10,800 matches
-
scrisoarea, Firește înainte era greu, continuă scrisoarea părintelui Varava, să faci ceva pentru mănăstire, vechiul regim privind întotdeauna cu ochi răi religia, menținând aceste sfinte lăcașuri ale lui Dumnezeu într-o sărăcie descurajantă, ceea ce a dus pretutindeni la micșorarea numărului călugărilor, Am reușit acum cu destulă trudă să ridicăm aceste clădiri noi care să poată primi omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama cum s-a întâmplat, a călcat greșit sau pur și simplu a căzut schela nefiind bine fixată, Theo, îndrăznesc eu, nu mă aude?! A adormit?! Theo! vin lângă el pe pat, Theo, trebuie să știu cum s-a întâmplat! Călugării au spus că n-ar fi trebuit să lucrezi duminica, Că e pedeapsă de la Dumnezeu, îmi completează el gândul nerostit, Cum a fost? Când tu ai deschis ușa, Daniel, am văzut-o! Ce?! Lumina aceea! Care? Din ziua când Aida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că data din certificatul meu de naștere e data când am fost găsit în fața altarului și nu data advărată a nașterii mele și nu mi-a spus dacă vreodată a mai întrebat cineva de mine, copilul lui Dumnezeu, așa spuneau călugării despre mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici! Se ridică în picioare, își dezmorțește trupul, Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieri, din fericire ziua atât de lungă! Ne-am oprit doar în fugă la Slatina și la Râșca, descurajați de prețul unei camere la hotel Târgu Neamț ne-am străduit să ajungem aseară până la mănăstirea Neamț, unde suntem găzduiți de călugări, mănăstirea are două biserici și două paraclise, ne-a explicat de dimineață un călugăr foarte tânăr, fără barbă, predă și la Seminarul teologic din incinta mănăstirii, ne conduce și la muzeu, îi place să stea de vorbă cu Theo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Slatina și la Râșca, descurajați de prețul unei camere la hotel Târgu Neamț ne-am străduit să ajungem aseară până la mănăstirea Neamț, unde suntem găzduiți de călugări, mănăstirea are două biserici și două paraclise, ne-a explicat de dimineață un călugăr foarte tânăr, fără barbă, predă și la Seminarul teologic din incinta mănăstirii, ne conduce și la muzeu, îi place să stea de vorbă cu Theo, pe mine nu cred că m-a învrednicit cu vreo privire, se uită numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mie răspuns, dat tot la Theo se uită, ne dă apoi detalii despre școala de caligrafi și miniaturiști întemeiată aici de Gavril Tric, el îi zâmbește cu prietenie lui Theo, eu marginalizată astfel îl pot observa mai bine pe acest călugăr tânăr care a ales atât de timpuriu claustrarea, ne explică cum la hramul mănăstirii, de Înălțarea Domnului, sfințirea apei se face în agheazmatarul din fața mănăstirii, și pe buzele sale subțiri cuvintele se potrivesc cu atâta limpezime încât mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii chipul însorit al călugărului Veniamin se însăilează pe foaia ta de desen, desprinzi grăbit această foaie, ceva nu-ți place, reîncepi desenul, el cuminte așteaptă, îl rogi să-ți vorbească despre sfintele moaște, de pildă, sau despre icoana făcătoare de minuni, îi cauți pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cele ce-mi va spune, cu capul plecat deasupra genunchilor lui, în timp ce el spune rugăciunea, încerc să văd titlul Cărții învelite în niște coperți tari maronii, probabil de lemn, e o Carte foarte veche, părintele a moștenit-o de la un călugăr bătrân în timpul războiului, Cartea rămâne încă închisă pe genunchii lui până când părintele își încheie rugăciunea, și-a făcut semnul crucii, l-a făcut apoi asupra cărții și asupra mea, mi-a întins Cartea s-o deschid, și eu cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se apere, tu mă privești acum în ochi, și-mi spui, nici eu n-am mai putut s-o fac atunci când te-am văzut întâia oară, îi spune Theo Anei, dacă te-ar fi privit chiar și o singură dată, călugărul cu ochi albaștri de la Neamț aș fi putut fi eu, dar eu am privit și nu numai o dată, adio seninătate de când ochii mei s-au oprit de mai multe ori la Ileana, dacă aș fi citit aceste rânduri ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mult, n-are cum să te vindece, o mână prietenoasă se oprește pe umărul meu, părintele Ioan a murit! Dumnezeu să-l ierte! Pădurea întreagă a luat foc de la lumina aceea, știam eu că așa are să se întâmple, dar călugării grăbiți aleargă care încotro, Nu acolo, îmi vine să le strig, veniți să ducem apă, a luat foc pădurea! arde prin frunziș soarele, apunând în mii de culori, Theo! dar el trece pe lângă mine grăbit, Da! Părintele Ioan a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă așez și eu la rând la prescură, preoții în odăjdii vorbindu-și unii altora, înghesuiți în jurul Preasfinției Sale, părintele Varava gazdă, îmi dau seama că astăzi nu va avea timp pentru mine și mă îndrept spre chiliile vechi ale călugărilor, îl ajung din urmă pe fratele Rafael, ne oprim lângă podețul de lemn, mă îmbrățișează bucuros să mă vadă, sub ochii lui am crescut, când am sosit, cum o duc, unde stau, te-ai făcut mare, da, trebuie să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor, Vreau să deschid și o școală aici pentru tinerii călugări, să fac cunoscută mănăstirea noastră, sunt tot mai mulți copii pe la sate care n-au unde să se ducă și vor intra la mănăstire, trebuie să fim pregătiți, Îl urmez acum înspre casa preoțească pe cărăruie, Mănăstirea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan n-a ținut deloc contabilitate, n-am găsit nicio chitanță, Un om cu tragere către Dumnezeu, Am auzit că ținea de suflet un băiat, și inima mea bate să-mi sară din piept, Da! Da! Mi-a povestit un călugăr de pe-aici, Petru, așa-l cheamă, e de pe la noi de prin sat, și călugărul ăsta mi-a spus cum au găsit copilul în fața altarului în biserică, nu știa nimeni al cui putea fi, părintele l-a oprit la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
