KorAP: Find »[drukola/base=dușman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...239 240 241 ...578 >

14,427 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A fost o adevărată răzmeriță. Desigur, orășenii nu erau în măsură să țină piept armatei de ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când principele obține o victorie, toată populația care s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la fel ca și copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dintre misiuni: aceea de a preda orașul și pe oamenii de vază răzbunării clanului rival. Am încercat să-l conving să renunțe. — Proscrișii ăștia sunt niște trădători. Astăzi au dat orașul pe mâna sultanului, mâine îl vor da pe mâna dușmanilor lui. Mai bine să negociezi cu oameni curajoși, care știu ce înseamnă devotamentul, sacrificiul și fidelitatea. Puteam citi în ochii lui că era gata să cedeze în fața argumentelor mele, însă ordinele primite erau limpezi: să pună mâna pe oraș, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
bine de trei ani în muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de răzbunare îl împinsese să acționeze la fel ca bandiții sau poate teama de a-și vedea dușmanul așezându-se pe aceleași meleaguri, înverșunându-se iarăși împotriva lui, împotriva lui Mariam și a celor doi băieți pe care ea îi dăruise bărbatului ei? Metoda era în orice caz aceea a unui răzbunător. Harun își târî victima până acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
fără să șovăi un oraș, o casă, o viață, ca să-ți urmez calea, ca să-ți ocrotesc înverșunarea. — Și acum, pentru ce ai încetat să mă urmezi? M-am săturat de obsesii. Firește, n-am să te abandonez aici, înconjurată de dușmani. Te voi duce la ai tăi ca să-i poți avertiza, dar acolo drumurile noastre se vor despărți. Nu eram sigur că ajunsesem la o bună învoială și nici că voi avea curajul s-o respect. Măcar credeam că-mi fixasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
voia lui Dumnezeu. Te vom chema atunci alături de noi, ca să împărțim onorurile așa cum tu ai împărțit cu noi primejdiile. Până atunci, eu mă voi afla în Persia, unde, în lipsa unor prieteni, Bayazid îi va avea măcar de partea lui pe dușmanii celor care-l hăituiesc. Ți-o las pe Hayat. Ți-am purtat fiica așa cum tu ai purtat taina mea, și a venit vremea ca fiecare să-și ia înapoi ceea ce îi aparține. Unii vor zice că sunt o mamă nedemnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-ți duci o bucurie până la capăt. Stătu o clipă pe gânduri. Cred că, pur și simplu, nu-ți plac prinții, și încă și mai puțin sultanii. Când unul dintre ei obține o victorie, te pomenești de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât conducea armata imperială. Absolut nimeni nu mai avea vreo influență asupra acelei hoarde, nici măcar împăratul, care se găsea de altfel în Spania. Necontrolată, neînduplecată, nimicind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l vadă mort. — Și Britannia? — O să ni se alăture. Cât despre Illiria, adică Dalmatia, Maesia și Pannonia... — Galba a trimis în Pannonia legiuni care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor din Italia sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bani obții orice. L-am putea plăti ca să-l convingem să fie de partea noastră... — Nu toți oamenii pot fi cumpărați. Unii pun anumite idealuri mai presus de propria lor existență. Pe ăștia nu-i poți cumpăra. Dacă-ți sunt dușmani, trebuie să-i elimini. În ceea ce privește Pannonia, important e ca tribunul ăsta să nu ajungă legat. Ar fi în stare să declanșeze un război împotriva celor care nu-l respectă pe împărat. — Dar orice om are o slăbiciune, obiectă Vitellius. Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fi în stare să declanșeze un război împotriva celor care nu-l respectă pe împărat. — Dar orice om are o slăbiciune, obiectă Vitellius. Antonius Primus e om, o fi având și el vreuna... O vom specula dacă ne va fi dușman. Am auzit că are un frate mai tânăr, care este medic... Se spune că e foarte priceput. Valens se ridică. — Trebuie să mă întorc la soldații mei. Voi vorbi cu Caecina. Ne revedem la calendele lui ianuarie. Sunt curios să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să se arunce asupra barbarilor care vor rămâne prinși în castrapila. — Și ceilalți optzeci de oameni? E o centurie întreagă, Antonius! — Vor aștepta semnalul meu în spatele celor trei linii ale frontului principal... În fundul pâlniei, pricepi? Vor tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
În fundul pâlniei, pricepi? Vor tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din scuturi o testudo, genierii vor putea să înainteze, apărându-se de darde și lănci, și să atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se par prea încărcate. Vezi cum se afundă în noroi? În ele nu sunt doar câteva unelte și coșuri... — Și dacă quazii îi atacă acum? O să fie un masacru. Din câte știu eu, ei atacă numai când sunt siguri că dușmanul nu e în stare să riposteze. Vor aștepta ca soldații să înceapă să umple coșurile, dar nu cred că fratele tău se va lăsa ucis. Rămaseră tăcuți. Valerius îl observa emoționat pe Antonius, care mergea printre soldați pe calul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am pus coșul pe umăr - lăsă coșul să cadă. Mai întâi te pun să stai de pază la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri de pământ... În spatele fiecărui vallum să fie un car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie: frontul soldaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
luptau. Ghidându-se după creasta centurionului ca să mențină alinierea, fiecare soldat din linia a doua îl ținea cu putere de balteus pe luptătorul din fața sa. Astfel, soldații din linia întâi nu se deplasau și nu riscau să ajungă singuri în fața dușmanului. Armele quazilor se îndreptau cu un zgomot teribil spre singura parte expusă a soldaților, capul, protejat de cassis, deoarece trupurile erau apărate de formația strânsă a scuturilor. Soldații ridicau vertical scutul dreptunghiular, care îi depășea în înălțime pe giganții germani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în înălțime pe giganții germani. Când securile loveau marginea superioară a scuturilor, acestea se roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi puteau pătrunde drept. Soldații romani, ghemuiți asemenea unor feline, înfigeau lamele în trupurile și în genunchii inamicilor. Unii dintre ei cădeau pe scuturi, iar acestea, ca un pendul, îi trimiteau la cea de-a doua linie din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un soldat. Barbarii care încercau să se sustragă lentei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fundul pâlniei se împărți în două, gata să-i zdrobească pe quazi de zidul genierilor și de valurile de pământ; soldații se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]