9,274 matches
-
operat. Recepționera oftă, cuprinzându-și capul În mâini de parcă ar fi fost În pragul unei migrene. N-a fost chip să se apropie doctorul de tine fiindcă țipai ca din gură de șarpe. — N-ai adormit, a nu, nici gând, domnișoară; Întâi ai pălăvrăgit o bucată, după aia te-ai pus pe țipat și pe Înjurat. În cincisprezece ani de zile n-am văzut așa ceva. Probabil că morfinei i-a trebuit de două ori mai mult timp să-și facă efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ardei umpluți. Zeliha și-a tras imediat un scaun, foamea fiind mai puternică decât lipsa de entuziasm la gândul de a lua parte la o cină de familie chiar În ajunul unei zile atât de grele. Pe unde ai umblat, domnișoară? a mormăit maică-sa, Gülsüm, care probabil Într-o viață anterioară fusese Ivan cel Groaznic. Și-a Îndreptat umerii, a ridicat bărbia, a Încruntat din sprâncene și apoi și-a Întors fața Încruntată spre Zeliha, de parcă făcând toate astea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încât devenise capabilă de cele mai stranii acte de rebeliune. Astfel că, dacă repetă obiecția Împotriva tortului, de data asta chiar mai stăruitor ca Înainte, În spatele furiei ei exista un motiv mai profund : Nu mai vreau torturi idioate! — Prea târziu, domnișoară, e deja gata, a spus mătușa Banu, săgetând-o pe Asya cu privirea pe deasupra unei pentagrame magice abia Începute. Dacă următoarele trei cărți nu se dovedeau a fi extrem de promițătoare, jocul de tarot de pe masă se Îndrepta În direcția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vorbise mătușa Zarouhi care răsărise ca prin farmec alături de ea În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta care să dureze două ore, i-a atras atenția mătușa Zeliha după ce a urmărit traiectoria periculoasă a papucului. Ții cu tot diandinsul să mă enervezi? Dacă treci printr-o fază de răzvrătire adolescentină, ei află că e prea târziu, domnișoară, trebuia să treci prin asta cu cinci ani În urmă, cel puțin. Adu-ți amite că ai deja nouăsprezece ani. — Mda, vârsta la care m-ai născut din flori, a croncănit Asya, știind că nu ar trebui să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi o prietenie minunată? Prietenie... Dacă tot era vorba despre asta, Asya s-a ridicat și și-a luat simit-ul cu susan pe jumătate mâncat, pregătindu-se să iasă să se Întâlnească cu niște prieteni adevărați. — Unde te duci, domnișoară? Micul dejun nu s-a terminat Încă, a spus mătușa Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e și asta? a ridicat mătușa Cevriye din sprâncene, ca Întotdeauna precaută față de metodele pedagogice neconvenționale. Însă mătușa Zeliha nu a mai insistat. — Bine, du-te și vezi-ți filmul chinezesc, a dat ea aprobator din cap. Însă nu Întârzia, domnișoară. Vreau să fii acasă până la cinci. În seara asta mergem să o luăm pe musafira noastră de la aeroport. Asya și-a Înhățat geanta hippie și s-a grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi mâncat de obicei la cină. — Poate că s-a trezit deja și mai stă doar În pat pentru că e prea timidă sau mai știu eu ce. Să mă duc să arunc o privire? a Întrebat Asya. — Stai locului, domnișoară. Lasă fata să doarmă, a Încruntat mătușa Zeliha din sprâncene. Trăgând cu un ochi la ecran și cu altul la telecomandă, mătușa Feride a aprobat: — Are nevoie de somn. E din cauza decalajului de fus orar. N-a străbătut numai curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-a devenit glacială. — Cine te crezi ca să-mi vorbești mie despre ipocrizie, domnișoară Bastardă? De ce nu te duci să-ți cauți tatăl În loc să mă enervezi pe mine? S-a Întins după paharul de vin, Însă nu mai era nici o nevoie fiindcă un pahar de vin