6,332 matches
-
modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar neurastenice, viața. Această tipologie ad-hoc s-ar putea să fie incompletă, În orice caz prima ei rubrică sînt mult mai bine cunoscute și reprezentate În istoria literaturii moderne decît ultima. Nu poate fi vorba nici despre puritatea tipurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe Blanchot - și, pentru a-l fi citit, imposibilitatea mi se confirmă În Încercarea disperată de a fi blocată - ca un discurs simili-teoretic să-i cuprindă pe Hegel și pe Lévinas. Mai mult, să cuprindă retorica rigor mortis a spiritelor care se lăsau fascinate de dreapta ca recurs la ultimul mijloc de constrîngere a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetică. Așa, de pildă, cu moartea lui Syagrius, ultimul rex Romanorum. Acesta, ras În cap cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi Egalitatea, Națiunea, Libertatea, au dispărut ca mijloace de unificare. Or, toate aceste figuri permiteau să se vadă mai clar, înlesneau situarea în lume, acțiunea conștientă. În această cavitate săpată de eșecul lor se naște comunicarea, ca o întreprindere disperată de a lega analize specializate, medii compartimentate la maximum. Ca o nouă teologie, cea a timpurilor moderne, rod al confuziei valorilor și al fragmentărilor impuse de tehnologie, Jacques Ellul și Școala de la Frankfurt descoperiră coroziunea socialului de către tehnică 3. Agent
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care clamează ideea de a fi liber de vorbire; din nou revine la sunetul "a", el reprezentând geneza, fără el omenirea ar fi liberă de vorbirea atât de imperfectă: "Cu tine mă culc, numai pe tine te vreau/ târfă fermecătoare/ disperată zeiță" și sunetul este un semn al morților, "vaginul imaginar al lumii, muzica ce târăște trupul deasupra cuvintelor". Poetul definește nașterea fizică a sunetului, trecerea lui prin cerul gurii, dinți, buze, ca apoi să devină cuvânt și să plutească asemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
jos pe-acele ziduri/ și în sus căutând gura și ființa lui Isus". Motivul vieții ca teatru, motivul comorii cu un teribil sentiment al proliferării amintesc de Ion Gheorghe "Și-ncep să se iubească bărbații și femeile,/ noapte de noapte, disperat ca-n ruguri,/ și joacă flăcări de comori pe dealuri/ pe pântecul femeii și pe pluguri". Demnă de remarcat este acea latură a liricii care încearcă să creeze noi mituri: universul stă pe un pește mare, Isus este fiul ninsorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un ștreang." Un întreg trecut de sacrificii și de calvar răzbate prin versurile poetului "când au trecut toate/ am putut auzi/ muzeele sufocându-se de-atâta sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
calvar răzbate prin versurile poetului "când au trecut toate/ am putut auzi/ muzeele sufocându-se de-atâta sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vei avea de depășit numeroase momente de slăbiciune. Țin minte că în primele luni de training răbdam de foame zile întregi și deseori cădeam în păcat. Mă ambiționasem să nu mai mănânc la restaurant, dar la ședințe dădeam iama ca disperata prin platourile cu fursecuri, alune și covrigei, iar în hipermarket - mă apucă și râsul când îmi amintesc - devenisem spaima promoterilor de produse food: îi pândeam când veneau cu mostrele și le înfulecam toată oferta până nu apăreau și alți clienți
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu milimetru tot ce-am găsit pe acolo și nici urmă de proteine, glucide, lipide, vitamine sau orice altă substanță hrănitoare. Ce să pregătesc de mâncare într-o încăpere unde singura materie organică eram eu? Pe atunci nu eram doar disperată, ci și tânără și nepricepută*, de unde să știu că greșesc? Acum mă pricep și vă spun și vouă: primul pas în bucătărie trebuie precedat de un drum până la piață, la supermagazin sau măcar la buticul din colț. * Cât om fi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu vă puteți atinge ținta de cumpărături. Aici sunt importante două aspecte: pe de o parte, ce și cât luați, dar, mai important, cine și cum vi le cară până la mașină* și de la mașină până în bucătărie. * Eram într-o situație disperată când l-am cunoscut pe numărul șase; din pricina singurătății mă îndopam din nou cu antidepresive și intrasem parcă într-un delir al shopping-ului: zilnic cumpăram din piață toate prostiile, le duceam acasă și le aruncam. Nu mai aveam pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de vreo trei săptămâni și nu mai obținusem un orgasm pe cale naturală de câteva luni bune... Eram sufocată de frustrări și aveam nevoie ca de aer să mă reintegrez cu demnitate în viața sexuală a planetei; deja mă bătea gândul disperat să apelez la ziar, la matrimoniale, iar o colegă binevoitoare îmi făcuse programări la două vrăjitoare celebre, care descântau de extratereștri... Ce să fac? L-am chemat pe numărul șase pe la mine după ce-și termină serviciul, să curățăm împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să epateze cu citate pescuite de prin Monitorul Oficial - Partea I. M-a asaltat cu telefoanele chiar din acea seară. Numărul șapte era arestat, tocmai o rupsesem cu numărul opt, eram așadar cât se poate de singură, dar nu și disperată, așa că îmi permiteam să fiu pretențioasă; italianul era un pic prea îngâmfat pentru gustul meu, dar avea trăsături frumoase și o burtă nu din cale-afară de proeminentă, ne cam potriveam. Am făcut figuri doar câteva zile, apoi l-am invitat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
