6,495 matches
-
ca Stefanus si Calixtus au emis pretenția primatului episcopal de la Roma. În 325 se desfășoară Conciliul de la Niceea prin care erau recunoscute cele patru episcopate și patriarhate de la Roma, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. În 375 papa Damascus I a ridicat episcopia de la Roma la rangul de Scaun Apostolic. În anul 382 papa Damascus I a convocat conciliul de la Roma, prin care se susținea că Biserica Romană nu era creată prin decret sinodal ca Biserica de la Constantinopol, ci creată de cei doi
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
înființat spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Catedrala din Turku a fost sfințită în 1300 și, împreună cu castelul Turku și cu mănăstirea dominicană (înființată în 1249), au făcut din oraș centrul Finlandei medievale. În Evul Mediu, Turku a fost sediul episcopiei Turku (titlu transformat mai târziu în arhiepiscopia de Turku), care acoperea pe atunci jumătatea estică a Regatului Suediei (mare parte din Finlanda de astăzi) până în secolul al XVII-lea. Deși Turku nu avea statut oficial de capitală, instituțiile ducelui și
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
și nici nu există urme că deplasarea lor s-ar fi desfășurat către limesul roman. Sunt însă suficiente dovezi clare ca au străbătut în raidurile lor de pradă câmpiile Bărăganului și Buzăului și că romanii au înființat pentru ei o episcopie la Silistra. Conflictul deschis al goților cu romanii s-a declanșat mai degraba după trecerea goților peste Dunăre și acceptarea lor temporară ca federați. Aurelian încheie un tratat cu goții, tolerând migrația lor peste sau în teritoriul dacic ca niște
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
avânt mai repede decât în Dacia, Dobrogea rămânând în componență imperiului mult timp, permițând existența vieții urbane și a structurilor religioase. La primul Sinod ecumenic a participat un episcop din Tomis, în anul episcopului Betranion. În secolul V sunt atestați episcopii: Timotim, Timotei, Iona și Alexandru, primii doi participând la cel de-al doilea sinod ecunemic. În secolul al VI-lea s-au construit 14 episcopii în Dobrogea, în principalele orașe ale provinciei. Scriitorii antici că Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a participat un episcop din Tomis, în anul episcopului Betranion. În secolul V sunt atestați episcopii: Timotim, Timotei, Iona și Alexandru, primii doi participând la cel de-al doilea sinod ecunemic. În secolul al VI-lea s-au construit 14 episcopii în Dobrogea, în principalele orașe ale provinciei. Scriitorii antici că Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius Festus și Iordanes au scris despre abandonarea Daciei sub împăratul Gallienus. Ultimii trei scriu că Dacia a fost părăsita sub împăratul Aurelian în timpul incursiunilor goților
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Zamostea este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În anul 1490, voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a închinat 50 biserici, printr-un hrisov, către Episcopia Rădăuților, printre care și "“a 23-a biserică cu popă din Zamostea”". Ulterior, satul apare și în alte documente de arhivă din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea. În anul 1744 preotul Dumitru Ungureanu a
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
1778 existau 117 familii (577 suflete). În anul 2009 în Botoșana locuiau 697 familii. Tradiția locală amintește în jurul anului 1675 de existența unei biserici de lemn la Botoșana, în apropierea locului unde se află actuala biserică de lemn. În "„Cronica Episcopiei de Rădăuți”" a lui Dimitrie Dan este publicat un document în care se spune că "„episcopul Dositei Herescul a sfințit la anul 1761 un antimis pentru biserica din Botușana”". După construirea actualei biserici de lemn (1810), biserica de lemn mai
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
Vicovu de Jos. Lăcașul de cult a fost adus în Bilca în anul 1818 și așezat în livada lui Ion Bălan, unde s-a constituit ulterior cimitirul satului. Primul preot cunoscut la Bilca este Dimitrie Bunceac (scris Bunczak în analele Episcopiei Bucovinei); el a scris egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, la 4 martie 1827, pentru a-l ruga să-i împrumute o mie de cuie de draniță, altfel se temea că o să-i plece meșterii și să nu-i mai poată aduna
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
Λ”, cum ar părea la prima vedere. Aceasta se poate verifica mai departe în text. Maria Tereza a devenit crăiasă, adică principesă a Transilvaniei, în 1740, ceea ce indică ridicarea bisericii după acest an. Ierarhul Isaia Antonovici a stat la cârma episcopiei de Arad până în anul 1748, când a fost numit mitropolit de Carloviț, și a decedat un an mai târziu. Așadar biserica de lemn din Ghighișeni a fost ridicată între 1740-1749. Se poate merge un pas mai departe dacă se ia
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
învinuiască pe hulpavul chit, ridicat de la țărmurile Ciprului de ignoranță și acesta, de rușine, a părăsit cathedra. Noul Patriarh, Athanasios I (1289-1293 și 1303-1309), s-a dovedit a fi excesiv de sever. El i-a trimis în eparhiile lor pe toți episcopii de provincie, care se delectau cu plăcerile vieții din capitală, a cerut ca locurile de distracție preferate ale mulțimii-cîrciumile și băile-să fie închise duminica și în zilele de sărbătoare. Afară de aceasta, Athanasios nu știa să închidă ochii la realitățile comportamentului
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "„Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "„Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru”". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756) care s-au retras aici din cauza unei epidemii de ciumă. Episcopul Inochentie
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
