7,296 matches
-
timp și energie în creșterea și educarea copiilor, precum și în tine decât în “creșterea soțului”, și mai ales când acesta este un “zmeu”. Când ai o problemă pe care nu vrei să o dezbați cu persoanele apropiate, și care te chinuie, optează pentru a merge la psiholog pentru răspunsuri raționale și obiective. Și la fel de important este să mergi la biserică, pentru răspunsuri spirituale....care îți vor aduce, fără doar și poate, pace în suflet. Când toate posibilitățile ți se par rele
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Pr. Bonaventura da Campofranco, a înștiințat imediat Sf. Congregație printr-o scrisoare din 14 noiembrie spunând: (...) cum Pr. M.ș Guglielmo Vizani, Superiorul nostru și Vicarul Patriarhal pe 17 octombrie a murit de febră putredă și malignă, care l-a chinuit timp de 11 zile. Cu aproape un an mai înainte, Pr. Vizani ceruse permisiunea să se reîntoarcă în Italia întrucât se apropia de sfârșitul trieniului mandatului său. Adunarea Sf. Congregații din 7 iulie i-a dat permisiunea, numindu-l în locul
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
comanda politică a societății. Nici chiar "revoluția antinațională" înfăptuită de socialism nu a rupt-o total cu memoria națională sedimentată în conștiința istorică de-a lungul secolului naționalist de existență românească (1848-1947). Dincolo de reconfigurările de substanță, pe care ne-am chinuit să le catalogăm în partea de analiză empirică a lucrării, formula rolleriană a memoriei istorice românești este fundamentată, în mare, pe aceleași baze structurale în care a fost turnată și formula națională a memoriei românești. Marja de variație în cadrele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pregătești să devii prim- ministru?". Iar când replicam că nu înțeleg întrebarea, auzeam comentarii de felul: "Păi să știi că a fost pe la mine un tip, știi tu, din aceia despre care se vorbește numai în șoaptă și m-a chinuit timp de o oră și mai bine cu întrebări despre tine". Până la urmă am înțeles că se investiga trecutul meu în România și această treabă necesita timp mult prea mult timp ca să fie dusă la bun sfârșit. Dar de ce așa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
inscripțiilor funerare în întregime. O bună parte din terenul cimitirului este astăzi pășune, căci aceia cărora li s-a rezervat acest spațiu n-au murit aici, în paturile lor, la ceasul prevăzut de destinul fiecăruia; sufletele lor s-au înălțat chinuite spre ceruri, prin furnalele crematoriilor de la Auschwitz. M-am gândit la ei și la familia mea când am rostit rugăciunile de Kadish și El Male Rachamim, apoi am pornit să reiau drumul peregrinării pe șoseaua care nu se depărta prea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
data viitoare și ea să stea pe tușă. Iar alta să-și lămurească prietenul: Da, cu... Nu, nu pot să mai continui. Mămăliguța lui moș' Vasile Unele imagini ale vieții nu le poți uita și uneori te urmăresc obsesiv, te chinuiesc, te hăituiesc cu înverșunare și te fac să suferi. Poți uita totul, dar acele clipe care ți-au marcat sufletul cu fierul roșu rămîn și mor doar o dată cu tine. Aveam cinci ani cînd o cumplită foamete ucidea Moldova, cînd oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui moșu' Vasile și devenim mai buni, conștiința ne mustră și mai suferim încă și încă o dată. Mă rog Ție, Doamne, să aperi alți copii de ceea ce noi nu mai putem uita! Tovarăși de viață O ploaie rece ca gheața chinuia de vreo două zile toată suflarea din lungul Prutului. Era și de mirare ca în luna august să fie așa un frig de să-ți intre reumatismul în oase și să aprinzi focul în toiul verii ca să te încălzești puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru că avea multă treabă. După ploaie, Dumitru a căzut la pat. Lat. Te-a