6,739 matches
-
au lăsat bonoteca! Mii de bonuri de toate culorile, literele, cu dungulițe în toate sensurile la toate cantinele studențești din București și de oriunde. Aveau acolo rătăcite și câteva zeci de cartele întregi, ce poți să mai spui< o adevărată comoară ce se transmitea din vremuri imemorabile colegilor mai mici însă nu oricui. Erau reguli bine stabilite și moșteneau această avere numai ’’studenții merituoși’’ și care dădeau dovadă clară de deschidere a minții! Administratorul căminului, o femeie la 50 de ani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tău dornic de mai multă lumină. Nici prea zelos în viața de fiecare zi nu-i recomandabil să fii ; se cuvine, uneori, a fi mai nepăsător față de toate care îți trec pe dinainte... Unele cărți ascund între paginile lor adevărate comori de gândire, fărâme de adevăr din marele Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bună, Când ne jucăm câte o săptămână. Dar mai este fată bună, Când ne jucăm câte o lună. Copilărie, copilărie, Ești o zână mijlocie; Curgi din dealul muntelui Pân’ la poala câmpului, Și acolo te transformi În apă plină de comori Pe care o beau locuitori. Copilărie, mândră fată, Rămâi mereu mângâiată De copiii care-s buni Din moși străbuni. Copilăria-i fată de-mpărat Și stă la castelul din sat. Acolo toată lumea știe Cum să-și facă o jucărie. Cântece
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ti timpurie Marea dragoste-i curmată. Tu, luceafăr sfânt și blând, Ai plutit prin lunci și văi Pe tăpșane și liane Peste codri și zăvoaie Sufletele să le-nmoaie. Ai cântat codri și ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și și a cerut dreptul la viață. Copiii vor trebui să aștepte o altă iarnă, în care, poate, omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câte o privire grăbită în sufletul, în inima mea. Descopăr lucruri despre care n-aveam nici cea mai mica idee, sentimente ascunse, uitate în timp, gânduri și vise aruncate în vânt. Ascult uneori sunetele mării, liniștitoare și mă gândesc: ce comori ascunde ea oare? Comori către o lume mai bună. Cărări către locuri noi, necunoscute. Oare va trebui să parcurg, de fapt, mai întâi, să le descopăr, aceste cărări către înalturi, drumurile către viața mea. Simt că destinul îmi păstrează ceva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în sufletul, în inima mea. Descopăr lucruri despre care n-aveam nici cea mai mica idee, sentimente ascunse, uitate în timp, gânduri și vise aruncate în vânt. Ascult uneori sunetele mării, liniștitoare și mă gândesc: ce comori ascunde ea oare? Comori către o lume mai bună. Cărări către locuri noi, necunoscute. Oare va trebui să parcurg, de fapt, mai întâi, să le descopăr, aceste cărări către înalturi, drumurile către viața mea. Simt că destinul îmi păstrează ceva special, simt asta. Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu lup să scape nevătămați de prinț trăind mulți ani de atunci împreună în liniște și dragoste. Aceeași poveste se întâmplă și la Carol I: pe drum frații mai mari îl întâlniră pe căruia, roși de invidie i-au furat comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să leșine... Acestea s-au mai liniștit abia când în fața ochilor săi, de niciunde în fața-i străluciră doi ochi dar ochii. Am uitat să vă spun că lupul l-a abandonat pe Andrei, dar fiind înzestrat cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gildas. Dar fratele ei și cu ea donaseră totul unei asociații. Loïc, În schimb, În ciuda zeflemelilor, Își păstrase cu religiozitate vechile jucării și amintiri din copilărie Într-o valiză veche. Toate secretele mele, Îi spusese el Mariei, punîndu-și la păstrare comorile În birou. Se duse acolo. Sub jucării, sub revistele Strange și Pilote, găsi un teanc de carnețele cu spirală. Un jurnal, ținut an de an... Căută cu febrilitate carnetul din 1968, era ultimul din teanc. Aparent, Loïc se oprise aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ideea de a se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie se gîndea, privind-o pe Yvonne, că aceasta semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac. El băgă de seamă aerul ei ostenit și se declară de acord cînd ea Îi spuse că preferase să nu-l Însoțească. - Aș vrea să verific o ipoteză În legătură cu povestea aceea cu comoara... Dacă ar proveni dintr-un trafic oarecare, ar putea explica ce anume făcea Mary Într-un vas În plină noapte de furtună: fugea... - Cred că nu greșești... - Am să iau la cercetat presa din 1968 ca să văd dacă nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să fie...! Și tot bănetul ăsta s-a făcut nevăzut! Lands’en, insula comorilor? Ar fi prea din cale afară, totuși! Marie Îi luă faxul din mînă și descifră urmarea cu exaltare. - Tipii care au dat lovitura la banca Hostier ar fi, se pare, doi frați, Tom și Sean Sullivan... N-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost scos la suprafață de pescari. Am crezut că se va da În vileag totul, dar biata fată n-a fost niciodată identificată. Arthus a decretat că trebuie să lăsăm să treacă un an și o zi Înainte de a Împărți comoara Între noi, dar, după tot acest timp, cum el nu mai spunea nimic, Pérec și cu mine ne-am dus după el ca să ne cerem partea. Ce hrăpăreț... nu ne-a dat decît ce a binevoit el să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la castel. - Cum adică ciudate? Secretara făcu o strîmbătură neștiutoare: - A zis că lucrurile astea nu se pot povesti. Ci doar se arată. Friptura la tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea de bucurie, Ronan o sorbea din ochi, iar Armelle Îl convinsese pe Philippe să li se alăture. Această primă masă Împreună, menită să pecetluiască alianța Între cele două familii dușmane, Începuse totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privește. Făcu cîțiva pași spre epava vasului Mary Morgan. Marie, care nu-l slăbea din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui ieșit ca o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră neîntrerupt călătorii. Le-ar fi trebuit chiar mai multă odihnă, dar nu sosise timpul relaxării. Căutarea era departe de a se fi sfîrșit. Nu fu nevoie de multe vorbe. Se înțelegeau din gînduri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar, pentru asta se supusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]