8,674 matches
-
să nu greșească casa, să nu le dai decât Anei, l-am dăscălit eu, ceri s-o vezi pe Ana, îl aștept la capătul străzii, i-am trimis și un desen, portretul ei făcut din amintire, din amintiri tandre și delicate și nu din deznădejdea neputinței, de ce stă atât de mult copilul ăsta?! o zi superbă de început de mai, prin grădini miresmi de primăvară dulce, înfloriți pomii, liliacul și sufletul meu plecat în pribegie grea, n-am mai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe ea, ă, ă, nu știe bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai, invitat mai puțin delicat la poliție printr-o hârtiuță laconică, n-am fost acasă când a trecut agentul pe la mine, nu știu despre ce e vorba, sunteți rugat să vă prezentați la secția de poliție, numărul, mâine, 10 mai, ora nouă, în legătură cu, puncte, puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pansamentului, vine să mă ia de la mine la aceeași oră, eu o aștept cu nerăbdare, atent la fiecare semnal ce-mi asaltează simțurile alertate de ușa din hol deschizându-se, zgomotul de pași înăbușiți de covor, clanța apăsată cu aceeași delicată grijă, de data asta nu e Corina, deși e ora la care, stau întins pe pat înfășurat în halatul de baie, am făcut un duș și o așteptam să-mi caute hainele în dulap, apăsarea pe clanță nu-i a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
potrivit însă, Hai în Marché Malassis, mă cheamă nerăbdător Marius din fața unui schelet de fier încărcat cu eșarfe, acolo sunt obiecte vechi, nu asta voiai să vezi? Ba da! Marché Malassis, arhitectură în sticlă, beton și metal, mobilă veche, scaune delicate din perioada Restaurației, ceasuri din porțelan, cutii din lemn nobil căptușite cu mătase sau catifea pentru păstrarea bijuteriilor, încuietoarea e încă funcțională și peste tot acest mobilier cu grijă recondiționat mirosul inconfundabil de mobilă veche ce nu va dispărea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a mea e pornirea egoistă de a minimaliza efectul deplinei bucurii pe care-l dezvăluie cuvintele ei în sufletul meu, De ce nu te-ai dus și tu la Hong Kong? nu-mi pot înăbuși impulsul înverșunat de a face praf această delicată scenă care ar fi putut să aibă loc între noi și demonul meu scoțându-și triumfător capul peste întinse teritorii din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te temi, Theo, glasul ei care trece ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
putea spune cât de diferit, dar era ceva evident. Ashling nu îl mai văzuse de sâmbătă seara - oricât de uimitor era acest lucru -, dar fusese prea ocupată cu noua ei slujbă ca să observe asta până acum. Cumva, părea mai puțin delicat, devenise ceva mai robust. De obicei, invada spațiul altuia cu o forță imposibil de oprit, dar era ceva în felul în care stătea acolo, cu spatele drept și serios, care era nou pentru el. —Felicitări pentru sâmbătă seara, spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i-a strâns mâna în asemenea hal de puternic, încât ai fi zis că se antrenase pentru a deveni politician. —Ia loc. Clodagh i-a întins un CV, care se îndoise în geantă. —Hai să vedem. Yvonne avea un mod delicat, dar foarte direct de a-și mișca mâinile. Mângâia încontinuu spatele CV-ului cu degetele ei scurte ca de copil, îndreptându-l și așezându-l drept pe birou. Apoi, înainte de a întoarce pagina, a cuprins pentru un moment colțul paginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un ritual întreg și elaborat. O pastă verde era dizolvată în ceea ce părea a fi sos de soia și în acel amestec se înmuia partea de jos a bucății de sushi. Ashling privea fascinată cum, cu bețele lui, Jack ridica delicat o bucată roz trasparentă și o adăuga, ca un expert, pachetului de sushi și orez. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte să se poată opri: —Aia ce e? —Ghimbir murat. —De ce? Pentru că e bun. Ashling a mai privit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scândură care plutește. —Fabulos, a reușit ea să spună. Ei bine, dacă lui îi plăcea, de ce să nu se prefacă? Drace, se gândi ea, chiar îl plac. Înainte să ajungă la jumătatea docului, ploaia a început să cadă în picuri delicați. Lisa se îmbrăcase pentru multe posibilități, dar ploaia nu se număra printre ele. Pielea brațelor i se făcuse de găină. — Uite, pune asta pe tine, spuse Jack, dându-și jos jacheta. — Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Starea ei de spirit s-a prăbușit instantaneu. A luat loc la masa din bucătărie și a început derularea vieților lor financiare, în scopul de a le reda amândurora statutul de oameni singuri. Era un proces la fel de complicat și de delicat ca separarea unor gemeni siamezi. Jucându-se cu documente bancare, s-au întors cinci ani în timp și au încercat să facă o listă cu plățile pe care le făcuse fiecare pentru apartament. Cele două teancuri au devenit rapid foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a întristat. El se chinuia atât de mult. —Risc, anunță ea. E mai bine să le pui pe toate, nu? Gusturile diferite se completează unul pe celălalt. — Doar dacă ești sigură, spuse el. Nu vreau să te