7,291 matches
-
după cum nu-l văd pe Dan Voiculescu însuși, capabil de-o discuție atât de complicată. Dar îi văd pe amândoi mari meșteri în a ne retrimite - dacă se poate, la nesfârșit - la linia de start, locul ideal de unde putem admira dosurile tot mai depărtate ale vecinilor noștri care n-au descoperit deliciile atât de românescului obicei de a se băga în seamă.
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
8, din 19 august, are ce are cu cyberspațiul. Adică Internet, calculatoare, cenacluri on-line etc. Totul începe cu un interviu luat de Cristian Pătrășconiu lui Mircea Vasilescu, despre aceste hard-uri care ne conduc. Despre cum îți întoarce ziua pe dos o cît de mică pană de curent. Și nu fiindcă nu mai vezi să scrii în caietul dictando. E vorba, firește, și de lucruri disperant de serioase, precum soarta (crudă...) a calculatorului în școli sau felul de-a face presă
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
mă asediezi Parcă pentru a-mi da foc baricadelor Știam că nu le voi putea decanta nuanțele Că vor refuza să prindă trup La magazinul ,Pręt-ŕ-dire" Una dintre ele înveșmântată într-un cuvânt pe măsură Ar putea întoarce lumea pe dos Adeseori ideea pe care nu o așteaptă cuvântul Se întoarce în neantul natal Și nu lasă în urmă mai mult decât lasă o bănuială Și uite așa trecem pe lângă miracole V M-aș face păstor Rupt din pășunile alpine M-
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
care formează țesutul romanului și chiar coloana lui vertebrală, le percepeam înainte mai mult ca aspecte ficționale, cu o funcție pitoresc-epică: accidente în lumea solară a cărții, episoade neplăcute, dar, cumva, la marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul său pe deasupra problemelor ,mărunte" ale vieții
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
cămașa de pe el. E groaznic de lacomă de bani. El câștigă mult. Dacă stă la pușcărie, n-o să-i poată plăti ei mâncarea. Nu, nici vorbă, n-o să facă ea nici un scandal. Totul ia o altă întorsătură, e exact pe dos, Lialia răstoarnă tabloul a tot ce va urma să se întâmple judecând lucrurile la rece, despicând firu-n patru, și Jenia pare să înțeleagă că, oricât ar fi de oribil, lucrul ăsta poate să fie și adevărat: de fapt Mila e
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
pe tema psihologiei salamandrelor. Savanții, presimt amenințarea, se ceartă între ei la modul serios, iar unii propun extirparea lobului frontal, care s-ar putea face vinovat de emanciparea acestei specii. Eram la ora literaturii europene când utopia era întoarsă pe dos de marii scriitori ce au impus genul distopiei-avertisment, o literatură chemată cu necesitate de comunismul ce amenința Europa, de la Atlantic la Urali. Dar, în roman aluziile par să vizeze cu precădere sloganurile doctrinei germane a anilor '30, mai ales când
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
de eroism... În 1970, oficialitățile financiare l-au umilit crunt, căutându-l la teatrul Dramaten ca pe un "criminal" pentru neclarități în plata impozitelor, silindu-l să se exileze în Germania 7 ani. Dar deodată totul s-a întors pe dos, ca în basme Bergman a revenit "acasă" arătând că nu fusese distrus, fără să dea semne de oboseală. Devenind brusc o "marcă de export a Suediei". Filmul Fanny și Alexander a fost o sărbătoare de împăcare. Și minune: chiar filmele
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
permis, gureșul Vadim a ajuns, prin reprezentanți, să pună mâna pe par și să-l altoiască fără milă pe cel care, ca puțini alții, are inteligența, farmecul și un irezistibil sex-appeal intelectual în a spune adevărul despre jalnicul pupător de dosuri ceaușiste. Partid al securiștilor, după cum singuri se laudă, haidamacii din "România Mare" au arătat, în fine, de ce sunt în stare. Făcând din securism un blazon de noblețe și din violență un stil de existență politică, oamenii lui Vadim au adăugat
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
află Dumnezeu, orice loc e sfînt; oriunde m-aș afla eu, acolo va fi locul cel mai de cinste - și totul este permis"". Prin lăudăroșenia-i fără stavile, Hlestakov deschide perspectiva unui topos infernal care e Petersburgul, "paradisul" întors pe dos al lui Petru I, miraj al "ideii europene" goale de conținut. Capitala imperiului figurează, sub pana lui Gogol, ca un centru al ticăloșiei, ca un antipod al vieții patriarhale din provincia tradițională. Contrastul e tranșant exprimat în Moșieri de altădată