bătut Dumnezeu, anticristule, bombănea Marița, nu fără satisfacție. Dumitru slăbea văzînd cu ochii și abia dacă făcea cîțiva pași pînă la closet. O tuse seacă îl chinuia și avea mereu temperatură. Marița însă a preluat frîul și conducea autoritar gospodăria. De fapt, Dumitru și cînd era sănătos era preocupat de lucruri neesențiale și mai ales de băutură, așa că nu-i prea era de folos femeii. Din cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știe ce-o mai fi de aici înainte. Dar ai plecat voluntar... Tu n-ai pleca? Tac. Bătrînul neamț lucrează ca un robot și potcoavele ies ca pe bandă, de diverse mărimi. Într-un fel îmi pare rău. Pare tare chinuit de amintirile din război. Tăcerea nu-mi place și arunc sămînță de vorbă. Poate mata n-ai ucis pe nimeni. Dădeai bomba pe linii de tren, pe vagoane, pe chestii care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a trăi viața? Ronțăiam biblioteci și obțineam titluri înalte, amîndoi soții, să nu cumva să... Să ce? Dar nici fără mașină nu se poate și hai să strîngem cureaua. Copiii sînt mari, trebuie să-i facem savanți de renume mondial. Chinuiește-i, forțează-i, mănîncă-le copilăria. Gata, povestea se apropie de sfîrșit. Sînt la Audiențe. O băbuță, ageră încă, frumos îmbrăcată, cu ochi extrem de vioi și... chiar frumoasă, se apropie surîzînd: Ți-am adus niște țigări... Îmi întinde un pachet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
m-a ales tocmai pe mine. Havel a descoperit cancerul de timpuriu, a fost operat, dar eu? Dacă medicii din Iași ar fi găsit și boala mea din timp... Bănuiau că este un cancer de prostată și m-au tot chinuit vreo șase luni. Mașina înainta cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu cred că este nimic, totuși pentru liniștea dumneavoastră vom face și un examen radiologic. Sora primește instrucțiuni despre ce și cum și eu o urmez docil. Mă presează cu niște scule date naibii ca la presa de ulei, mă chinuiește și mă bombardează cu raze ɛ, ɞ, ɤ și cred că și δ. Gurița, cam pungită nițel, mă avertizează că acolo este o hibă mare, dincolo este una mică, dar rea și aceia și va trebui să-mi scoată toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea, trebuia să te ridici și să fugi din nou spre inamic. Ne chinuia sergentul, sub un soare care ne cocea cu 37șC, că ne blestemam zilele. Lui Floricel îi revenea cinstea de a inaugura calvarul, adică să suporte un sergent odihnit și încă neostoit în sadismul său. În ce mă privește, îmi venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o listă cu ambasadori, dinozauri, brontozauri, stegozauri, toți clientela PSD, care vor fi rechemați în țară. Din acel moment mi-am pierdut liniștea și somnul. Chiar dacă dorm puțin, ochii închiși pe dinafară s-au deschis pe dinăuntru. Ce coșmaruri mă chinuiau! Intr-o seară am mîncat cam mult. Cînd omul are necazuri, mănîncă fără să țină cont cît și mai ales ce mănîncă. Adormisem și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîștigă un ban, de la turiști. Mă rog, așa fac mulți. Da. Dar a întîlnit un neamț, l-a ademenit și l-a dus în apartamentul său. Doamne, doar nu vrei să spui... Ba da. Era un pedofil periculos. L-a chinuit pe bietul copil... Plînge. Este impresionant să vezi un negru plîngînd, să vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
