6,588 matches
-
un titlu fără precedent în Italia. Reacția internațională la ridicarea lui Cosimo era sumbră. Regina Caterina de Franța, deși ea însăși o Medici, era privită de Cosimo cu cel mai mare dispreț. La curtea vieneză au circulat zvonuri că Marele Duce Cosimo era un candidat pentru tronul Angliei. Maximilian al II-lea, Împărat Roman și regele Filip al II-lea al Spaniei au reacționat destul de furios, Florența fiind un fief imperial și au declarat acțiunile lui Pius al V-lea invalide
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
mări industria de mătase toscană, a supravegheat plantarea de duzi de-a lungul drumurilor principale (viermii de mătase se hrănesc cu frunze de dud). A îndepărtat Toscana de hegemonia habsburgă prin căsătoria cu prima candidată non-habsburgică de la Alessandro de' Medici, Duce al Florenței, Cristina de Lorena, o nepoată a Ecaterinei de Medici. Reacția spaniolă a fost de a construi o cetate pe partea lor de pe insula Elba. Pentru a întări noua alianță toscană, el a căsătorit-o pe fiica cea mică
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
de doar 75.000 de suflete, mult mai mici decât în alte capitale ale Italiei: Roma, Milano, Veneția, Palermo și Napoli. Francesco și Ferdinando sunt considerați a fi mai bogați decât strămoșul lor, Cosimo de Medici, fondatorul dinastiei. Numai Marele Duce a avut prerogativa de a exploata mineralele statului și resursele de sare. Soarta familiei Medici a fost legată direct de economia toscană. Ferdindando, în ciuda faptului că nu mai era cardinal, a exercitat multă influență în conclavurile papale. În 1605, candidatul
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
Lorena, și a mamei acestuia, Maria Magdalena de Austria. Cristina și-a dominat puternic nepotul chiar și după ce a devenit major, până la moartea ei în 1636. Mama și bunica lui au aranjat căsătoria cu Vittoria della Rovere, o nepoată a Ducelui de Urbină, în 1634. Cuplul a avut doi copii: Cosimo în 1642, și Francesco Maria în 1660. Ferdinando a fost obsedat de noua tehnologie și a deținut câteva higrometre, termometre și telescoape instalate la Pitti. Ferdinando al II-lea a
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
și obsedat de religie a încercat să intre în câteva ordine religioase, dar este refuzat din cauza viziunilor sale. În 1606 încearcă să intre în Ordinul iezuit, dar este respins din aceleași motive. În 1608 îl găsim la Paris în slujba ducelui d'Épernon, guvernator în Angoulême, protectorul său. Este un mic salt de calitate, François are posibilitatea să întâlnească persoane foarte diverse de cele din Angoulême. Frecventa medii catolice, care după revocarea Edictului de la Nantes, erau furioși cu Henric al IV
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
revocarea Edictului de la Nantes, erau furioși cu Henric al IV-lea, despre care spuneau că s-a convertit la catolicism doar pentru a pune mâna pe coroană. Mai târziu pleacă din Paris, datorită micilor misiuni cu care l-a însărcinat ducele d'Epernon. În 1609, François spune că a avut o viziune în care i se ordona să-l convingă pe rege să-i convertească la catolicism pe hughenoți. Cu acest scop a călătorit de trei ori la Paris între ziua
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
-lea pleacă de la Luvru pentru a-l vizita pe Sully, care era la pat din cauza gripei. Caleașca era descoperită și nu avea escortă, deoarece voia să meargă pe străzile Parisului, anonim. Stătea puțin mai în spate, puțin ascuns, protejat de ducele d'Épernon și ducele de Montbazon, care îl însoțeau împreună cu o mică escortă. A cerut să se ridice perdelele de piele ale trăsurii pentru a putea vedea pregătirile pentru sosirea reginei Maria de Medici. Ajunși în rue Feronerie, la intersecția
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
pentru a-l vizita pe Sully, care era la pat din cauza gripei. Caleașca era descoperită și nu avea escortă, deoarece voia să meargă pe străzile Parisului, anonim. Stătea puțin mai în spate, puțin ascuns, protejat de ducele d'Épernon și ducele de Montbazon, care îl însoțeau împreună cu o mică escortă. A cerut să se ridice perdelele de piele ale trăsurii pentru a putea vedea pregătirile pentru sosirea reginei Maria de Medici. Ajunși în rue Feronerie, la intersecția cu rue Jean Tison
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