venea deja spre el: Caricaturistul Alcoolic a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai dreptate. Armanoush a Încuviințat din cap și a rostogolit zarul. „Șase șase“ din nou! — Oho, ai de gând să dai șase șase la nesfârșit? Zarurile astea sunt măsluite sau ce? i-a aruncat-o Asya bănuitoare. Nu cumva trișezi, domnișoară? Armanoush a chicotit pe Înfundate. — Da, măcar de-aș ști cum! Însă chiar când era pe punctul să mute Încă o pereche de piese albe În spațiul deschis, Armanoush s-a oprit brusc, palidă și Îngrijorată. — O Doamne, cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe mama? — Sigur, o să mergem Împreună, a spus mătușa Zeliha și apoi le-a tradus tuturor cuvintele ei. — Vin și eu, a intervenit bunica Gülsüm. — Bine, mamă, o să mergem toate Împreună. — Vin și eu, i-au scăpat Asyei cuvintele. — Nu, domnișoară, tu rămâi aici, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton categoric. Rămâi aici ca să ți se toarne plumb. Asya s-a uitat la ea de parcă ar fi Întrebat: Ce naiba a fost chestia asta? De ce era lăsată pe dinafară? Dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu e treaba mea. Ei bine, dă-mi voie să-ți spun ceva. Greșești al naibii de mult, domnișoară! Chiar e treaba mea să mă asigur că te porți cum trebuie. Ochii Lui Zeliha au Început să strălucească. — De ce nu te duci să-ți faci de lucru În altă parte? Du-te și masturbează-te! i-a trântit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mustafa. Privirea Încețoșată pe care o avusese acum un moment dispăruse, fiind Înlocuită de o lucire Înveninată. — Însă dacă s-a dus, nu Înseamnă că nu mai avem nici un fel de reguli În casa asta. Ai responsabilități față de familia ta, domnișoară. Nu poți să faci de rușine bunul nume al familiei. — Scutește-mă. Rușinea pe care i-aș aduce-o eu n-ar Însemna nimic În comparație cu cea pe care i-ai adus-o tu până acum. Mustafa s-a oprit, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cum poți să-i vorbești așa? Bunica Gülsüm s-a ridicat În picioare ținând Încă În mâini tava cu orez. — Pot să spun ce vreau cui vreau, a spus mătușa Zeliha ridicând din umeri. — Mă faci de rușine! Ieși afară, domnișoară, a spus bunica Gülsüm cu o voce scăzută și neînduplecată. Ieși afară din casa mea În momentul ăsta. Deși mai avea Încă două unghii de vopsit, Zeliha a lăsat peria În sticlă, a Împins scaunul În spate și a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el m-ar fi silit să cînt la clavecin toată ziua, așa că mai bine să fiu François, fiul lui Franz, decît Karl Philipp Emanuel, fiul lui Johann Sebastian. Era scris că fiul lui Franz Weyergraf nu se va culca cu domnișoara Patakis În acel august 1958 În mijlocul tufelor care despărțeau stăreția de fermă. Fiul lui Franz Weyergraf nu avea dreptul să dezbrace din priviri o fată, n-avea dreptul să-i mîngîie sînii nici măcar pe deasupra rochiei și cu siguranță nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sfîrșitul lunii august, a venit să ne spună la revedere. Se Întorcea la Toulon și nici măcar nu mă prevenise! Toată lumea a ieșit din bucătărie ca s-o Însoțească pînă la camioneta tatălui ei: am asistat la plecarea micuței și cărnoasei domnișoare Patakis În vehiculul magazinului familiei. Plecarea Marysei a fost urmată de o altă catastrofă. Tata a făcut o călătorie dus-Întors pînă la Paris, unde a aflat că nu se intra atît de ușor cum crezusem eu la Institutul de Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a făcut apariția În separeul unde tocmai mă crezusem alpinist - Virginia mă făcea să urc pe versantul nordic al muntelui Cervin, un bun Început pentru cine avea să Înfrunte mai tîrziu cei 6 100 metri ai vîrfului Nevado