6,656 matches
-
de rolurile construite social ale femeilor (xe "Molyneux"Molyneux, 2003, p. 572). Nevoi, nu interesetc "Nevoi, nu interese" Teoria propusă de Virginia xe "Sapiro"Sapiro, potrivit căreia femeile reprezintă un grup care împărtășește anumite interese, a cunoscut o serie de contestări. Acestea pot fi încadrate în două categorii, respectiv unele care critică existența unui asemenea grup unitar (critici multiculturaliste și poststructuraliste), iar altele care consideră că însuși conceptul de interese nu este unul adecvat analizei relației dintre femei și politică (critici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
femeile sunt de mai multe feluri, în funcție de forma de patriarhat cu care acesteasunt asociate. Consider că utilitatea demersului lui xe "Pasti"Pasti o constituie tocmai identificarea acestor forme diverse pe care le ia patriarhatul și accentul pus de acesta pe contestări „specifice”, în sensul contestării tipurilor de inegalități „la ele acasă”. Patriarhatul își are fundamentul în familie, gospodărie, spațiul public sau politică (xe "Miroiu"xe "Băluță"Băluță, 2006; Miroiu, 2004; xe "Popescu"Popescu, 2004), societatea civilă (Grunberg, 2004), economie (xe "Miroiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
multe feluri, în funcție de forma de patriarhat cu care acesteasunt asociate. Consider că utilitatea demersului lui xe "Pasti"Pasti o constituie tocmai identificarea acestor forme diverse pe care le ia patriarhatul și accentul pus de acesta pe contestări „specifice”, în sensul contestării tipurilor de inegalități „la ele acasă”. Patriarhatul își are fundamentul în familie, gospodărie, spațiul public sau politică (xe "Miroiu"xe "Băluță"Băluță, 2006; Miroiu, 2004; xe "Popescu"Popescu, 2004), societatea civilă (Grunberg, 2004), economie (xe "Miroiu"Miroiu, 2004xe "Pasti"; Pasti
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
poate acționa în așa fel încât impactul lor să fie diminuat. Meritul autorului constă mai ales în identificarea celor patru structuri impregnate de patriarhat care se regăsesc apoi în toate relațiile sociale, dar a stabili că prioritatea principală o reprezintă contestarea patriarhatului tradițional, în opinia mea, este discutabil. Vladimir xe "Pasti"Pasti menține intactă dihotomia public-privat și consideră că rezolvarea problemelor se face în mediul privat, dar, după cum am observat, este imposibil de realizat fără acțiune politică, iar pentru clasa politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
realizat fără acțiune politică, iar pentru clasa politică masculină, măsurile pentru combaterea inegalității de gen nu constituie o prioritate. După experiența valului al doilea al feminismului, potrivit căruia „ce e personal e politic”, consider că este fundamental ca acțiunile de contestare să fie concertate și să țintească simultan mai multe planuri (tradițional și politic), altfel feminismul nu mai este politic, ci un „feminism de gineceu”. Nimic nu e mai comod pentru menținerea patriarhatuluidecât o așezare a feminismului în zona invizibilă ochiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
să aducă argumente în favoarea unui nivel inferior al drepturilor sau alocării resurselor.” (xe "Coole"Coole, 1993, p. 199) De ce am făcut această distincție și de ce cred că este important să identificăm semnificația termenului cu care operăm și consecințele acceptării sau contestării acestuia? În cazul opoziției egalitate/diferență (inegalitate), scopul este atingerea egalității, care presupune utilizarea unei norme masculine universale. Dar postmodernismul critică universalul și îmbrățișează particularitățile. În acest caz, abandonarea feminismului modern în favoarea celui postmodern este în detrimentul femeilor. În legătură cu agenda intereselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
pe o platformă potrivită pentru schimbarea orientării în politicile publice și în societate [...] este o adevărată oportunitate pentru a-i face pe cetățeni mai activi în atingerea obiectivelor Uniunii și pentru a le oferi un canal structurat pentru răspunsuri, critici, contestări (European Commission, 2001, p. 4). Acestea sunt consultate în faza de formulare a politicilor publice în baza a trei criterii: cei care sunt influențați de policy; cei care sunt implicați în implementarea policy; cei care urmăresc obiectivele care pot influența
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
încă din anii 50 reconstrucția europeană, Organizația Statelor Americane (OSA), constituită în 1948 cu scopul de a combate comunismul, Organizația Unității Africane (OUA 1963) înființată ca urmare a decolonizării. Chiar dacă este confruntată cu o serie de conflicte (rivalități dintre puteri, contestări de granițe etc.), Asia nu are instituții internaționale puternice. „Conflictul secolului” - antagonismul Est- Vest (blocul occidental și blocul sovietic) - a condus la crearea unor organizații care aveau drept scop „marcarea coeziunii sale față de celălalt bloc”: pe de o parte Alianța Atlantică
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Germaniei naziste și a forma o altă imagine în fața lumii: de state cu regimuri democratice și cu putere economică la nivel mondial. Nici desemnarea Moscovei, ca oraș gazdă al Jocurilor din 1980, nu este o decizie fără miză politică. În pofida contestării datorată invaziei sovietice în Afganistan, decizia a fost motivată ca fiind o modalitate prin care relațiile dintre statele celor două blocuri (Est-Vest) se pot destinde pe parcursul desfășurării Jocurilor. Contrar așteptărilor, Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 90
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
în 1949, guvernul național a luat sub control întreaga țară, iar partidul comunist a fost interzis,112 ceea ce a avut ca efect pierderea influenței sovietice atât în Iugoslavia, cât și în Grecia. Tot ce a întreprins Tito a contribuit la contestarea supremației URSS în Balcani și în Europa; acest fapt a condus la o anumită conduită din partea liderului de la Kremlin, intențiile sale nefiind în întregime defensive. Stalin avea o apreciere realistă a raportului de forțe și înainte de toate dorea să-și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
