari bătrâni. Paznicul îmi spusese de la bun început că voi primi și eu o cameră într-una dintre casele din zonă. Așa l-am cunoscut pe Colonel. Mai locuiau acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu Calul. În timp ce bătrânul se gândea la următoarea mișcare, am mai pus de-o cafea. Așa ne petreceam cele mai multe după-amieze. Oricum n-aveam ce face în orașul acesta împrejmuit de zidul cel înalt, mi-am zis eu. 9 În țara aspră a minunilor Poftă de mâncare, dezamăgire, Leningrad Am pregătit cina în timp ce-o așteptam. Am zdrobit în piuliță o prună murată ca să o folosesc la sosul pentru salată, am prăjit sardele și cartofi, am pregătit o mâncărică de țelină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost deloc băgat în seamă. Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre Universitatea Moscova și Universitatea Leningrad din cadrul Academiei și-a pus puternic amprenta. Universitatea din Leningrad, cu „viziuni nedialectice“, era tot timpul aspru criticată. Cu toate acestea, descoperirea unicornului de către Petrov nu a trecut chiar neobservată, cu atât mai mult cu cât supoziția lui era foarte bine întemeiată și probele evidente. O seamă de specialiști renumiți și-au dedicat un an întreg activității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu putință. Nu întreba pe nimeni nimic. Să o faci doar din ce vezi cu ochii tăi. Notează totul, orice amănunt, cât de mic. — O să-mi ia ceva timp. — Te descurci tu până vine toamna, zise ea cu un ton aspru. Atunci am eu nevoie de hartă. Și-mi mai trebuie o descriere amănunțită. Mă interesează în mod deosebit Zidul, pădurea de est, gurile râului, adică unde izvorăște și unde se varsă... și cam atât. A ieșit pe ușă fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se adâncească tot mai mult. Frunzele se-ngălbenesc, iarba se ofilește. Sunt semne ale unei perioade lungi și grele. Fără mâncare. Bătrânul îmi prezisese că va fi și pentru mine o perioadă lungă și grea. Cu siguranță. 11 În țara aspră a minunilor Îmbrăcăminte, pepene verde, haos Ceasul arăta nouă și jumătate când a ieșit din pat. Și-a luat hainele de pe jos și s-a îmbrăcat încet. Am rămas în pat, într-un cot, privindu-i cu coada ochiului fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă, sistem independent Ca de obicei, am revenit din haos. De undeva de departe. Încet, încet. Mai întâi și mai întâi, ușa băii a apărut în raza mea vizuală... dinspre dreapta. Apoi, lampa, dinspre stânga. Fluxul conștiinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama de nord și în mijloc era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din înălțimi. Era mare, ca un vultur uriaș ce prevestea o catastrofă. — Iernile ucigător de aspre sunt o dată la cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seama dacă mai exista ceva în mine pe care să mă pot bizui. M-a ținut de mână tot timpul. Hai, dormi! am auzit-o zicând. Cuvintele au ajuns la mine de undeva, dintr-o beznă îndepărtată. 15 În țara aspră a minunilor Whisky, tortură, Turgheniev Matahală a spart în chiuvetă toate sticlele de whisky din colecție. Nu a lăsat nici măcar una întreagă. Mă împrietenisem cu vânzătorul de băuturi din apropiere și-mi aducea, de fiecare dată când primea marfă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreme. — Probabil. Oricum nu mai contează. Cercul s-a închis. Apa fierbea. Mi se părea că o aud de undeva de departe... de la câțiva kilometri. Parcă vâjâia vântul. — Deci ai nevoie de mine? mă întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
putem totuși urmări. — Și unde ajung? — La persoana respectivă. Fără suflet însă, nu ajung nicăieri. Am privit luna. Plutea deasupra orașului, învăluind Zidul și aruncând în jur o lumină puternică. — Stai liniștită. Oricum, nu e vina ta. 19 În țara aspră a minunilor Hamburger, Skyline, termen limită Am decis ca mai întâi și mai întâi să mâncăm ceva. Nu prea aveam poftă, dar m-am gândit că era mai bine să mănânc totuși, pentru că nu se știa când mai apucam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Va continua să ningă și vor tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se fumul de la incinerarea lor. Toată iarna n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări, Ben Johnson, demon Dincolo de dulapul din perete se întindea întunericul nemărginit. Dar pentru că acum știam de existența Întunegrilor, îmi era și mai groază decât înainte. În afara beznei totale nu se distingea nimic. Deoarece veneam de la lumina neonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]