splendoarea ei. Artistul s-a apucat a doua zi, în timpul liber, să lucreze din nou. Dar detaliile nu le avea clare în minte, le uitase, sau poate nici nu le văzuse cu adevărat. Ciupea lemnul cîte un milimetru și era chinuit că nu știa ce are de făcut, nu vedea "diamantul" din surplusul care îl învelea. Se ruga la puternicul Orula, zeul care prezice viitorul și care vindecă și repară toate infirmitățile, să-i lumineze calea către acea desăvîrșire pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a primit liber și sala este inundată de muzica ce-ți face inima să vibreze. Amicul meu a șters-o, să dea raportul. Necazuri latino-americane S-a trezit numai pe jumătate, pe la ora două noaptea. Era transpirat și setea îl chinuia, dar nu îndeajuns să-l determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța că, totuși, va readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cățeii (oare ne vor mai cunoaște?), bucurii multe, deocamdată. Spun deocamdată pentru că vom avea și dezamăgiri, desigur. Prieteni care nu mai au nevoie de mine și pe care, probabil, doar eu îi numesc prieteni. Dar acum, înainte de decolare, nu mă chinuiesc astfel de gînduri. Ar fi și inutil să-mi fac probleme, înainte ca acestea să fie percepute de sufletul meu care cu siguranță va suferi. Uriașa pasăre stă și trage aer în piept, înainte de a-și lua zborul. Privește pista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în zare, Tătărașii, Cetățuia, Zona industrială în ceață, o turturică și încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1921). completarea ei o săvârșește fascicola I din Gh. Adamescu, contribuțiune la bibliografia românească, București, 1921. „Cei ce în toamna anului 1919 l-au văzut murind, cei ce clipă de clipă l-au văzut stingându-se fiindcă „în trupul acela chinuit de suferință multă”, „ai fi zis că nu rămăsese...nici o picătură de viață care să nu fi fost trăită, până la urmă, conștiincios și înțelept”, amintesc stăruitor neagra șuviță de păr care ca val de îndărătnică tinereță cădea peste fruntea muribundului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
citate, prost asimilate, din „clasici“) într-un comportament pe măsură, omul nostru alunecă, lent, spre promiscuitate. Dacă ajunge, în ceasul al doisprezecelea, la vreo demnitate lucrativă (cu secretară, mașină, indemnizație și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-a chinuit destul, a aspirat, perdant, la purități utopice. Merită și el, în final, un pic de confort. Nu-i este ușor. Urme încăpățânate ale vechilor idealuri îl șicanează mocnit, îl încurcă. Se străduiește, din răsputeri, să-și confecționeze alibiuri, să-și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scoate în evidență duhovnicia vieții carcerale și măsurile înalte la care au ajuns unii dintre reprezentanții de seamă ai generației 1948 - 1964. Practic, acestor oameni li se cuvine titlul de martiri și mărturisitori, căci ei, pentru mărturisirea credinței, au fost chinuiți și chiar omorâți. Ei au fost, poate, cei care l-au făcut pe Steinhardt să spună că „cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viață, cea mai temeinică pregătire este studiul calvarului și al Golgotei”. De altfel, Steinhardt
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură Și-un pahar plin cu lacrimi în mâini. Poezia „Pe un zid de temniță” îmi amintește vorbele unuia dintre deținuții politic, care mi-au marcat viața, și anume Dan Lucinescu: „Dragă, ne chinuiau ziua, ne înfometau, ne torturau, ne umile-au, dar habar n-aveau pe unde umblam noi noaptea”. Este vorba evident de o evadare spirituală, de o libertate a sufletului, pe care prezența lui Dumnezeu în tine, un Dumnezeu omniprezent și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trezindu-i sentimente vechi de când mai era unul din cei trei, dar pe care le-a crezut abolite odată cu „vânătoarea“ de prosperitate. Căci, oricât de pragmatic a devenit, omul a dobândit odată cu rațiunea și un suflet mai complex, care-l chinuie, mîntuindu-se doar În biodiversitatea pe care, paradoxal, o distruge sistematic. Biodiversitate care Înseamnă, căci totul În jur are suflet, mult mai mult. Să nu aflăm asta atunci când va fi prea târziu, adică când, continuând tendința, o vom reduce la trei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]