moare. După cum povestește istoricul Pierre Mathieu, unul din ofițerii lui Henric a văzut un grup de opt oameni pe jos și doi călare care s-au aruncat spre Ravaillac strigând: „Trebuie să moară!” Ravaillac nu a încercat să scape, iar ducele d'Épernon a strigat „Nu-l ucideți!” Arestat imediat, pentru a-l sustrage furiei mulțimii și unui linșaj, este dus la Hotel de Retz, unde a rămas 48 de ore și unde, în mod ciudat, i s-a permis să
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Parlamentului din Paris, cartea lui Juan de Mariane a fost arsă în piața publică la 4 iulie. În 1608, doamna Jacqueline d'Escoman, doamnă de companie a marchizei de Verneuil, declară că știa de un complot împotriva regelui, organizat de ducele d'Épernon și marchiza de Verneuil, dar anturajul regelui, obișnuit cu avertismentele de complot, nu o ia în serios și este făcută să tacă când este închisă la Conciergerie pentru abandon de minori. Eliberată în ianuarie 1611, îi acuză din
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
și marchiza de Verneuil, dar anturajul regelui, obișnuit cu avertismentele de complot, nu o ia în serios și este făcută să tacă când este închisă la Conciergerie pentru abandon de minori. Eliberată în ianuarie 1611, îi acuză din nou pe duce și marchiză de moartea regelui, spunând că ar fi acționat din ordinul Spaniei. Este organizat un proces prezidat de Monsieur de Verdun(apropiat al ducelui d'Épernon, care îl trimisese în pensie pe precedentul președinte Achille Harlay), în care cele
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
la Conciergerie pentru abandon de minori. Eliberată în ianuarie 1611, îi acuză din nou pe duce și marchiză de moartea regelui, spunând că ar fi acționat din ordinul Spaniei. Este organizat un proces prezidat de Monsieur de Verdun(apropiat al ducelui d'Épernon, care îl trimisese în pensie pe precedentul președinte Achille Harlay), în care cele două părți sunt ascultate și care se termină cu condamnarea acuzatoarei pentru calomnie și închiderea ei pe viață. Teoria complotului a luat amploare mai ales
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
ales după evocarea ei de către Jules Michelet în opera sa "Histoire de France". Teoria sa se bazează pe doi martori: doamna d'Escoman mai sus menționată și închisă pentru calomnie și un căpitan de gardă, Jean Dujardin. Michelet spune că ducele Epernon, marchiza Verneuil și cuplul Concini, l-au instrumentalizat pe Ravaillac cu încuviințarea Mariei de Medici și a lui Filip al III-lea al Spaniei. În opera sa "Ciudata moarte a lui Henric al IV-lea", Philippe Erlanger reia teoria
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
III-lea al Spaniei. În opera sa "Ciudata moarte a lui Henric al IV-lea", Philippe Erlanger reia teoria lui Michelet. Acesta spune că la sosirea la Paris a lui Ravaillac, acesta a fost ospitat la Charlotte du Tilet, amanta ducelui d'Épernon. Philippe Erlanger scrie că complotul a fost orchestrat de ducele d'Épernon, marchiza de Verneuil și amanta ducelui, Charlotte du Tilet. Această teorie ar putea fi validă. M. Rouly nu este de acord cu această teorie și spune
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
al IV-lea", Philippe Erlanger reia teoria lui Michelet. Acesta spune că la sosirea la Paris a lui Ravaillac, acesta a fost ospitat la Charlotte du Tilet, amanta ducelui d'Épernon. Philippe Erlanger scrie că complotul a fost orchestrat de ducele d'Épernon, marchiza de Verneuil și amanta ducelui, Charlotte du Tilet. Această teorie ar putea fi validă. M. Rouly nu este de acord cu această teorie și spune: "ducele nu era vinovat, datorită conduitei sale după asasinarea regelui, când s-
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Michelet. Acesta spune că la sosirea la Paris a lui Ravaillac, acesta a fost ospitat la Charlotte du Tilet, amanta ducelui d'Épernon. Philippe Erlanger scrie că complotul a fost orchestrat de ducele d'Épernon, marchiza de Verneuil și amanta ducelui, Charlotte du Tilet. Această teorie ar putea fi validă. M. Rouly nu este de acord cu această teorie și spune: "ducele nu era vinovat, datorită conduitei sale după asasinarea regelui, când s-a opus asasinării lui Ravaillac de către mulțime și
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