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
benzină, apă? Ce-l califică pe-un Crin Antonescu pentru postul de ministru, chiar dacă e vorba de-o instituție... a vacanțelor? Dar pe domnii Stoica și Roman? Chiar așa mari personalități sunt, încât să li se înșurubeze definitiv de ilustrele dosuri scaunele ministeriale? Nu-l exonerez cu totul pe dl. Isărescu însuși. Ca și Victor Ciorbea și Radu Vasile, actualul premier a avut proasta inspirație de-a accepta să lucreze cu o echipă impusă cu forța de tagma algoritmică. I-a
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
Până și formula atributivă „șaț lui Păunescu” e un plagiat după mult mai cunoscuta „revistă șaț lu’ Dinescu”, Plai cu boi. Ceea ce e, orișicâtuși, neașteptat din partea unui individ ce-a dovedit că avea imaginație chiar și atunci când îl pupa în dos pe Ceaușescu. Evident că ciolanul e prea gustos pentru ca Păunescul să-i dea drumul. Să protesteze Clubul Român de Presă (CRP) cât o vrea, să dea OSIM-ul câte comunicate poftește: legea e pentru proști, nu pentru „dăștepții” născuți din
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
Blandiana se pune din nou chestiunea scriitorului-cetățean. Adică cea a implicării noastre în viața civică, taxată de unii drept o absență de la masa de scris, o dezerțiune dacă nu chiar o impostură. Cu cîtă astuție încearcă a întoarce lucrurile pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă capul în nisipul acceptării amorfe, al
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
de aici decurge și ea și constă în a fi purces la disponibilizări (fie și ascunse sub ideea contractelor pe durată determinată), înainte de a fi fost propusă o noua grilă de programe. Logic ar fi fost să se procedeze pe dos: să stabilim întîi ce fel de programe vrem, cîte la număr, cu ce costuri fiecare și, apoi, în funcție de alegerea celor care corespund ideii strategice de televiziune națională, să numărăm combatanții și să renunțăm la cei de care nu avem nevoie
Reforma la TVR by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17654_a_18979]
-
copiat stilistic și tocmai de aceea detestata. Și pînă și cinismul sau "scînteietor" mi se părea, românește, un moft și, culmea, ca intelectul sau decurgea direct din verva, imposibil de imitat, a lui Caragiale, numai dacă nu întorceai totul pe dos, sau cu fundul în sus. Să faci elogiul unor stări antiumane sau sinistre, e semnul fie al unei "răsuciri" de spirit, fie al unei debilitați voit monstruoase. Fiindcă nu putea fi vorba de așa ceva, rămînea prima ipoteză. Totuși, în ciuda acestei
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
relevă în Ury Benador o instanță analitică de care nu ne putem dispensa, în miezul căreia deslușim o accepție ce nu s-a perimat: scindarea epicului între jurnal și miraj destructiv, totul trăit într-un carusel de stări întoarse pe dos, supuse erorii la infinit.
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
malefic, poeta o îngîna, înscenînd un duh creator similar. Revelația d-sale (apocalipsa) fiind una demonica, i se supune construind, la rîndu-i, un peisaj, teratologic, bazat pe oribilităti în serie, precum o subversiune de gradul doi. Totul e întors pe dos, ansamblul că și detaliile, într-o cascadă de negații agresive, nu o dată scabroase, într-un spaectaculum mundi infernal: "Mărturisitoare sub soarele negru/ mă bucurăm de monștrii molateci ai sufletului,/ îi învîrteam, îi jupuiam că pe trupurile unor mînji bătrîni./ Ei
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
nelegiuirii cu ocult izvor, poeta reacționează în chip nelegiuit, dănțuind aidoma unei vrăjitoare intrate în horă sabatului: "demonii călăreau pe coastele mele că pe niște fantome de cai/ și se-ndemnau la stricăciune./ Fiara eram si-aveam aripile întoarse pe dos ca niște mănuși" (Cîntece de îndrăcita). Sau: " Chircita desenăm cu labă de lup o inimă spongioasa, umflată./ Hai, îndrăcito, fă-te bufnita albă, te îmblînzește,/ strigă la sîngele negru să se-nrosească așa cum se cuvine,/ să curgă cuminte printre insulele pelerinilor
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
