7,090 matches
-
era cam cald, dar nouă numai bine nu ne-a fost ! Norocul nostru a fost că aveam niște sacoșe din pânză - le ziceam “bombe” -, pe care le-am folosit pentru a nu face murdărie în tramvai. Nu ne trebuia nici ceartă cu vatmanul, nici amendă de plătit la poliție, că bani de unde... ? La cantină, am mâncat, căci eram morți de foame ! Paul și Jimmy aveau întâlnire cu Bretonel și cu Geta. Cum s-au descurcat, ar putea ei să ne povestească
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de-a sila de pe la marginele orașului. Mai numeroși erau agenții, care-i mînau de la spate. Manifestanții trebuiau să fie zgomotoși, să strige lozinci comuniste și cei mai voinici să poarte pancarte cu capul lui Marx și Engels. Aceștia, cînd se certau între ei, se amenințau că-și dau în cap cu Iorga, singurul om cu barbă pe care-l cunoșteau. Habar nu aveau cine erau Marx și Engels, pe care-i purtau în proțap. Această acțiune dusă de o mînă de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a promis cu mîna pe inimă că e suficient!). Mi-a dăruit "Mountolive" (de Dan Laurențiu n. red.) și "Moarte pe credit" a lui Céline. Și pe la D.R.P. am trecut care m-a primit cu aceeași dragoste și m-a certat că "ce mă îmbolnăvesc din cauza unei cărți". I-am dat cartea ta, a zis că te știe, într-adevăr, de la Suceava, îți mulțumește frumos. Cartea pentru domnul Chiriță (Constantin n. red.) i-am dat-o tot dumnealui, a zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
muta. Am vorbit și acum două zile cu el, la telefon, pe 25 va veni la Borca, însă nu știe nici el unde să mă mute încă. Aici nici post nu mai am, ca să nu mai precizez că m-am certat din nou cu agramatul de directoraș și că nu-l mai suport pur și simplu. Rareori am întîlnit un om care să fie atît de lipsit de caracter! Nu știu ce-am să mă mai fac dacă nu pot pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Capicescu, îmi spunea să merg mai încet, să nu iau viraje prea bruște sau să nu frânez prea puternic. Rolls-Royce-ul avea frână mecanică, numai pe roțile din spate, și, când apăsam prea tare pe pedală, roțile se blocau. Capicescu mă certa, spunea că asta nu se face”. 14 septembrie. În scrisoarea adresată, de la Balcic, fiului ei răzvrătit, Regina Maria comentează declarația acestuia publicată în „Le Matin” din 31 iulie 1927 (vezi mai sus) și-i atrăgea atenția că situația creată prin
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a ținut totuși cu noi. Când tata a venit la masă, a întrebat de fete și repede ne-a strigat în casă. Văzându-mă palidă și amețită, m a trimis să mă spăl și să servim masa împreună. Apoi a "certat-o" pe mama și ne-a trimis să ne odihnim. Cânepa am lăsat-o pentru a doua zi. Doar sănătatea e înainte de toate, îi spune tata mamei, prefăcându-se supărat. Tusea măgărească Se spunea mai demult pe la noi, prin sat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a pornit încet-încet până a reușit și ea să ajungă pe mal. Acasă, abia a doua zi le-am spus părinților că am venit prin Mitoc și nu pe podul de la Frătăuții Noi. Ce îngroziți erau părinții! Ce m-au certat! Și apoi m-au rugat cu lacrimi, să nu mai venim noi acasă, că mama, săptămânal îmi va aduce de toate. Le-am promis solemn că mă voi ține de cuvânt, dar... uitam repede și iarăși îmi era dor de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că materialul de catifea era prea gros, căci în clipa când învârteam rotița, acul a sărit pe covor, în trei bucățele. Când a venit tata de la servici, nu i-am spus ce am făcut, deși știam că n-o să mă certe prea tare. În schimb mama... Asta e o altă poveste. După masă, mama a venit și ne-a adus covrigi, acadele, baticuri de mătase înflorate și un material drăguț pentru o rochiță de vară pentru mine. A povestit multe de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