sperii. El puse, delicat, o felie transparentă de ghimbir exact în centru. Apoi, cu bețișoarele, a aranjat marginile pachetelor de orez, în timp ce ea se minuna că făcea astfel de eforturi pentru ea. —Ești gata? întrebă el, ridicând bucata de sushi către ea. Ashling se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici un efort să-l întrețineți pe oaspetele nostru. N-ați vrea să participați la conversație? Madeleine își înfipse degetele de la picioare în glezna mea chiar când voiam să destind atmosfera cu o glumă. Ramona Sprague luă o îmbucătură, o mestecă delicat, apoi mă întrebă: — Știați că Ramona Boulevard a fost numit după mine, domnule Bleichert? În timp ce rosti cuvintele cu o demnitate stranie, chipul schimonosit al femeii deveni cumva vâscos. — Nu, doamnă Sprague, n-am știut. Am crezut că a fost numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea bruște, așa că ea m-a dezbrăcat și m-a alinat, murmurând „Și toate cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste, uitând de Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copilului de 5 ani. — Dă-mi de știre imediat ce ajunge patologul. — Da, domnule. Isobel MacAlister Își făcu apariția Îmbrăcată ca și cum tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de lapte al pielii se zărea printre fâșiile de bandă adezivă maro, iar pe umeri se formaseră pete purpurii. Bietul copil stătuse cu capul În jos În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cum era convins că, atunci când Peter o să crească, o să joace pentru FC Aberdeen. Nu prea-l văd În rolul tatălui ticălos. Insch Încuviință din nou. Cât Logan făcuse ceaiul și Îl chestionase pe tată, Insch o luase la rândul lui delicat la Întrebări pe mamă. — Nici eu. Copilul nu a avut nici un accident, ori vreo boală misterioasă, ori vreo vizită la doctor. Dar cum de nu s-a dus la școală azi? Întrebă Logan, servindu-se cu una din bomboanele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
una nouă. Își imagină cum trăia Darren Caldwell În casa aceea micuță, fără să aibă voie să-și vadă fiul, trebuind să meargă cu mașina prin Torry ca să-l zărească. Bietul de el. Logan nu avea copii. Fusese un moment delicat când unei iubite Îi Întârziase două săptămâni, dar, din fericire, nu se Întâmplase nimic. Nu putea decât să Își imagineze cum era să ai un fiu și să fii complet exclus din viața lui. Doar două case erau deschise, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O fetiță de patru ani cu păr blond până la umeri, care se cârlionța delicat În jurul feței sale palide. Un năsuc. O față rotundă. Obraji rotunzi. Conform raportului, ochii Îi erau albaștri-verzui, dar În poză erau Închiși. Nimănui nu-i plăcea să vadă ochii copiilor morți. Luă poza și o fixă pe perete lângă hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
beton În parcare. Dădu roată de câteva ori: adulmecă stâlpii de iluminat, balustrada de metal, făcând pipi pe unele din ele, ignorându-le pe altele. Apoi, Într-un final, Își adună sub el partea din spate a trupului și depuse delicat un rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba, se Întoarse și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
naibii. Miller nu era de serviciu, așa că el putea să bea. Doar că el n-avea o halbă frumușică de Dark Island, ci un pahar mare de Sémillon Chardonnay lângă somonul său În crustă. Logan Îl privi pe reporter sorbind delicat din vin și zâmbi. Ca să fie sincer, Miller era un ins straniu. Lui Logan Începuse să-i placă. Chiar dacă trecuse la mustață de concedierea inspectorului Insch. Hainele și vinul și croasantele și bijuteriile masive din aur erau un element În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
croasantele și bijuteriile masive din aur erau un element În plus la pantomimă. Logan așteptă ca repoterul să aibă gura plină cu somon ca să-l Întrebe: — Și cum e cu George Stephenson? — Mmm.... Firimituri de aluat căzură pe cămașa ivorie delicată a lui Miller. — Ce-i cu el? — Ai zis că mai ai informații. Chestii de care eu nu știu? Miller zâmbi, permițând astfel unei cantități și mai mari de aluat să se scuture. — Ce-ai zice de ultimul loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dat drumul din cauza lui. Insch clătină din cap. — Și de asta l-ai lovit pe domnul Moir-Farquharson? Un mormăit Înăbușit. — Martin, o să scriu o mică declarație, și după-aceea am să te rog să o semnezi, da? — I-au dat drumul. Delicat, Insch Îl purtă pe Martin Strichen prin evenimentele după-amiezei, savurând În mod deosebit momentul impactului, convingându-l pe Logan să scrie totul În chinuitul limbaj polițienesc. Era vorba despre o recunoaștere a vinovăției, dar Insch se chinuise mult să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Trebuie considerat deosebit de periculos. Asistenta se retrase de lângă targă, ștergându-și mâna de partea din față a halatului ei albastru, iar latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul deja Împungea și palpa trupul zdrobit al lui Dougie. Inspirând adânc, Își ridică umerii și se apucă de lucru. Logan aranjă să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]