12,272 matches
-
de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala București. "Oglinda literară", nr. 26, februarie 2004 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave În cele ce urmează, vom încerca să reținem, pentru cititor, măcar câteva din semnificațiile majore pe care criticul literar Theodor Codreanu le decelează, cu incontestabilă sagacitate și putere de convingere în opera lui Caragiale. Recentul volum, Caragiale abisal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Poate chiar era cazul să părăsim imaginea burlescă a acelui Pagliaccio care râde și plânge la comandă, gesticulând ca o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale începe și se continuă dincolo de dușumeaua scenei, în culisele neluminate și primejdioase ale teatrului. Sunt și alți comentatori care au intuit ecourile abisale ale părintelui Titircă Inimă Rea. Cioculescu a trecut, cu grație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exilul celor doi. Susținând naționalismul caragialian, eseistul argumentează ideea cu apartenența scriitorului la limba română și la credința strămoșească. Cât privește opera, autorul eseului se întreabă dacă ea ar fi putut fi creată oriunde în lume și trece în revistă galeria personajelor și ipotezele avansate de exegeții caragialieni, de-a lungul timpului, fiecare străduindu-se să justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate 184 CARAGIALE ABISAL, TIMIȘOARA, EDITURA AUGUSTA, 2003; EDITURA MUZEULUI NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE, EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, BUCUREȘTI, 2014 Constantin TRANDAFIR Triumviratul: Eminescu, Caragiale, Bacovia 188 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară 192 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave 193 Ioan BABAN Theodor Codreanu: I.L. Caragiale "abisal" 195 DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU, CHIȘINĂU-BUCUREȘTI, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2004, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI"; EDIȚIA A II-A, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2010 [ADĂUGITĂ] Mihai CIMPOI Vieru, un Bacovia cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multe corespondențe politice semnate Iassiorum Municipium. Se traduc studii și articole din gazetele și revistele franceze și italiene. Th. Aman este prezent cu studiul Despre pictură și cu schița 1 mai 1860. Din carnetul unui artist. Alături de proza lui Sion - Galeria calomniatorilor, Suvenire contimpurane (Anul 1848) - sunt incluse scrieri de G. Crețeanu, A. I. Odobescu și N. Filimon. Versurile aparțin lui G. Sion, Al. Donici, C.D. Aricescu, N.G. Negulici, G. Baronzi, G. Crețeanu, D. Dăscălescu, Justin Popfiu, Gr. H. Grandea, M. Zamphirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
rechizitoriul acid al atitudinilor și al comportamentelor celor din jurul său, fără nici un fel de concesie sub aspect moral și ținând întotdeauna seama de dezideratele naționale ale activității politice din emigrație în judecarea faptelor sale și ale celorlalți, jurnalul prezintă o galerie impresionantă de portrete și o serie de mărturii inedite, de la cele despre oameni ca Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Constatin Vișoianu, Brutus Coste (fără a mai aminti celebritățile politice europene ale epocii) până la cele despre scriitori ca Mircea Eliade, N.I. Herescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
una din cele mai răspândite metode de stimulare a creativității.Este stimulată participarea tuturor elevilor la activitatea de producere a ideilor, chiar și a celor mai timizi, este stimulată căutarea soluției optime prin alegerea din mai multe variante posibile. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Elevii lucrează, in grupuri de 3-4, la o problemă care se materializează intr-un produs; produsele sunt expuse pe pereții clasei, apoi grupurile se rotesc pentru a examina
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotaru Eugenia, Pulpan Ofelia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1173]
-
formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Elevii lucrează, in grupuri de 3-4, la o problemă care se materializează intr-un produs; produsele sunt expuse pe pereții clasei, apoi grupurile se rotesc pentru a examina fiecare produs; după turul galeriei grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte produse și citesc comentariile făcute pe produsul lor. Portofoliul include rezultatele a diferite activități desfășurate de elev de-a lungul unei etape stabilite. Reprezintă o colecție de informații despre progresul elevului
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotaru Eugenia, Pulpan Ofelia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1173]
-
și Povestiri din război. Tălmăcirea ei preferată va fi, după propria-i mărturisire, cea realizată în 1981 la romanul Cartea nunții de G. Călinescu. Din proza contemporană românească alege romanul Intrusul de Marin Preda și, împreună cu Helga Reiter, tălmăcește romanul Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu. De menționat sunt și piesele de teatru traduse pentru a fi jucate (nu destinate tiparului): Omul cu mârțoaga de G. Ciprian (1964), Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu (1966), Neîncredere în foișor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