voie (prea guița și se văita bietul porc, Gheorghiță, cum îi spuneam noi). Mie îmi plăcea să ciupesc pe ici, pe colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana porcului. Nu mă săturam să privesc măcelarul, care împreună cu tata despicau burta porcului, scoteau întâi toate mațele într-o covată mai mare, pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
curând și așezându-se lângă mine, la masă, mi-a arătat câteva cuvinte dintr-o lecție, cerându-mi să le citesc. Eu m-am împotrivit, turuindu-i tot textul "Ana, ai ac?". Atunci mama luându-mă de păr, m-a certat și mi-a arătat ce tehnică trebuie să folosesc, pentru a putea citi orice și oriunde (selectiv). Câteva zile bune, mama s-a ocupat de mine și n-a fost în zadar. Prinsesem numaidecât secretul: citirea pe silabe. Nu-mi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făcut pe bănci o mizerie și-un praf, de au început copii să tușească, care mai de care. Ne înecam cu praful și mirosul de lână mucegăită. Doamna, Saveta Năstase (Putinica) s-a enervat tare pe noi și ne-a certat: Nu sunteți buni de nimic! Mă duc să aduc ajutoare! Îndată a venit cu elevii clasei a IV-a unde era învățător, soțul dânsei și ne-am înghesuit toți la scărmănat. Ce de lână era peste tot! Doamna, cu gura
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mea (în șoaptă) să ne cerem afară. S-a uitat la noi pieziș și ne-a spus: Duceți-vă, dar să vă întoarceți repede! Noi însă duse-am fost. Ne-am întors doar a doua zi. Acasă, nu m-au certat c-am venit mai devreme. S-a crucit de-așa "lecții". În altă zi având orele de religie, preotul ne-a zis să ne luăm bagajele, să ne îmbrăcăm și la rând, câte doi. Așa am și făcut. Nu știam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plângeau părinții. A fost o adevărată calamitate și pentru satul nostru, ca și pentru cele din jur. Tifosul exantematic a constituit un dezastru național. Cei scăpați de această epidemie au aplicat măsuri severe de dezinfecție și de deparazitare. Pentru cei certați cu igiena personală, era amenințarea cu "etuva" (o etuvă volantă care lua hainele celor vizați și le dezinfecta sau le ardea). Aceasta era o mare rușine pentru gospodinele din sat. Totuși, la unele familii de pe Tapicean și de pe Gârlă, a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
putea nimeni să răspundă. Tata, n-a crezut o iotă din cele ce se zvoneau. A achitat prețul șurii Grecului și acesta bucuros a scăpat de rigorile legii. Femeile mai spuneau că focul a fost pus ca blestem, al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în poală, la bucătărie. Uneori se întâmplă, ca în cuibare să găsesc multe ouă și atunci poala mea nu mai rezista. Mare parte din ele le scăpam în curte și eu veneam cu ochii în lacrimi la mama. Nu mă certa pentru asta, că ouă aveam destule. Ba, îi spunea tatei, cât de săritoare sunt la treburi și el mă lăuda mereu. Pentru mine, pentru mintea mea de copil, o vorbă "mare" și-o îmbrățișare de-a tatei conta enorm. Eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de pe un Octoih mare, aflat astăzi În biblioteca bisericii din satul Frenciugi: <citation author="unknown">„mila sfinții sale Înpreună cu soțu meu Casandra, și cu fii(i) noștri Maria și G(h)eorg(h)ie, și după această viață vremelnică certându-ne păcatele ca un milostiv să ne dăruiască viiața ce făr(ă) de sfârșitu la locu luminos cu bucurie și cu odihnăă și nu numai pe noi, ce ca un multu milostivu, și pe cei și pe alți fii ai
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
378; Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, p. 273. 1780 august 11 ... mila sfinții sale Înpreună cu soțu meu Casandra, și cu fii(i) noștri Maria și G(h)eorg(h)ie, și după această viiață vremelnică certându-ne păcatele ca un milostiv să ne dăruiască viiața ce făr de sfârșitu la locu luminos cu bucurie și cu odihnă și nu numai pe noi, ce ca un multu milostivu, și pe cei și pe alți fii ai noștri