între o parte ofensiva și una defensivă,249 subiectul principal al lor fiind o nouă împărțire de teritorii, resurse sau zone de dominație sau influență în favoarea părții ofensive 250 și a caror soluții sunt, tocmai din aceste cauze, susceptibile de contestări ulterioare,251 negocierile integrative au ca și principala caracteristică identificarea unui proiect care va genera beneficii reciproce, subiectul negocierii privind crearea de noi instituții și de acorduri de interes reciproc.252 Aceste negocieri au obiectivul de a inova, de a
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
cumpărarea de cărți de către MCC s-ar fi făcut „fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare“. În urma analizării documentelor depuse de cele două părți, CNSC a respins „ca inadmisibilă contestația“ și a dispus continuarea procedurilor. Ioan Matei crede că contestarii le-au făcut rău editorilor și nu MCC, așa cum sperau. „Cei care și-au propus să facă rău Ministerului cu această contestație n-au reușit altceva decât că i-au împiedicat pe editori să-și ia banii mai repede.“ Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
unei serii întitulate Capitalisme et schizophrénie care se Încheie cu Mille plateaux, În 1980. Ca și În cazul Foucault, gândirea deleuziană a evoluat În umbră filosofiei lui Nietzsche și a nihilismului afirmativ, participând, Într-un stil cu totul radical, la contestarea modernității de la Descartes la Hegel. Deleuze este anti- hegelian Într-o manieră radicală. Pentru el, dialectica, În calitate de artă a atingerii adevărului, a descoperirii contrazicerilor În raționamentul adversarului, În calitate de teorie generală a dezvoltării naturii, societății și gândirii, si de metodă de
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
să-mi fie soția. Măcar e frumoasă? Mihai a încremenit la jumătatea unui gest. Pentru prima dată își dă seama că, discutînd despre Ana, soția sa, (nimic comun cu Doamna Ana, dresoarea) se simte jignit. Acest "măcar" închide în el contestarea tacită a celorlalte calități. Liliana i-a intuit nemulțumirea sau numai și-a dat seama de impolitețea întrebării: Cred c-am făcut o gafă. Scuză-mă! Dar! îl amenință ea șăgalnic, întinzînd palma spre el, nu mi-ai răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o narațiune epică, plină de artă (Chezășia, Afundătorul, Fridolin, Lupta cu zmeul, Contele de Habsburg ). Firește ca acest contrast nu-l fixăm ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint și Zeul și Bajadera ale lui Gothe aparțin fără contestare speției a doua. Declamațiunea va trebui să corespundă și acestei diferințe. Modul de esprimare a sentimentalei romanțe, simplu, mai naiv și depărtat de orce patos retoric, pretinde în reproducerea sa înainte de toate pătrundere[a] acelui element însuflețit care-o caracteriză
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Într-o lume în care omul se definește prin alegere, promisiune și faptă și în care "tot ce e mai bun" în el se află mereu dincolo de el (într-o depărtare care trebuie atinsă pentru ca "împlinirea" eului să fie confirmată), contestarea permanentă a limitelor interioare devine regula acestei lumi. Destinul meu se află mereu dincolo de mine, în actualizarea a ceva care deocamdată nu e decât posibil. De aceea împlinirea acestui destin presupune un raport de adecvare cu posibilul propriu. A nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem 1, sau în tragicul elin, pe care vom încerca să-l explicăm printr-un exces în cultivarea limitei și nu în contestarea ei2. Oare greșim cu ceva sau exagerăm în vreun fel dacă afirmăm că se poate ajunge la intimitatea ființei eline pornind de la felul în care s-au îmbinat elementele obiective și subiective ale semantismelor radicalului *per- într-un complex care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființă - se poate lesne vedea evocând exemplul tragediei eline. Într-adevăr, pentru greci nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. Tragicul elin se explică printr-un exces în cultivarea limitei, și nu printr-unul în contestarea ei. Eroii antici sânt sublimi prin persistența în limita care-i determină, și nu prin efortul de a o depăși. Conștiința nu se frânge aici în fața unei limite înfruntate și ea nu experimentează propria ei înălțare ca o consecință a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează imperturbabil către propriile lui limite (prescrise prin destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai "conștiinciozitatea" față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-una, să fie toate-a mele !) ; ca și în Amoruri, II 17, 34, el își socotește harul creator a fi rodul inspirației lui feminine (De sunt poet, talentu-mi femeiei datoresc) ; ca și în Arta iubirii, II, 657-668, el recomandă contestarea defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E-naltă ? Văd pe Iuno cu mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din cuvinte (II, p. 51). Întrebându-se de ce omul trebuie să sufere nu numai pentru ceva ce n-a făcut, dar și pentru ceva ce nu i-a trecut niciodată prin minte să facă (II, p. 51), tânărul ezită între contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei ?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p. 52). Descumpănit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care poate fi urmărit de ceilalți. „Singurul motiv real de dispută între noi rămânea televizorul: el voia să se uite mereu la Discovery și mai ales la emisiunile despre pescuit, eu la MTV” (Irina Mihăilescu); ori sunt culturile care acceptă contestarea autorității între generații, dar care au totuși o tentă parohială: „Între mine și tata este o continuă luptă pentru telecomandă. Amândoi suntem foarte încăpățânați, nici unul nu cedează. [...] Tata: «Auzi, da’ tu n-ai nimic mai bun de făcut? O temă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]