7,814 matches
-
se rugă Gheorghe cu lacrimi în ochi. Omule, eu ți-oi da niște bani, ca să-ți poți crește ceilalți copii, dar trebuie să-mi promiți că niciodată Mariana nu va afla că eu îi sunt tată adoptiv! Ce să facă bietul țăran, încolțit din toate părțile de datorii, cu trei suflete acasă, fără nevastă, istovit de rănile trupești, nins de durerile sufletului?! Se hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mult de țărm. Și, după zece minute, mă întorc. Deși cine știe dacă voi mai avea vreodată prilejul să înot într-un ocean? În loc să mă facă să visez cu ochii deschiși, oceanul mă inhibă, mă silește să mă simt un biet detaliu în fața unei imensități neprietenoase. Nimic din ceea ce am trăit pe plajă, vara, la Costinești sau la Neptun, n-am trăit pe plaja de la Mocambo Aproape m-am bucurat când, din pricina ploii, care s-a întețit, a trebuit să ne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făceau pe turistele), l-a văzut și a început să zbiere isteric, la care, cu mult calm, golanul, aproape ieșit din lumină, a îndreptat degetul mijlociu spre gură și l-a balansat de câteva ori, privind-o în ochi pe biata femeie, căreia strigătele i-au înghețat pe buze. "Să știți, urmă directorul, că fapta celor doi aruncă o umbră asupra voastră, a tuturor. Am vrut, vă spun sincer, să interzic din cauza asta chiar și serbarea de sfârșit al taberei. Norocul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate, încît îți dădeai seama că biata doctoriță nu avusese parte de voal și lămâiță decât în reveriile ei glamoroase. După prima sută de pagini de ocoluri și aluzii criptice, în ultimele zece era lichidată partea tehnică. O singură frază cuprindea toată viața sexuală a omului: "Actul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă agăț de poala lui Dumnezeu, să-l privesc adânc în ochiul lui triunghiular dintre sprâncene și să pătrund acolo ca un nou spermatozoid într-un nou ovul, ca să mă nasc din nou în lumea de lumină transfinită pe care biata noastră carne o presimte, o excretă, așa cum colțul urduros al ochiului excretă lacrima globulară, limpede și scînteindă. Aveam să fiu, crescând mai departe, crescând și crescând, nu Dumnezeu, nu Totul, ci Totul la puterea Totul și Dumnezeu la puterea Dumnezeu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
afară, continuă meșterul stingându-și țigara, din biserica bărbatului ei, doamnă, i-am spus, să mă lăsați acum să lucrez că mi se usucă peretele și nu mi se mai prind culorile, abia dacă am scăpat de ea, o pacoste! Bietul preot! Nicăieri pe unde am umblat nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, să-mi dea lecții preoteasa! Că n-avem noi destule probleme cu satul că nu vor oamenii să mă plătească, dar ce să fac eu dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de această minunată veste pe care mi-o dă, ce-a spus? I-ai dat desenul, da, cum arăta? era frumoasă, cum era îmbrăcată? de unde să știe Viorel?! mă privește neputincios, ce culoare avea pe ea, ă, ă, nu știe bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai, invitat mai puțin delicat la poliție printr-o hârtiuță laconică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
metri pe trei ai camerei sale, 24 februarie, Ana nu mai e la Paris! mi-o spune portarul imobilului unde, împreună cu soțul ei, a stat câteva luni cu chirie, cum nu cunosc prea bine franceza reușesc să-l enervez pe bietul om tot încercând să aflu mai multe de la el, unde s-au dus, au Sud! Où?! Je ne sais pas, m’sieur! Plouă! avea o mătușă undeva prin împrejurimile Parisului, unde?! am s-o sun în țară pe bunica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cel mare de la orfelinat acesta mic a plâns de mi s-a rupt inima, n-am putut să-l aduc atunci cu mine, dar am mers a doua oară în România după el, îți imaginezi că abia aveau ce mânca bieții copii, îmi face semn să mă așez pe o canapea pe care abia îmi fac loc de jucării deformate, haine, pisici, creioane, și acum, după doi ani de când i-am adus, tot își mai ascund mâncare prin pat, peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cum ar fi marți seara, rânji Ashling. Spune-mi, presupun că nu l-ai văzut încă pe Ted pe ziua de azi, nu? Nu încă. Presupun că a dat norocul peste el aseară și încă trage de timp în dormitorul bietei fete. Chiar a fost surprinzător de bun aseară. Și? Ai de gând să îmi spui ce s-a întâmplat cu Jumătate-om-jumătate-bursuc sau va trebui să te bat până obțin informația? Fața lui Joy s-a luminat instantaneu. — Ne-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Se tot spune de câteva zile. Și cum Jack conduce un BMW, i s-a spus bancul ăsta de câteva ori. —Aaaa, și eu care credeam că iar s-a ciondănit cu prietena lui. —Ai idee câte are pe cap bietul domn Devine? În spatele biroului său, domnișoara Morley se ridicase în picioare (deși nu părea deloc mai înaltă așa). Vocea ei părea ascuțită din cauza furiei protectoare: —A purtat negocieri cu sindicatul tehnicienilor până la zece seara, sâmbătă. Iar în dimineața asta vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Craig și Molly vor mânca tot din farfurie. Gemu ușor - ce fel de mamă devenise? Le dădea biscuiți când cereau, îi lăsa să stea cât de târziu voiau. Ei bine, gata. Va fi foarte severă. Aproape periculoasă, de fapt. Și bietul Dylan. Săracul Dylan, care muncea atât de mult și era atât de devotat, nu merita asta. Trădarea, cruzimea, retragerea rece a dragostei ei: nu putuse să îl lase să o atingă de când începuse aventura asta. Aventură. Corpul începu să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