către Dumnezeu, Am auzit că ținea de suflet un băiat, și inima mea bate să-mi sară din piept, Da! Da! Mi-a povestit un călugăr de pe-aici, Petru, așa-l cheamă, e de pe la noi de prin sat, și călugărul ăsta mi-a spus cum au găsit copilul în fața altarului în biserică, nu știa nimeni al cui putea fi, părintele l-a oprit la mănăstire să-l crească, Era un om tare milos, Așa e! Cartea părintelui Ioan! Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprilie, Taina lui Andrea! E bine ca uneori oamenii să rămână pentru noi taine nedezlegate, dar fără voie în anumite clipe vezi mai mult decât ar putea cineva să-ți dezvăluie o viață întreagă despre sine însuși, frumusețea nevinovată de călugăr franciscan a lui Andrea s-a răsfrânt pentru o clipă în oglinda cea adevărată care arată imaginile reale și nu cele pe care le vede obișnuit fiecare, a fost suficient să-i văd privirea ridicată din iarbă înspre acel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
monahii care mai erau cu mine se grăbeau să prindă slujba de vecernie, eu am mai zăbovit în calmul acela al înserării, venisem pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu El, culegeam informații de la călugări despre locurile unde fusese văzut, Cine? Dumnezeu! Îl căutam, dar El nu avea nici un interes să mi se arate mie, băteau clopotele vecerniei și eu am pornit-o pe jos, într-o direcție oarecare, pe-o cărare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a dispărut copilul și va trebui să mă gândesc la viitorul lui, e un copil foarte silitor, mi-ar plăcea să-și continue școala, E și o vârstă dificilă pentru el, crescut numai între bărbați, nici măcar între bărbați, ci între călugări, un copil obișnuit învață despre lucrurile simple ale lumii în mod firesc, fără să-și dea seama, eu trebuie să iau totul de la capăt, de la facerea lumii, cine au fost Adam și Eva, de ce au fost izgoniți din rai, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scărpinându-se în barbă, noi am fost trei în echipă, dar unul dintre noi s-a lăsat, am avea nevoie de-un ajutor, dacă e cineva pe-aici pe la mănăstire care ne-ar putea ajuta din când în când, vreun călugăr, dacă-i permit îndatoririle monahale, nu-i mare lucru, la ridicatul schelelor, la mortar, treburi din astea, Eu, părinte! și glasul meu a pornit din mine fără să mă întrebe, Eu, părinte! părintele Ioan se uită lung la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui încă mai stăruie, ridic din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu glasul lui ușor cântat, acestui loc i se spunea mai demult La Călugări, ceea ce ar putea însemna că locul acesta fie a fost desemnat prin clarviziunea populară a fi consacrat ca mănăstire, fie chiar existase aici cândva o mănăstire, dar, de-a lungul vremii, a dispărut, în documente o dată aproximativă a înființării mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o mănăstire, dar, de-a lungul vremii, a dispărut, în documente o dată aproximativă a înființării mănăstirii este situată în preajma anilor ’28-’30, când au fost construite clădirile și a fost ridicată biserica, n-a fost o comunitate prea mare de călugări la început, dar trăiau aici izolați de lumea din afară, de război, până când prin ’47 mănăstirea a fost atacată de o bandă de răufăcători care au luat prin surprindere locașul și au omorât aproape toți călugării, doar unul a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pun atacul de atunci de la mănăstire în seama partizanilor, deși n-a fost decât o bandă de tâlhari care, în vremurile nesigure de atunci, credeau că la mănăstire se află comori ascunse, au dat foc la plecare și au ucis călugării, înfuriați că nu găsiseră nimic, firește autoritățile nu i-au pedepsit, au lansat numai zvonul că fuseseră partizanii și oamenii așa au crezut, s-a reluat cu greu viața de obște aici, dacă autoritățile civile și militare nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii mei și și-a pornit mărturisirea, ca un șuvoi, ca o cascadă i-au venit cuvintele, ca apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a furat din biserică crucea de argint, cum a omorât cu cuțitul un călugăr, cum l-a privit călugărul iertându-l, cum a fugit înspăimântat, lăsându-și cuțitul împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pornit mărturisirea, ca un șuvoi, ca o cascadă i-au venit cuvintele, ca apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a furat din biserică crucea de argint, cum a omorât cu cuțitul un călugăr, cum l-a privit călugărul iertându-l, cum a fugit înspăimântat, lăsându-și cuțitul împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a furat din biserică crucea de argint, cum a omorât cu cuțitul un călugăr, cum l-a privit călugărul iertându-l, cum a fugit înspăimântat, lăsându-și cuțitul împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât din cuvinte, mi-a mai spus cum a fugit îngrozit de focul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am pus o cruce de lemn, n-am trecut nici un nume pe cruce, nu eram sigur de identitatea lui, pe peretele din peșteră era scrijelit un nume, Visarion, i-am spus și noi Visarion, deși ulterior am aflat că printre călugării uciși fusese unul cu numele acesta, mi-a apărut apoi în vis până i-am făcut niște slujbe de odihnă a sufletului și mi-a dat pace, Mă privește lung părintele Ioan și mă întreabă, În peșteră ai stat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]