6,028 matches
-
care-i dezvăluie picioarele lungi, cu mușchii lucrați. Părul scurt i s-a decolorat de la soare, iar tricoul verde, fără mîneci, Îi pune În evidență ochii căprui. — Bună! zice, lăsîndu-și jos rucsacul. Bună, tanti Jane. Becky, ce faci? — Foarte bine! exclam, holbîndu-mă la ea siderată. Arăți nemaipomenit! Ești așa bronzată! — A. Jess se privește fără pic de interes, apoi caută ceva În rucsac. — Am adus niște biscuiți de porumb. SÎnt făcuți de o cooperativă din nordul Guatemalei. Îi Întinde mamei o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zîmbetul. SÎntem cu toții siderați. CÎt despre Janice, pare că nu-și mai Încape În piele de Încîntare. — Oricum, spune Tom ridicînd din umeri, cred c-ar trebui să plec... Janice intră imediat În acțiune, ca un vîrtej. — Jess, scumpa mea! exclamă, sărind În picioare de pe sofa. Nu prea am apucat să ne cunoaștem, nu-i așa? Ce-ar fi să te invităm la noi un ceai, ca să vă puteți continua discuția În voie? — A. Jess pare luată prin surprindere. — Păi... venisem
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Sacha de Bonneville a fost aleasa sufletului tău, adaugă ea. Poftim? Poftim? Aleasa sufletului său n-a fost nici Într-o mie de ani nemernica aia snoabă de Sacha de Bonneville! Am fost eu! Soția lui! — În afară de tine, firește, Becky! exclamă ea, slobozind o cascadă de hohote, În chip de scuze. Mă refeream la perioada de atunci, de demult. La gașca noastră. Acestea fiind zise... Venetia Își aruncă părul ca focul pe spate și-și ia din nou clipboardul și stiloul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știe despre ce este vorba, da? — Da! SÎntem prieteni! — Bine atunci, am să-i transmit mesajul dumneavoastră domnului Kovitz... Deodată, În fundal se aude un glas familiar zicînd „Am nevoie de o Cola dietetică, ok?“ E Danny! — E acolo, nu? exclam. Tocmai l-am auzit! Ești te rog amabilă să mi-l dai la telefon? Nu vreau decît să-i spun două cuvinte, atît... — Domnul Kovitz este În... tr-o ședință, spune Carol. Însă nu vă faceți griji, am să-i transmit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze... tac stînjenită. Îți mulțumesc pentru că nu mi-ai spus „Ți-am zis eu“. Tu mi-ai spus să stau departe de Venetia Carter și... poate c-ai avut dreptate. Nu ți-aș fi spus niciodată „Ți-am zis eu!“, exclamă Suze, Îngrozită. — Știu că n-ai fi făcut-o. Dar mulți alții În locul tău ar fi făcut-o. — Ei bine, n-ar trebui s-o facă! Și, În orice caz, ai avut dreptate, Bex. Poate că pe Venetia n-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e bine... Luke e bine... relația noastră e cît se poate de bună. E un copil conceput chiar În luna de miere, ți-am spus? nu rezist să nu adaug. — Da, am aflat despre luna voastră de miere, absolut minunată! exclamă Venetia. Luke a zis că ați fost și la Ferrara, cînd erați În Italia? — Da, așa e, ZÎmbesc eu la gîndul amintirii. A fost atît de romantic. Întotdeauna o să ne aducem aminte de acele clipe de vis. — CÎnd am fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mamă pentru prima oară. Îți vezi copilul pentru prima oară. Ești Încîntată... și totuși surprinsă... Sexul copilului e altul decît te așteptai... Niciodată n-ai fost atît de uluită În viața ta. O simți cu toată fibra ta... — E... băiat! exclam, strîngînd În brațe un bebeluș imaginar. Suze Își agită brațele spre mine. — Încă o dată, Bex! Din nou, cu pasiune! — E băiat! Doamne Dumnezeule, e BĂIAT!!! Glasul Îmi reverberează În bucătărie și o lingură cade cu zgomot pe podea. — Hei, a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
obicei? — Depinde. Am ajuns Într-un loc cu trafic gîtuit și taximetristul se Întoarce spre mine. Are o față prelungă, ca de cîine polițist și ochi Întunecați și posomorîți. Depinde dacă vrei să ai o căsnicie sinceră și deschisă. — Vreau! exclam. — Mi se pare corect. Riscu’ e că, dacă-i ceri să-ți spuie tot, te trezești că-l arunci drept În brațele lu’ ibovnică-sa. — Aha, zic numai ochi și urechi. Și... cealaltă opțiune care-ar fi? — Faci pă mortu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar că sînt un pic... supărată. — E chiar atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-am să mai pomenesc despre asta. Sau despre detectivul particular, adaugă Danny, strălucindu-i ochii. — În nici un caz, mijesc ochii spre el. Și să nu te prind că-i spui vreun cuvînt măcar despre asta, Danny. — Cine, eu? Niciodată! exclamă el nevinovat și mai soarbe cu nesaț din cocteilul cu șampanie. — Ce faceți, măi? Mă Întorc și-l văd pe Luke croindu-și drum prin restaurantul aglomerat. E Îmbrăcat cu noul lui costum Paul Smith și are BlackBerry-ul În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zona de selecție. Ia de la curea carnețelul cu spirale atașat. — Haideți să Începem cu capitolul teren. Unde intenționați să mergeți cu el? Mers lejer pe trotuar sau cumpărături? Teren accidentat? Alpinism extrem? — Toate, zic, ușor vrăjită de vocea lui. — Toate? exclamă Luke. Becky, cînd faci tu alpinism extrem? Poate c-o să fac, Îi răspund. Poate că ăsta o să fie noul meu hobby! Mă și văd Împingînd un cărucior În sus pe Everest, În timp ce copilul gîngurește fericit la mine. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mănunchiuri de baloane bleu și de bannere pe care scrie „Petrecerea foștilor absolvenți de la Cambridge“; un panou imens e acoperit cu poze vechi din vremea studenției. În fața mea, un grup de patru bărbați se bat unul pe altul pe spate, exclamînd „Nu pot să cred că Încă mai trăiești, tîmpitule!“. Și, În timp ce eu ezit, Întrebîndu-mă unde să mă duc, o fată În rochie roșie de seară postată În spatele unei mese drapate cu damasc Îmi zîmbește. — Bună seara! Îmi puteți arăta, vă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să fac cu ăsta? — Poți să i-l dai lui Jess... Luke tace subit. CÎnd o fi. CÎnd te mai vezi cu ea. Ia stai așa. Felul mult prea detașat În care a spus asta... — Luke, și tu știi, nu? exclam. — Ce să știu? mustăcește dubios cînd Își ridică servieta. — Știi ce vreau să spun! Despre... știi tu! N-am nici cea mai mică idee la ce te referi. Luke pare că se abține cu greu să nu izbucnească În rîs