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
blonde pe care copila le lăsa să fluture În voie, iar Rishawa o privea ca pe o eretică, pe care azi, mâine o vor arde pe rug. Pe de altă parte, firea deschisă a fetei o cuceri și, deși o certa În gura mare pentru toate păcatele nemaiauzite, bătrâna doamnă o privea pe ascuns cu duioșie, mândră de frumusețea și de firea dominatoare a protejatei sale. „Ce vrei?“ Își spunea ea. „Are caracterul tatălui ei. De la un sânge atât de ilustru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urcă sângele În obraji, dădu să se scuze și să plece, dar de pe o bancă se ridicară doi cavaleri, și unul dintre ei spuse: — Lasă, Haro, nu ești chiar heruvimul cu sabia de foc la poarta raiului. Fii mai Îngăduitor! Certat astfel, bătrânul se Înclină și așteptă În tăcere, cu capul descoperit. Cavalerul se Întoarse spre fată și spuse cu un zâmbet curtenitor: — O clipă, frumoasă doamnă, vă rog să iertați lipsa de politețe a slujitorului nostru. Numai devotamentul față de stăpâni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre slujitorul care aștepta plecat poruncile stăpânului său. Domnița Adelheid este aici la ea acasă, ai Înțeles? Poți pleca. Se Întoarse apoi către fată, cerându-i Încă o dată iertare că nu o Întâmpinase la sosire. — Nobilă Adelheid, ducele mă va certa pentru această greșeală și recunosc că o va face pe bună dreptate. Dacă pot să aflu iertare În fața Domniei Tale este numai pentru că am avut o pricină deosebită pentru această neglijență nesăbuită. Bodo, aici de față, Îți va confirma faptul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au prins și pe mine tătarii“, fu primul lui gând. „Sau poate nici n-am fost plecat de acasă? Am visat totul? Bizanț, Danubiu, orașele Îndepărtate cu cate dralele lor. Năluciri ale minții mele bolnave... Avea dreptate tata când mă certa și-mi spunea să pun mâna pe coasă și să las cioplitul, că nu-i treabă de bărbat adevărat... Își deschise cu greutate ochii, așteptând să vadă imaginile cunoscute dintotdeauna. Dar se Înșela. Locurile erau străine. Nu știa cât timp
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaleri și doamne. La liturghia de duminică, călugărul predica din fața altarului, fluturându-și barba căruntă și amenințându-i cu legiuni Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să se pocăiască cât mai era vreme. Oamenii plecau cutremurați, și mai Întăriți În convingerea că pustnicul lor este un mare sfânt, dacă nu cumva chiar un Înger al Domnului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu respect și Întrebă cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo, rănit? Spune repede tot ce știi! — O, nobilă doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foarte hotărâtă să-și apere autoritatea În propria țară. Astfel că, de Îndată ce burgundul a pronunțat hotărârea de excomunicare, episcopii francezi s-au Întrunit Într-un conciliu la Reims, unde au votat În favoarea regelui. Au fost dezbateri furtunoase, episcopii s-au certat zile și nopți până au ajuns În sfârșit la o Înțelegere. Formularea era atât de ambiguă, Încât nimeni n-a priceput dacă regele era cu adevărat condamnat sau nu. Mai ales mon seniorul Manasse, arhiepiscopul de Reims, s-a opus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfătuit Între ei ce să facă cu mine, dacă să mă spânzure și să dea foc colibei. Dar unul din ei, cel mai falnic, un cavaler Înalt cu părul ca spicul de grâu și ochi albaștri și reci, i-a certat: „Proștilor, vreți să se știe că ați trecut pe aici? De ce nu trageți și clopotul cel mare din Molsheim să dați de veste peste tot ce aveți de gând! Omule“, s-a Întors el către mine, „nu-ți fie teamă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]