d'Épernon. Philippe Erlanger scrie că complotul a fost orchestrat de ducele d'Épernon, marchiza de Verneuil și amanta ducelui, Charlotte du Tilet. Această teorie ar putea fi validă. M. Rouly nu este de acord cu această teorie și spune: "ducele nu era vinovat, datorită conduitei sale după asasinarea regelui, când s-a opus asasinării lui Ravaillac de către mulțime și gărzi; el l-a apărat deoarece a vrut să fie interogat pentru a cunoaște eventualii complici, ceea ce nu ar fi făcut
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Bond pornește în urmărirea lui Silva în rețeaua subterană a Londrei. Silva o atacă pe M în timpul unei anchete de la tribunal, dar Bond ajunge la timp acolo, iar M este scoasă din clădire de ajutorul ei, Bill Tanner. Bond o duce pe M la Skyfall, conacul familiei Bond, aflat în Scoția. El îi spune lui Q să-i întindă o capcană electronică lui Silva, decizie pe care Mallory o susține. Bond și M se întâlnesc cu Kincade, proprietarul conacului. Cu toate că cei
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
de câteva săptămâni de la acest acord, el a murit în luptă. Deși Richard nu a devenit niciodată rege, a fost tatăl a doi regi ai Angliei: Eduard al IV-lea și Richard al III-lea. Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York, fiu al lui Richard de Conisburgh, Conte de Cambridge și a soției acestuia, Anne Mortimer, s-a născut la 21 septembrie 1411. Mama lui Anne a fost fiica lui Roger Mortimer, Conte de March și a Eleanor Holland
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
patru ani, Richard, a devenit moștenitorul tatălui său. Richard a avut o singură soră, Isabel, Contesă de Essex. În termen de câteva luni de la moartea tatălui său, unchiul lui Richard care nu avea copii, Edward de Norwich, al 2-lea Duce de York, a fost ucis în Bătălia de la Agincourt la 25 octombrie 1415. După unele ezitări, Henric al V-lea i-a permis lui Richard să moștenească titlul unchiului său și (la majorat) pământurile ducatului de York. Titluri mai mici
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
război cu Italia, francezii nu au întreprins nico acțiune ofensivă. Pe 29 mai, Mussolini l-a convins pe regele Victor Emmanuel al III-lea, care era din punct de vedere constituțional comandantul suprem al forțelor armate italiene, să îi delege Ducelui principalele prerogative. Pe 4 iunie, Badoglio i se adresa deja lui Mussolini cu titulatura de „comandant suprem”. Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea pe Mussolini „comandat suprem al forțelor armate care luptă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
1838-1889), Irena (1843-1881), Elenă (1845-1893) și Iphigénie (1846-1914). Pe tot timpul apariției familiei în Austria, ea fost de religie greco-ortodoxă. Doar două din cele patru fiice ale lui Simeon - Anastasia, căsătorită cu contele Victor de Wimpffen și Iphigénie, căsătorită cu ducele Edmund Charles de la Croix, Duc de Castries - s-au convertit, datorită bărbaților lor, la catolicism (despre fiicele baronului vezi pagina principala a familiei). Simeon, care a avut norocul să fie născut într-o familie bogată și nobilă, a fost talentat
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
redirecționeze împotriva sa forțe ale Armatei Roșii de pe frontul polonez. În 1920 se mută la Nisa, unde a trăit până la sfârșitul vieții, din pensia asigurată de statul român. A rămas un monarhist convins, membru în Consiliul de Coroană al Marelui Duce Kiril (Împăratul Kiril I) Moare în 18 ianuarie 1932, la Nisa. A fost înmormântat la cimitirul ortodox din Caucade/Nisa cu onoruri militare, garda de onoare fiind asigurată de un batalion francez de vânători de munte. La funeralii au participat
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Konstantin Friedrich Peter von Holstein-Gottorp, Duce de Oldenburg (9 mai 1850 - 18 martie 1906) a fost fiu al Ducelui Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Cunoscut la curtea Țarului Nicolae al II-lea ca Ducele , el a fost tatăl conților și conteselor von Zarnekau. A fost al șaptelea copil și al treilea fiu al
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Konstantin Friedrich Peter von Holstein-Gottorp, Duce de Oldenburg (9 mai 1850 - 18 martie 1906) a fost fiu al Ducelui Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Cunoscut la curtea Țarului Nicolae al II-lea ca Ducele , el a fost tatăl conților și conteselor von Zarnekau. A fost al șaptelea copil și al treilea fiu al Ducelui Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Familia Oldenburg era o ramură mai tânără a Casei
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]