multe publicații de profil, îmi confirmaseră prezența prin fax ori e-mail, dar n-a apărut niciunul... Ce ți-e și cu oamenii din mass-media. Când eram cu numărul trei, ne-au apucat usturimile de la niște ardei iuți și am chemat disperați ambulanța, echipele TV au apărut de niciunde, gata să transmită live nenorocirea noastră. Când a intrat numărul opt în spital cu suspiciune de otrăvire, au vuit ziarele câteva zile. Acum, când îi chemasem să ia act de o reușită istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în contact aveau licurici în ochi, dar sclipirile lor mergeau în cu totul altă direcție, niciunul nu mă privea ca pe o gospodină. Or, eu exact asta îmi doream. O lună de zile după petrecerea de absolvire am gătit ca disperata. Vă spun asta fiindcă presupun că gândim la fel, deci ați putea avea același impuls când ajungeți în acest punct. Eu mi-am luat concediu de la multinațională (mi l-au aprobat șefii din Londra numai cu condiția să-mi țin
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
intensa trăire afectivă, zbuciumul sufletesc al ciobanului pun în evidență atitudinea activă în fața morții, opusă resemnării. Zbuciumul crește treptat, gradat, intensitatea lui fiind reverberată de oile ce l-or plânge “cu lacrimi de sânge", de sunetele fluierelor sau de căutările disperate ale mamei îngrijorate. Atitudinea păstorului este în ultimă instanță o atitudine eroică, bărbătească, dar care nu constă în dorința de a se jertfi, ci în supunerea liber consimțită la legile firii deoarece știe că moartea este un fenomen natural, firesc
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dîrză, energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear descumpăni-o ar fi vestea stelei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear descumpăni-o ar fi vestea stelei căzătoare și participării naturii la nunta fiului său. Întrucât cunoscând, respectând și înțelegând obiceiurile și credințele populare, și-ar da seama că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și exclusiv personală. Chinul poate fi nu numai frământare, ci el reprezintă și efortul de a reuși să se Îndepărteze de obstacolele care Îi sunt puse În față, de a rupe barierele care-l Închid. Prin aceasta, chinul este eliberarea disperată a omului de constrângeri. Dar chinul mai este și amintirea dureroasă care te apasă, legat de vinovățiile comise În trecut. Toate acestea asociază chinul cu pedeapsa morală pentru faptele comise. Chinul este răspunderea și pedeapsa morală combinate, destul de greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ei: două lovituri în cap cu o bară de metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre pântecele ei. Corina izbucnește în lacrimi... Pe el
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
rus a purtat-o sute de ani. Colosul vrea să se ridice din somn și din noroi! Templul din spinare-i se clatină și se croiește, columnele susținătoare pornesc în lături, iar idolul din templu, cu cununa căzută, cu brațe disperate, aleargă să scape de pieire”2). „Oftînd, palate de-ți lucrez,/ Eu știu și bine a dărîma”, amenință „muncitorul” lui Bacovia, în consonanță cu „declarațiile de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ba da! în Topîrceanu e Bacovia; în Bacovia nu e Topîrceanu. Două lucruri nu poate uita Bacovia: că e poet și că e „posesorul unui titlu universitar”. Acestea l-au determinat să se comporte decent chiar și în cele mai disperate situații. Un exemplu e cererea adresată lui I. Valerian și publicată de acesta în „Viața literară”, reprodusă apoi și comentată de Em. Sîrghie, sub titlul „Candidat la sinucidere!”, în „Lumea” (Iași) din 25 iulie 1932: „Stimate d-le Valerian,/Stăruința
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concurent care-l demască, făcînd astfel ca toți să devie complicii lui”. Nici o judecată nu e însă tîrzie. Reluîndu-i aci „cazul”, îl răzbun pe poet, care n-a trecut examenul (de drept civil) cu el decît după o ultimă și disperată încercare. Cît de săritori sînt scriitorii la nevoie? Cîți l-au ajutat efectiv pe Bacovia în momentele lui grele? Liviu Rebreanu notează în Jurnal la 28 octombrie 1928, că a venit Agatha să-i spună că l-a internat pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de subsuori De multe ori, de multe ori..."58 Iubita bolnavă îi făcea impresia unui "înger ce se plînge pe-o ruină" ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]