imanenta. De unde fixarea în umorul amar, în grotesc: " La căpătîiul tîrfei și bețivului am plîns./ Înconjurată de gunoaie că o insulă,/ biserică Șan Jeronimo avea o singură turla./ Cînd dimineață, tunsa scurt, sfîntă își bea paharul cu lapte,/ pe Las dos hermanas, el drogadicto cerșea mereu aceeași liniște neagră./ Din el venea o dragoste ucigătoare,/ gură era o păpușă de cîrpa murdară,/ căci cine săruta-va-i buzele de mucava/ reci că buzele morții aproape!/ Cu părul împletit pînă la glezne
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
dorința de a explora textul lui Kushner și problemele lui. Pare mai degrabă o bifare de acțiune decît un proiect artistic. O măcinare a unui subiect în gol. Introducerea unui dramaturg cu pretenții sau cel puțin special pe ușa din dos. Este cu mult mai profitabil, pentru un prim contact, să citești piesă în original sau să beneficiezi de traducerea nuanțata și poetica, pe alocuri, a Ancăi și a lui Lucian Giurchescu (nu cunosc dacă mai exista și alte variante), pe
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
fă pe doctu^ cu mine, pe alde ăștia că ține, uite-aici, la destu^mi..., și-mi bagă degetul mic în nara, ba, tu pe cine...? și iar, de la capăt, simt că mor, în sala miroase tot mai tare a dos de maimuță, ăia de-afară icnesc, asta începe să se moaie, nu mai are forță. Gata. E rîndul meu. Asculta, frumosule, mă plec în fața marelui anonim, știu, ai dreptate, fără ține, istoria-i vax, îngăduie-mi să-ți cad în
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
acum cu adevărat în criză, nu mai am nici-o îndoială. Se desfășoară un joc periculos și nociv artei și creatorilor ei, un joc din care criteriile au fost azvîrlite. Nonvalorile sau mediocritățile au fost introduse în scenă pe ușa din dos și amestecate, parșiv, cu cei care au ceva de spus la rampă. Deși toată lumea din breaslă știe bine care este adevărul. Și aproape toată lumea tace. O mîzgă și o mocirlă, întreținute cu sîrg și de unii cronicari sau critici de
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
alții, mai mari și mai tari, îi vor confisca îndată; asupra cerșetorilor insistenți sau, dimpotrivă, muți și împietriți într-o disperare fără margini. Ambianța de film expresionist se completează cu aceea a vehiculelor - mașini jalnice ocupînd trotuarele sau adăpostite în dosul pancartelor pe care scrie Parcarea interzisă, dormind “rumegătoare, bolnave, oloage de artroză sau de paralizie reumatică”, dar mai ales neașteptatele “căruțe și cai costelivi (o gloabă albă, fără rușine pișăcioasă în fața ambasadei Franței, cele mai nenorocite mîrțoage, cu coastele ieșite
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
țeapăn, încliftat. Stilul căutat produce un efect de nenaturalețe. Asta nu înseamnă să scrii neapărat urât, dezordonat, încâlcit, sub cuvânt că așa ar fi viața, confundându-se existența cu arta, cu artifex... Ar fi ceva asemănător cu calofilia, însă pe dos. Soluția, ca totdeauna este calea de mijloc, media res. Mai cu seamă că limba noastră, fiind latină, cere rigoare, logică și corectitudine sintactică, morfologică... Despre Ion Creangă numai că este calofil nu se poate spune. Și totuși în ciuda "țărăniilor" sale
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
puterii sau mituirea martorilor (Ed. Litera, 1994), în care magistru și învățăcel trag, cînd pe rînd, cînd simultan, unul asupra altuia, salvele discursive fiind menite nu atît să-l doboare pe vreunul sau altul, cît să-l stimuleze". Întorcînd pe dos așteptările, criticul ne atrage atenția, fără a surîde, precum un comic de clasă, că riscul "e de-a merge pe calea compromisului cooperant". Risc din fericire spulberat în cazul de față ce inspiră "regretul după fiecare poet în parte", prizat
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
de puțin tupeul eroului rabelaisian, din contra, era un naiv, care, la duș, își ascundea cu jenă nuditatea. Mesajul rabelaisian a fost perfect înțeles în ironia lui profundă de acei oameni simpli care avuseseră intuiția că textul trebuie citit pe dos. Kundera notează că ei nu-l simpatizau pur și simplu pe Panurge ori pe tînăra care-l refuzase; nu socoteau condamnabil gestul ei, nici pe cel al bărbatului josnică răzbunare. Ei dovedeau a avea acces la umorul situației, izvorît din
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]