7,183 matches
-
realizare a echilibrului între om și univers; o întunecată umbră medievală continuă să neliniștească umanitatea renascentistă. În acest context, tema vârstei de aur a fost trăită și reprezentată în epoca Renașterii ca un antidot la prezentul sumbru. Lumea, devenită o corabie a nebunilor (amintind de pictura lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
umbră medievală continuă să neliniștească umanitatea renascentistă. În acest context, tema vârstei de aur a fost trăită și reprezentată în epoca Renașterii ca un antidot la prezentul sumbru. Lumea, devenită o corabie a nebunilor (amintind de pictura lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei gândirii promovate de umanism a fost critica
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în textele sale deopotrivă desfrâul și ignoranța călugărilor, ca și slăbiciunea autorităților laice. Luând în derâdere moravurile vremii, scriitorul acuză în Corabia nebunilor (1494) faptul că Europa timpului său “devine o lume așezată cu susul în jos”. Brandt își găsește sursa de inspirație în viața poporului, raportându se la tradiția carnavalului, la personajele pungașilor-înțelepți, întruchipate de țărani, ghicitori sau în piese de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și condamnarea nebuniei. Un exemplu în acest sens îl constituie stampele de la sfârșitul secolului al XVIlea și începutul secolului al XVII lea consacrate lumii răsturnate, și având un puternic caracter moralizator, acumulând însă simultan și o serie de impossibilia amuzante: corăbii pe vârfuri de munte, oameni vânând pe mare, copii bătându-și părinții, săraci dând de pomană bogaților, etc. Aceste inversiuni absurde pe de o parte stârnesc râsul, iar pe de altă parte, acționând prin ricoșeu, restabilesc lucrurile în ordinea lor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Caligula Misterul celor două corăbii părăsite pe un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te voi iubi și peste șapte mii de ani. O parte din el o auzea încă. Erau cuvintele pe care le rostise pe corabia sacră aflată pe micul lac; Chereas strigă că era nebună. — Fă-o să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trei, cel mai fericit fu cel mic, Gajus, care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuprinși de stânjeneală și nimeni nu răspunse. În tăcerea aceea, Germanicus îi ceru căpitanului flotei, magister navis, să-i arate locul precis al faimoasei bătălii. Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului. — Marcus Antonius își ascunsese corăbiile acolo, spuse, și adăugă cu părere de rău: Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului. — Marcus Antonius își ascunsese corăbiile acolo, spuse, și adăugă cu părere de rău: Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de mai multe luni, iar Augustus le-a spus că pe corăbiile Cleopatrei se afla o comoară. Dar Augustus nu era la bord; amiralii săi se luptau pentru el. Mi s-a spus că el stătea pe dealul acela, unde cu veacuri în urmă fusese ridicat un templu în cinstea lui Apollo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinstea lui Apollo. Unde-i? întrebă Gajus. Dealul era învăluit în ceața mării. — O să-l vezi, îi făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celălalt mal al golfului se întindea un podiș deschis, plin de pietre. Căpitanul arătă spre el cu un gest solemn: — Înainte de bătălie, Marcus Antonius și-a instalat tabăra acolo. Între timp aruncaseră ancorele în port, iar căpitanul spuse că toate corăbiile trebuiau puse la punct. — Vreau să ajung pe podișul acela, spuse Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se stârnise după ce căpitanul izbucnise în râs - îi împingea în altă parte, spre colțurile de stâncă ce se iveau din mare, și marinarii nu i se puteau opune. La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile Aquilones. În zori, văzură în apropiere linia coastei și, în ceață, un munte acoperit de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților lui, care erau fascinați de vechiul mit, și urcă pe corabie melancolic, fără să se întoarcă spre cetate. În cele din urmă zise: — Zeii îți îngăduie să știi efectul acțiunilor tale abia după ce le-ai înfăptuit. Se întoarse la gândurile sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și moartea, conversând cu discipolii săi după ce a băut otrava. Iar când fu întrebat cum de știa despre fresca aceea, aflată într-o casă particulară dintr-un oraș atât de îndepărtat, răspunse că-i povestiseră despre ea niște călători. Apoi corăbiile coborâră până la malurile sinuoase ale râului Meandros și ajunseră la Miletus, singurul oraș din lumea cunoscută care avea patru porturi și unde zeii ofereau adăpost pe vânt puternic sau pe furtună. Oamenii din Miletus vorbeau greaca ionică, cu accentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insinuaseră populares: „Închiderea granițelor transformă Aegyptus, cel mai mare și mai puternic regat cunoscut, într-un bun privat imperial“. Dominația fusese nemiloasă, cu biruri grele, confiscări de bunuri, înrolări forțate; valoarea bogățiilor intrate în vistieriile imperiale era incalculabilă. Convoaie de corăbii încărcate brăzdau marea, deoarece câmpiile fertile aflate de-a lungul Nilus-ului deveniseră grânarul Romei. Primul praefectus, Cornelius Gallus, fusese complet lipsit de inhibiții, având adesea un comportament scandalos; poet erotic, ales din cercul restrâns al amicilor lui Augustus, prieten chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperi că Jer-o, fluviul nostru, nu a ajuns nici măcar la jumătatea drumului. Acolo începe regatul acelor Meroe, suveranii negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
treizeci de vâslași. — Le-ai văzut? întrebă Gajus. — Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui. — Sunt îngropate sub un munte de nisip. Am citit inscripțiile. Corăbiile acelea nu navighează pe mări. Ele reprezintă călătoria omului de la tărâmul Materiei spre cel al Spiritului. Fiindcă, ascultă cu atenție, în tine sunt trei forțe. Prima este energia care îți mișcă trupul cât timp ești în viață, bha. Cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu vezi că o cobră de aur stă încolăcită pe capac, pentru că Isis este înțelepciunea care îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încolăcită pe capac, pentru că Isis este înțelepciunea care îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gura unui vulcan stins. Și acolo e la fel, nu intră și nu iese nici un râu, dar apele lacului nu se împuținează niciodată. Se numește Lacus Nemorensis, lacul din pădure. Și îi promise: — O să mergem acolo. Apoi își aminti de corabia de aur pe care unii senatori, scandalizați, spuneau că o văzuseră pe Nilus în zilele tulburi ale lui Marcus Antonius și Cleopatrei. Îl întrebă prudent pe preot: — Ai putut asista la ritul acela? Preotul încuviință. — Însă a trecut mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult. Era la fel de înalt ca și tine și îți semăna puțin, cu toate că tu spui că ești grec. Dar era mai în vârstă când l-am văzut eu și nu era răbdător, ca tine. Eu am avut privilegiul să urc pe corabia adepților, Me-se-ket, eram vâslaș și mă aflam foarte aproape de el când a luat cârma corăbiei sacre, Ma-ne-djet, pe care noi o împingeam. I-am văzut mâna, o mână foarte puternică, ce strângea cârma și frumoasa mână a reginei, cu degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]