slujbă fără adresă, nici o adresă fără slujbă. Ashling cunoștea noțiunea aceasta, dar nu crezuse niciodată că se și poate întâmpla. Dar nu ai, știi tu, familie, care să te ajute? Părinți, de exemplu? — Da și nu, spuse el, râzând sincer. Biata mea mamă nu e tocmai sănătoasă. Din punct de vedere mintal. Și tatăl meu a făcut foarte bine pe omul invizibil când eu aveam cinci ani. Am crescut în cămine adoptive. Oh, Dumnezeule! Lui Ashling îi părea rău că deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cartoful fericit. — Și ce? spuse roșia. Asta pentru că tu erai cel mai aproape...Și dacă vrei să știi, tu ești cel mai nesănătos.Eu sunt frumoasă și cea mai sănătoasă, spuse roșia și-i întoarse spatele cartofului. Dar înainte ca bietul cartof să mai spună ceva, o voce înțepată rostește: — Încetați amândoi, nici unul nu are dreptate, spuse morcovul semeț, eu sunt cel mai bogat în vitamine și ajut oamenii să vadă mai bine! — Ei, și, spuse o ceapă, dacă le intra
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mici și firave, dar era o buburuză deosebită, care mergea peste tot în lume, pentru a afla mai multe despre arbori. Numai că, într-o zi s-a pornit din senin o furtună puternică și a dus-o departe pe biata insectă. Când furtuna s-a oprit, buburuza se afla pe o insulă exotică, cu soare zâmbitor și cu copaci care mai de care mai ciudați . Un arbore de pe insulă a văzut-o pe biata gărgăriță care se urca cu greu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și a dus-o departe pe biata insectă. Când furtuna s-a oprit, buburuza se afla pe o insulă exotică, cu soare zâmbitor și cu copaci care mai de care mai ciudați . Un arbore de pe insulă a văzut-o pe biata gărgăriță care se urca cu greu într-o tufă. Fiindu-i milă, a trimis o frunză spre ea. Buburuza urcă, lăsându-se purtată de vânt, dar acesta își schimbă direcția și nimeri într-un alt arbore, retezându-i un fruct
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o și, cu inima zdrobită, am plecat pentru a nu mă întrista și mai tare. Asta a fost soarta unei mici vrăbiuțe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
era toată mânjită cu vopsea roșie. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor clădiri de-ale lui Emmett, iar acum lucrează cu ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oaspetele de onoare. Micul David Brookline Reid. Peste trei luni ar fi Împlinit 4 ani. Trebuiseră să Îl scoată din șanțul plin de apă rece Înainte ca decesul să fie constatat. Nu că ar fi fost vreun dubiu În privința asta. Bietul copil murise cu mult timp În urmă. Acum zăcea Întins pe spate pe un pătrat albastru din plastic, În văzul tuturor, cu un tricou X-Men ridicat În jurul umerilor. Nu mai avea pe el nimic altceva. Blițul camerei se declanșă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase la iveală din trusă o pereche de căști, pe care și le puse pe cap. Verifică apoi dacă microfonul funcționa. Introduse o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
păși pe prima treaptă, deja aglomerată, silindu-i pe ceilalți doi să se dea precaut la o parte. — Nu o să se oprească până În martie? spuse el și Își aruncă o bomboană cu fructe În gură. Martie? Nu-l minți pe bietul om: vorbim despre Aberdeen. Oftă și Își Îndesă din nou mâinile În buzunar. — Aici, ploaia asta Împuțită nu se oprește niciodată. Toți tăcură, privind ploaia cum face ceea ce face ploaia. — Domnule, am pentru dumneavoastră o jumătate de veste bună, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de lapte al pielii se zărea printre fâșiile de bandă adezivă maro, iar pe umeri se formaseră pete purpurii. Bietul copil stătuse cu capul În jos În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea? Întrebă Isobel fără a-și Întoarce privirea de la cadavru. — Richard Erskine, răspunse Logan. Are cinci ani. Isobel Îl privi, cu un bisturiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a nu mai sta În drum. Apoi se porniră să colecteze reziduurile din sacul de gunoi În care cadavrul fusese abandonat, asigurându-se că sunt depozitate și etichetate corespunzător. Coji de banane, sticle goale de vin, coji de ouă sparte... Biata copilă nu a meritat nici efortul unui mormânt curat. A fost aruncată Împreună cu gunoiul. Logan tocmai Îi promitea să-l sune din nou pe inspector imediat ce apare ceva nou, când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fetei. Știi asta. Dacă vorbești acum, va fi mai bine pentru tine când vei ajunge În sala de judecată. Norman Chalmers nu făcea decât să priveastă fix În fața sa. — Uite ce e, Norman, ajută-ne ca să te putem ajuta! O biată fetiță zace moartă... — Ești surd? Îmi vreau nenorocitul de avocat! Își Încrucișă brațele și se rezemă de spătarul scaunului. — Îmi cunosc drepturile. — Drepturile? — Am dreptul legal la asistență legală. Nu poți să mă interoghezi fără un avocat de față! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch Îi spuse lui Watson să stea cu ochii pe ușă. Nu voia ca vreunul din ei să scape. Ea nu păru afectată. Nu era cea mai Încântătoare sarcină, dar cam asta ești pus să faci când ești doar un biet agent de poliție. Într-o zi va fi comandant și va spune la rândul ei agenților să păzească uși. Și, agent, spuse Insch apropiindu-se de ea și vocea devenindu-i o șoaptă conspirativă, ați făcut o treabă polițienească excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]