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
colaps, zic fermă. Habar n-am despre ce vorbiți. Se spune că ar fi pierdut contul Arcodas. Iar ultimul zvon e că același lucru e pe cale să se Întîmple și cu Foreland Investment. — Ba n-a pierdut deloc contul Arcodas! exclam, furioasă. Au Încetat colaborarea de comun acord, din motive despre care nu doresc să vorbesc. Și, dacă vă interesează, compania soțului meu e mai solidă ca niciodată. E cît se poate de solidă! Luke Brandon a fost curtat de cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de parcă aș avea limba lipită cu clei de fundul gurii. — Așa, ăsta e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice mama Îngrijorată. Mă auzi? — Poate are o contracție! exclamă Suze, luîndu-mi mîna. Bex, respiră... — Poți s-o faci, scumpo! se strîmbă mama tot mai tare, de parcă ar naște ea Însăși. — Concentrează-te asupra copilului, mă fixează intens Paula. Concentrează-te asupra minunatului tău copil, care iese În lume. — Uite
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
putea s-o punem să facă toate lucrurile pe care ni le-am dorit vreodată! — Știi bine că n-ar face-o, clatină Luke din cap. Dacă-i spunem să le facă, o să facă exact pe dos. — E așa rebelă! exclam, În timp ce Îmi cobor degetul pe fruntea ei minusculă. — Are propria ei personalitate, mă corectează Luke. Uite cum ne ignoră. Se așază Înapoi pe pat. — Zi, pînă la urmă, ce nume-i punem? În nici un caz Grisabella. — Și nici Rhapsody. — Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
amintiți ne dau lecții de patriotism, care prin Camera Deputaților, care prin intermediul camerelor de luat vederi, iar noi iarăși o luăm de bună! În sfârșit, vreau să mai spun că dacă un securist trage un pârț, noi ne repezim să exclamăm "ce parfum de tei!", dar când un civil spune că nu e adevărat, devenim brusc... prudenți! Ei, bine, tocmai din acest motiv, eu sunt foarte prudent chiar cu unele documente emanate de la Secu', cum ar fi celebrul caiet cu persoane
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ordonat. Un Desperado nu mai are noțiunea de ordine. Lectorul nu se mai hrănește cu o gândire planificată. Literatura Desperado se refuză bucuriei de a descoperi logica întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e să-și curme zilele. Copiii din Împăratul muștelor (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de fier este inevitabil superficială. * Lipsurile economice din interiorul comunismului îl fac pe lectorul vestic să exclame: Trăiască capitalismul, ce dreptate am avut! 1984 de Orwell e o dovadă grăitoare cât de cumplit poate fi comunismul: fără haine, hrană, iubire, intimitate, omenie. Teoria e fundamental greșită. Confortul material lipsește, e drept, dar omenia există, chiar dacă scriitorii din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imensă bibliotecă publică, în care n-ar putea nimeni să citească nimic", se gândește Philip. Autobiografia lui Chatterton, narațiune la persoana întâia, e atașantă. Totul plutește într-un abur de superficialitate. Ne simțim în prezența unei maniere molipsitoare (falsul). Charles exclamă, "jumătate din poezia veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la sufletul nostru decât chinul apropierii lente dar sigure a lui Charles de neființă. Într-o discuție cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apărut The Less Deceived (1955). Intrăm pe un tărâm de experiențe mai sugestive, mai aproape de ce simțim noi înșine, mai autentice, mai captivante. Într-un album cu fotografii găsim imaginea de copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și să se gândească la faptul că, neîndoielnic, nu-ți judeci niciodată nepărtinitor cauza." Teoreticienii nu afișează decât dispreț pentru ceilalți spectatori, pe care nu încearcă să-i cucerească. Desmarets de Saint-Sorlin, în Argumentul Vizionarilor (Argument des Visionnaires), din 1637, exclamă astfel: "Dar de când ignoranții au devenit atât de importanți în Franța, încât să trebuiască să ne interesăm atâta de ei, și să fim obligați să avem grijă de a le plăcea? Înseamnă că le datorăm respect, fie caracterului inferior al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
persoană a râs și-a plâns uneori de același lucru în același sfert de oră. O doamnă foarte respectabilă, fiind într-o zi la căpătâiul uneia dintre fiicele ei care era în pericol de moarte, înconjurată de toată familia sa, exclama izbucnind în lacrimi: "Doamne, dă-mi-o înapoi, și ia-i pe toți ceilalți copii ai mei!" Un bărbat care o luase în căsătorie pe una din celelalte fiice ale sale se apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se agită Furiile; merg, vin, aleargă. În sfârșit una dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]