6,583 matches
-
țară. Și io mai spun la predică ceva ce-am auzit la spovedanii, după care mă trezesc cu un potop de babe pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată mă întâlneam cu o bătrână care mă studia, mă iscodea, părinte, io ți-aș spune matale ceva, dar... se codea, dădea din colț în colț, am au ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bellu, Pătrunjel sau Trei Coceni, cu taraful de lăutari după ei cântând sârbe și chindii, tot cântece de lume, așa cum i-am văzut În copilărie, ducându-l spre groapa lui, pe beizadea Sturdza Vițel. Fire de felul meu atentă și curioasă după Întâmplări și lume de tot felul, am fost, fără să vreau, supus credincios sub patru sau cinci regi (versatilitate a istoriei, nu a memo rialis tului), păstrând și astăzi amintirea copilăroasă a lui „Zece Mai“, când mă țineam de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tânărului indecis, slăbuț, cu fața smeadă și prelungă, palid sub părul lui negru și dat pe spate, cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat totuși de o ambițiune unică: aceea ca să-mi trec neapărat toate clasele liceului, dar În par ti cular, adică cu un minimum de școlaritate - și asta nu la gândul vreunei viitoare cariere În viață, ci dintr-o simplă prejudecată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
explicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale, ci Îndemnat fiind, mai degrabă, spre trebile mă runte și cotidiene de gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cultiva, pe modul nostru de viață românesc, contribuția la pro gresul civilizației stomacului (premier maître Șs arts du monde, Îl numește un mare om din Renaștere), cum și tainele bucătăriei ca expresie a unei civilizații proprii; aspect nou și curios În isto ria civilizațiilor și cu răsfrângeri strălucite În arta și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o practică Înțeleaptă și artistă a plăcerilor mesei, cu mâncarea și băutura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și dădu binecuvântarea lui Iacob, făcân du-l căpetenie a tribului... Dar urmările acelui blid cu fiertură sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor, să nu Încerci prea des la birturi, ci să cultivi din vreme prietenia pescarilor și să-l mă nânci totdeauna cald, acasă, ales și gătit de tine: crapul, linul, caracuda
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
impus prin literatură, plastică, sport și moda masculină, care celebrau acum rotunjimea sânilor, a pulpelor și a coapselor, pline de făgăduieli Încurajatoare și mai pe pofta maturității noastre și chiar până mai dincolo de ea. Cu evoluția, așadar, a acestor specii curioase și greu de Îm pă cat care se numesc bărbați și femei, am evoluat și eu, cu pânzele mele Împinse de brize prielnice, Înspre ținuturi cu eroine dăruindu-mi-se cu generozitate din preaplinul farmecelor lor, uneori până la sacrificiul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
filozoful și maestrul În unele privințe al vieții mele, azi unul din cititorii mei, le-a frecventat pe prostituate, pe militantele bordelului, Îmi spunea deunăzi, dimpreună cu bunii lui prieteni de odinioară, Caragiale și Miha lache Dragomirescu. Printre cele mai curioase și exotice exemplare, câteva mai stăruie, cred, În amintirea grupului nostru de esteți cheflii, pictori și sculptori, de acum douăzeci de ani trecuți. Cum, de-o pildă, acea „baudelairiană“, cum o numeam noi, din str. Pă traș cu-Vodă, noaptea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patru elevi, ne însoțiți de persoane adulte, se prezintă la o mănăstire și solicită să fie primiți la slujbă. Nu prea mai văzuse călugării multe cazuri din acestea. Călugărul ne-a condus în casa de oaspeți, care purta un nume curios („ ”, dacă nu mă înșel), ne-a oferit o cameră cu patru paturi și apoi ne-a explicat că prima slujbă va fi la noapte, la care suntem invitați, spunându-ne și ora. Ne-a atras însă atenția că până atunci
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
chiar fugise pentru o zi și o noapte de acasă, m-am luat după el și am făcut baie în Dunăre pe vremea aia. Eram cu toții vreo cinci-șase inși, ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de privirile curioșilor, ne-am dezbrăcat în pielea goală (eu eram pirpiriu, vai, vai, numai pielea și osul...) și ne-am aruncat în apa rece. Bâârr!, am crezut că mor, am încremenit de frig, m-a fulgerat durerea până în creier și până în inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și o crimă. Miopul a căscat mari ochii lui mititei, ne-a zis că, într-o țară care construia socialismul, convingerile erau foarte importante și că felul în care i se adresa Radu îl socotea ca pe o amenințare. „Sunt curios - a zis profesorul -, ce-o să faci dacă o să-ți dau nota nouă.“ Umflatul nu era numai infirm sufletește, oportunist și dobitoc, ci și cinic. Cu vocea lui de om care, după opt ani de Canal și de Aiud, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