Alpamayo cu domnișoara Ana Augustina de Queiroz (pentru Himalaya, o voi aștepta pe Delphine) - mi se păruse că o revăd pe bătrîna doamnă Marie-Isaure! Pereții despărțitori din placaj ai separeului Îmi amintiseră de căpătîiele din lemn de cireș ale patului meu. Codoașa văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așteaptă de la tine“. Nu reținusem decît fraza asta care mă agasase, dar el totuși mă și Încurajase și felicitase. Remarca lui acidă despre femeile-copii nu viza decît să-mi interzică să mă culc cu una sau cu alta din acele domnișoare răsfățate de care Îi vorbisem probabil cu prea mult entuziasm. Împlinisem de curînd treizeci de ani și Încă Îmi făceam probleme În legătură cu părerile tatii despre viața mea sexuală! Îi dădusem adresa lui Maureen menționînd „c/o M. Michell“. Căzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
diazepamul, comercializat sub numele de Valium. CÎt privește claustrofobia...“ Iată-mă lansat! Mi-ar fi plăcut la nebunie să le predau cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o formez: infiermieră pe lîngă un agorafob. Pusă la Încercare, această tînără femeie a dezvăluit comori de bunăvoință și de abnegație. „Nu-i doresc nici uneia dintre dumneavoastră, domnișoarelor, să se mărite cu un agorafob. Îmi veți spune că așa ceva nu stă scris pe mutrișoara tinerilor de care vă lăsați curtate. Încercați să puneți cu abilitate una sau alta din următoarele două Întrebări: i-a fost cumva decalotat penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu părinților, sînt sigur că venise Strindberg În timpul șederii sale la Paris - Strindberg care a fost uneori pentru mine ceea ce a fost pentru el Swedenborg: „Călăuza mea printre tenebre“ - și porniserăm o discuție asupra adaptărilor cinematografice ale pieselor lui Strindberg, Domnișoara Iulia a lui Alf Sjöberg și Dansul morții cu Erich von Stroheim, filme pe care tata le prezentase cîndva În cinecluburi, considerînd că eram prea tînăr ca să mă ia cu el. Vorbiserăm și despre Legende, textul pe care Strindberg Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau mai puțin nebuni, nu ți se pare? i-am răspuns eu, gîndindu-mă mai curînd la soțul și la fiul ei decît la ea. Vorbind despre filmul lui Sjöberg, tata spusese că o revăzuse cu plăcere pe Anita Björk, interpreta domnișoarei Iulia, Într-un foarte frumos film al lui Ingmar Bergman, Așteptarea femeilor. Și Începuse să-l ridice În slăvi pe Ingmar Bergman, de parcă nu l-ar fi tratat nimeni niciodată drept erotoman. Nu știu care din doi, Bergman sau tata, făcuse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pădurea cenușie de zgârie-nori. „Orașul pare așa de Întunecat!“ Își spuse Kitty Roman, uitându-se pe geam. Își luă din poșetă un colier ce părea scump și Îl Întrebă pe șofer: — Fiți amabil, de unde se aprinde lumina? — De deasupra geamului, domnișoară, răspunse șoferul, cu un puternic accent oriental. Kitty aprinse o lumină slabă și Își puse colierul. Apoi scoase din geantă o oglinjoară și se studie: era o femeie tânără, cu trăsături est-europene frumoase, o față rotundă, de copil, Încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nimeni nici o Întrebare? Trebuie să spargă cineva gheața..., repetă Dan binevoitor. Un cap din muțime se Întoarse, dând la iveală un zâmbet uriaș. Un domn foarte gras Îi făcu ușor cu mâna. Kitty se forță să răspundă la fel. —Dumneavoastră, domnișoară? Întrebă Dan Zachary, interpretându-i greșit salutul. Vă rog! — O, nu, eu doar... — Nu vă sfiiți, spuneți, o Îndemnă Zachary. O sută de perechi de ochi se Întoarseră către ea. Gânduri haotice i se Învălmășeau În minte. — Vă rog, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]