din nordul Moldovei, cum ar fi Botoșani, Iași sau Suceava. Armenii imigrați în Moldova și-au construit propriile lăcașuri de închinare, primind în unele locuri biserici mai vechi care aparțineau românilor. Inițial, bisericile armenești din Moldova se aflau sub jurisdicția Episcopiei armene din Liov (Polonia), înființată în 1365 în timpul domniei regelui Cazimir cel Mare (1333-1370). Printr-un hrisov din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a înființat un scaun episcopal armenesc la Suceava, conferindu-i episcopului Hovhannes drept de
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
le avea în proprietate, precum și din donațiile credincioșilor. Prin 1860 aici slujeau doi preoți, pentru ca la sfârșitul secolului al XIX-lea să slujească un singur preot și doi cântăreți. După Primul Război Mondial s-a pus în discuție înființarea unei Episcopii armenești în România, lucru realizat în 1931. În 1924, Epitropia Bisericii Armene din Iași a adresat o circulară către celelalte epitropii armenești din România în care se declara împotriva înființării acestei episcopii, preferând să se afle în continuare sub autoritatea
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Mondial s-a pus în discuție înființarea unei Episcopii armenești în România, lucru realizat în 1931. În 1924, Epitropia Bisericii Armene din Iași a adresat o circulară către celelalte epitropii armenești din România în care se declara împotriva înființării acestei episcopii, preferând să se afle în continuare sub autoritatea Patriarhiei armene de la Constantinopol decât să se supună Catolicosatului de la Ecimiadzin care se afla pe teritoriul URSS-ului. Biserica a fost consolidată și complet renovată în august 1929 prin osteneala epitropilor Mihai
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
află deasupra ușii pridvorului: Clopotul bisericii era dăruit chiar de ctitor, în 1628, fiind lucrat la Liov. În documente, biserica este asociată cu breasla cioclilor din Târgul de Sus. În 1803, la cererea episcopului Veniamin Costache, biserica devenea metoh al Episcopiei Hușilor, în casele din jurul bisericii așezându-se câțiva călugări care oficiau slujba dumnezeiască de toate zilele. Biserica a suportat lucrări de restaurare, consolidare și întreținere în anii 1854 și 1873. În 1875 a fost adăugat un mic pridvor pe latura
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
a sa la fel ca orice om. Până la momentul acela, creștinii credeau ca Isus are o latură umană și o latură divină, dar Arie spunea că are doar o latură, umană nu și una divină. În anul 325 e.n., toți episcopii din toate cel 3 zone, și cei cinci patriarhi, împreună cu împăratul Constantin cel Mare, s-au întrunit în orașul Niceea, formând Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine. Aici s-a luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
va deveni Regatul Franței). A Treia Etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Regatelor Danemarcei, Poloniei , Norvegiei sudice și sud-vestice, Suediei sudice și sud-estice, Ungariei, Croației și Islandei . Până în anul 1054 Biserica Apuseană era organizată într-o rețea de episcopii, 22 de arhiepiscopii și 3 patriarhi : Patriarhia de la Aquileia (desființată în anul 1752) , Patriarhia de la Grado (desființată în anul 1451) și Patriarhia de la Roma (care era patriarhia supremă, unde se afla Patriarhul Romei, cu titlul de Papă (Tată al Biserici
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și în Peninsula Crimeea, dar și regiunile Armeniei și Georgiei de astăzi). A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
investiturii reprezintă o perioadă de lupte între împărații germani și papii de la Roma pentru conducerea și supremația în Sfântul Imperiu Roman. Conflictul a început în anul 1075, când Sfântul Împărat Roman Henric al IV-lea a decis să numească el episcopii din imperiu, fără aprobarea papei. În vremea aceea, în Europa Apuseană, regii ascultau de papă, deoarece le era frică să nu fie excomunicați și să își piardă puterea; spre deosebire de Imperiul Bizantin, unde statul conducea biserica, în apus biserica conducea statul
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
îl ierte și să ridice anatema excomunicării deasupra lui. Cu toate acestea, controversa investiturii din cadrul Sfântului Imperiu Roman a continuat până în anul 1122, când a avut loc Concordatul de la Worms, unde s-a luat hotărârea că doar Papa putea numi episcopii. De asemenea, astfel de controverse au apărut și în Anglia și Franța, dar au fost rezolvate mai ușor . Cruciadele erau expediții militare organizate la îndemnul Bisericii Catolice, cu participarea monarhilor Europei apusene, în secolele XI-XIII, cu scopul de a elibera
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
a devenit Moscheea Imperială a Imperiului Otoman. Cu toate că Biserica Greacă a pierdut multe teritorii și Constantinopolul a intrat în mâinile turcilor islamici, Biserica Slavă s-a bucurat de o perioadă de prosperitate. Încă din anul 988 e.n., Rusia avea o episcopie la Kiev, aflată sub jurisdicția religioasă a Patriarhului de la Constantinopol. Până în anul Marii Schisme, 1054, Episcopia Kievului a fost ridicată la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
a intrat în mâinile turcilor islamici, Biserica Slavă s-a bucurat de o perioadă de prosperitate. Încă din anul 988 e.n., Rusia avea o episcopie la Kiev, aflată sub jurisdicția religioasă a Patriarhului de la Constantinopol. Până în anul Marii Schisme, 1054, Episcopia Kievului a fost ridicată la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
greci”), "Paedagogus" („Pedagogul”) și "Stromata" („Diverse”; în limba greacă "stromata" însemnând „covoare” sau „țesături”, pentru a indica varietatea argumentelor tratate). Clement s-a născut în Egipt ("Stromata", i. 1), dacă ne luăm după numele său; mai degrabă, Alexandria a fost episcopia sa. Epifanie Scolaticul spune în secolul al VI-lea că Atena este locul de naștere al lui Clement, iar acest lucru este susținut de acuratețea cu care vorbea limba greacă clasică. Se pare că părinții săi erau păgâni înstăriți, cu
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]