putea arăta atât de dezolant. Domnul Năsturel s-a întors din drum și a înaintat câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum mergea pentru prima oară pe Calea Victoriei, la sfârșitul unei zile toride, când nimeni nu îndrăznea să iasă din casă, tot pentru prima oară se întorcea și din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți unul dintre bărbații treji, însă bețivul insistă: „Uite-i, uite-i, acum sunt la opt!“. Bărbații care vor să scape de omul beat aduc a funcționari de bancă, iar curioșii se țin la distanță. Totuși, le urmăresc fiecare mișcare, fiind totodată atenți la evenimentele de la etajele șapte sau opt din blocul de vizavi. La etajele șapte sau opt din blocul de vizavi nu se întâmplă nimic. Dar nimic-nimic. Poți însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu vedeau lucrurile atît de clar: „Acolo, [privind marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns.“ Marea era și mai atrăgătoare pentru călători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai friguroase momente pe care le-am trăit, dar și unul În care m-am simțit ceva mai Înfrățit cu această specie umană, pentru mine, cel puțin, ciudată.“ Această stranietate, adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii din jur. În eseul său, Meditații despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ce-și aduseseră În rucsacuri. Ne-am simțit rușinați În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte diferite Între ele, Înconjurate, toate, de păduri străvechi, al căror miros de sălbăticie ne dezmierda nările. Dar, În mod curios, priveliștea unui lac Înconjurat de păduri, o casă solitară pe malul său, cu o grădină bine Îngrijită, ajunge să te irite destul de repede. CÎnd privești peisajul doar de la acest nivel superficial, nu apuci să-i remarci decît uniformitatea supărătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Era un fel de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie atunci. Priveam spre viitor, spre ce se Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile poemului lui Otero Silva. OBJETOS CURIOSOS Lucuri curioase Din toți porii bazinului vechi și mare care ne ducea motocicleta se scurgea apă. În vreme ce țineam ritmul la pompă, visările mă purtau În zbor. Un doctor care se Întorcea din Peulla cu șalupa pentru călători care făcea drumuri dus-Întors de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dus-Întors de-a lungul lacului Esmeralda, a trecut pe lîngă matahala greoaie, dar ingenioasă, de care ne legaserăm motocicleta și pe care plăteam pentru trecerea noastră și a Poderosei cu sudoarea frunții. Pe față i s-a așternut o expresie curioasă În timp ce ne privea luptîndu-ne să menținem vasul pe linia de plutire, goi și aproape Înotînd În apa pompată, de culoarea petrolului. Întîlniserăm diverși medici călătorind Într-acolo, cărora le ținuserăm prelegeri despre leprologie, mai Înflorindu-le cîte un pic, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sprijiniți unul de altul pe balustradă, dar fiecare În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns. Pe măsură ce În conversația noastră Își făceau loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și l-am văzut pe unul dintre băieții din Garda Civilă din Tacna făcîndu-ne vesel cu mîna și invitîndu-ne să urcăm; n-a fost nevoie, bineînțeles, să zică de două ori. Indienii aymara care se găseau În spate ne priveau curioși, dar n-au Îndrăznit să ne Întrebe nimic. Alberto a Încercat să lege o conversație cu cîțiva, cu toate că spaniola lor era cam stricată. Camionul continua să urce, printr-un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a urmat a fost o prelungire a tinereții... Deprinzând încă din perioada Versailles-ului să vorbim între noi numai franțuzește și numai la plural, pentru că, de, rangurile noastre la curtea Regelui Soare fuseseră mult prea înalte, am păstrat aceste obiceiuri curioase și după plecarea amicului nostru francez. Dar, pentru că Institutul Francez din România încetase de a mai exista, iar noi - cei patru - eram nevoiți să ne războim zi de zi cu forțe obscure, cu păgânii, cu necredincioșii, cu maurii, ne-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la București. În ziua în care la rândul nostru urma să coborâm de la munte la șes, sculându-mă mai devreme și întristat, pesemne, de apropiatul sfârșit al vacanței, am scris următoarele rânduri, care echivalau cu o viziune: „Zorile, acele bătrâne curioase cu păr cenușiu, ce par a privi din altă lume, zori posomorâte, neîncrezătoare în lumina soarelui ce o să vină, zori triste...“ Fără să mai pierdem timp, am plecat la drum întins - 24 de kilometri - de la cabana Negoiu până la satul Porumbacu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
m-a împiedicat în special, cred, era un fel de curiozitate... Fidel zodiei mele duble - aceea a Ge menilor -, și de data aceasta simțeam în mine două personaje contradictorii: cel dintâi - protagonistul, victima, incul patul; al doilea - spectatorul avid și curios să vadă ce se întâmplă. În tot cazul, erau în mine o ură și un protest față de ceea ce mi se întâmpla - și când? Tocmai în ajunul unei vacanțe binemeritate, la care năzuiam de atâtea luni și care mi se fura
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă cunoaștere a situației. Valurile de căldură unduitoare, de un metru înălțime, se succedau cu regularitate metronomică, unindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vreo doi centimetri. Silvica era mare când a luat-o Dumnezeu, avea 13 anișori. Mama ținea grozav de mult la acest accesoriu vestimentar, ca atare îl păstra la naftalină, protejându-l astfel atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]