Ausgewiesene, Timișoara, 1974; Ilie Cârciu, Das übermütige Fischlein, București, 1975; Franz Liebhard. Ein Schriftstellerleben, îngr. Nikolaus Berwanger, Timișoara, 1979; G. Călinescu, Honigmond, Timișoara, 1981; Historische Novellen aus der rumänischen Literatur, îngr. și postfață Lucian Hanu, București, 1981; Constantin Țoiu, Die Galerie mit wildem Wein, București, 1987 (în colaborare cu Helga Reiter); Mircea Vaida-Voievod, Lucian Blaga. Ein rumänischer Dichter und die deutsche Literatur, Zürich-New York, 1992; Hans Diplich, Viața călugăriței Patricia Zimmermann, Timișoara, 1997 (în colaborare cu Beatrice Stanciu). Repere bibliografice: A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic, din umorismul parodic al viziunii. Postum, în 1981, apare microromanul Moara lui Veselin, replică și totodată prelungire în proză a ciclului baladesc Strada care urcă la cer, în care evoluează o galerie de personaje din toate stările sociale și etniile burgului transilvan de pe la 1900, în aceeași viziune carnavalescă asupra lumii, cultivând senzaționalul de factură populară. S. intenționa (prin 1969) să elaboreze un ciclu livresc în douăsprezece „cânturi”, Walderoda, de povestiri fantastico-ludice, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Orsanmichele, Dante se gândi să o ia spre Torre della Castagna, pe lângă casele familiei Cerchi. Putea fi un prilej să Își salute repede rudele, care locuiau pe aceeași stradă. Dar mai apoi se răzgândi, văzând că umbra gnomonului fixat pe galerie bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părea să-și fi dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea de jos a figurii. Purta pe cap o pălărie de paie, ca de țăran, coborâtă pe frunte În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii. Totuși, cu toate că mica torță abia de reușea să Împrăștie puțin bezna din galerie, priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără să ia În seama tăișul de oțel ce Îl amenința de la câteva degete depărtare. Monerre se apropie, oprindu-se la un pas de el. - Știu că mă căutai, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și simplu revoltați de manierele mele grosolane și m-ar ostraciza urgent. Nu mă pot întoarce la lumea pe care am părăsit-o. Tot ce mi s-ar oferi, cu politețe dezgustătoare, plină de malițiozitate, ar fi un loc la galerie. S-ar putea să fie adevărat că, în orice societate, oamenii ca mine, fără chef de viață, sunt sortiți pieirii. Nu pentru ceea ce se gândește despre ei, ci chiar din cauza lor. Eu am, totuși, o mică scuză. Simt apăsarea copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
religios, dar era obligația lui să meargă la sinagogă și, indiferent de ce credea, știa cum să se poarte. Familia Coblin făcea și ea parte din congregația lui și eu mă alăturam de obicei verișoarei Anna în purda orientală, modificată, a galeriei, în timp ce ea îl bocea pe Howard în mijlocul tânguielilor și sărurilor de amoniac ale femeilor îmbrăcate în straie bogate, care boceau și prevesteau cine va fi atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nas ochelarii, și se pierdea cu picioarele împleticite prin termodinamică și chimie fizică. Faptul că nu obținea nici o plăcere din furt contribuia grozav la succesul lui. Există o frumoasă pictură veche olandeză, unică, pe care am văzut-o într-o galerie italiană, înfățișând un bătrân ce pășește pe un câmp pustiu, îngândurat, în timp ce un hoț vine în spatele lui și îi taie baierile pungii. Bătrânul, înveșmântat în negru, se gândește probabil la Cetatea Domnului, însă are totuși un nas cam lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
portari, recepționiști, chelnerițe, specialiști precum directorul acelui garde-manger din localurile suave de pe Coasta de Aur, locuri unde mersesem și eu pe vremuri când conduceam camioneta pentru câini, așa că înțelegeam cum stă treaba. Veneau oameni de toate soiurile. Umanitatea celor din galeriile inferioare ale țevilor, bunurilor stocate, cărbunelui își făceau apariția, oameni însărcinați cu întreținerea mașinilor, chelneri care serveau minuturi; sau un francez ducal, într-o pălărie Homburg, ca un cântăreț, numindu-se „bucătarul frumuseții“, care a scris pe card fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
loc. Le pui să semneze și le împiedici să iasă în stradă. Hai, repede, că e pe cale să se împută treaba. Am înhățat pachetul cu legitimații necompletate și am luat-o la picior spre Northumberland; era o clădire imensă, cu galerii înflorate și copertine romane ce fluturau până la al treizecilea etaj și priveau în jos înspre ulmii și tufișurile verzi, ca niște steaguri, ale Parcului Lincoln. Am oprit acolo într-un taxi Checker. Nu era nici un portar la ușă; clădirea strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
repede la Acatla. Ne-am instalat într-un hotel foarte ieftin numit La Regina, cu numai trei pesos pe zi. Nu îi deranja prezența vulturului, iar locul era liniștit și modest, neobișnuit de curat, cu un luminător în centru și galerii prin care intrai în camere, dușuri sau toalete. Hotelul arăta și el foarte bine, și era gol. De sus părea a avea o formă de diagramă. Scaunele și mesele erau așezate geometric, dar nu prea avea cine să le folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a văzut niște vipere, așa că am plecat imediat după ele. Le-a pus într-una din cutiile pe care le pregătisem pentru iguane, și ele au fost primele piese din colecția ei. Încet încet veranda s-a transformat într-o galerie de șerpi, așa că bucătăreasa voia să își dea demisia, fiindu-i teamă pentru copil. Era momentul potrivit să pomenesc vulturul, căci Thea era reîmprospătată de succesul ei. M-a ascultat și s-a arătat destul de rezonabil gata să fie convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua măcelarului stătea pe vine un copil golaș ce își deșărta încet intestinul. Ne-am preumblat încet în jurul galeriei late de oțel, cu acoperișul de sticlă ce se înălța peste toate oalele și crătițile împachetate, peste ardeii grași, peste carnea de vită, peste banane, carne de porc, orhidee, coșuri împletite, și peste această străfulgerare, chitină, sunet electric și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]