7,158 matches
-
ruse din Caucaz și mijloacele de comunicare britanice cu India și cu estul Oceanului Indian, prin Canalul Suez. Acțiunile Imperiului Britanic au deschis un alt front la sud, la Gallipoli (1915) și Mesopotamia, cu toate că, inițial, Turcia a reușit să respingă eforturile inamicilor. Prin contrast, în Mesopotamia, după campania dezastruoasă din Kut (1915-16), forțele Imperiului Britanic s-au reorganizat și au capturat Bagdadul, în martie 1917. Mai departe, înspre vest, în Campania Palestiniană, în ciuda eșecurilor inițiale, forțele Britanice au capturat Ierusalimul în Decembrie
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
În această perioadă, frontul din Salonic a rămas într-o situație, practic, inertă. Doar la sfârșitul războiului, după ce majoritatea forțelor germane și austro-ungare părăsiseră frontul, lăsându-l în mâinile bulgarilor, a reușit Antanta să obțină o ruptură critică în liniile inamicilor, forțând Bulgaria să semneze armistițiul (29 septembrie 1918). Cu toate că războiul devenise, practic, imobil în tranșeele Frontului de Vest, conflictul era mai dinamic în Est. Planurile ruse inițiale pentru război cereau două invazii simultane: una în Galiția, vizând Austria, și alta
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
bombardament intens de artilerie, urmate de o serie de atacuri directe. În contrast, în Ofensivă de Primăvară, armata germană a utilizat artileria să doar pe o perioadă scurtă și a înfiltrat grupe mici de soldați în unele puncte vulnerabile ale inamicului, atacând punctele de comandament și încercuind punctele cele mai puternice. Aceste poziții izolate au fost, apoi, distruse de către infanteria grea. Succesul forțelor germane s-a datorat, în mare măsură, acestor tactici. Linia frontului era acum la o distanță de 120
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
epurările partidului și guvernului după asasinarea lui Serghei Kirov, Beria a condus personal epurările din Transcaucazia, folosindu-se de prilej pentru a „rezolva” numeroase animozități politice din republicile caucaziene. Într-un discurs rostit în 1937, el a afirmat: "„Să știe inamicii noștri că oricine încearcă să ridice mâna împotriva voinței poporului, împotriva voinței partidului lui Lenin și Stalin, va fi zdrobit fără milă și va fi distrus”." În 1938, Stalin l-a numit pe Beria adjunct al Comisarului Poporului pentru Afaceri
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
o măsură de protecție în fața unei potențiale invazii a Germaniei Naziste. Partidul comunist a vrut de asemenea să elimine "elementele social periculoase", precum chiaburii, foștii chiaburi, foștii membri ai partidelor de opoziție precum socialist-revoluționarii și foștii oficiali țariști. Represiunea împotriva inamicilor reali sau numai închipuiți ai bolșevicilor a fost neîntreruptă de la Revoluția din Octombrie, dar au existat perioade de creștere în intensitate precum cea a Terorii Roșii sau a deportării chiaburilor care s-au opus colectivizării. O trăsătură distinctă a Marii
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
publicat o listă cuprinzând 1.345.796 de nume a unor oameni care au căzut victime epurărilor staliniste. Unii autori, precum Ludo Martens, susțin că realitățile epurărilor au fost mult exagerate și că aceste epurări au fost necesare luptei cu inamicii politici din acele timpuri. Ei pretind că modul de vedere preponderent asupra epurărilor este rezultatul coincidenței de interese a politicienilor sovietici post-Stalin și a politicienilor și istoricilor occidentali, (în particular al lui Nikita Hrușciov, care a inițiat "destalinizarea"). Primii ar
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
corupătoare a colonialismului european a deschis calea totalitarismului european din secolul al XX-lea, întărind atât mitul superiorității rasiale a albilor cât și legitimând folosirea violenței unei rase contra celeilalte. După Revoluția bolșevică din 1917, Lenin a anunțat că orice "inamic de clasă ", chiar în absența oricărei dovezi a vreunei crime împotriva statului, nu poate fi un cetățean de încredere și nu trebuie tratat mai bine decât un criminal. Din 1918, au fost construite locuri de detenție de tipul lagărelor, ca
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
și lagărele de muncă forțată (лагеря принудительных работ). Ele erau concepute pentru diferite tipuri de oameni considerați periculoși pentru stat: criminalii de drept comun, prizonierii din Războiul civil rus, pentru oficialii acuzați de corupție, sabotaj și delapidare, diferite tipuri de inamici și disidenți ca și pentru foștii aristocrați, oamenii de afaceri și foștii mosieri. Ca o instituție a întregii Uniuni, Gulag-ul a fost organizat în mod oficial pe 25 aprilie 1930 sub numele de "ULAG" prin ordinul OGPU numărul 130
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
șase. În timp ce unii dintre ei erau dezertori și criminali de război, au fost de asemenea întemnițați și prizonierii de război ruși și "rușii trimiși la munca forțată" în Germania care, fără excepție, au fost acuzați de trădare și "cooperare cu inamicul", (în mod formal, ei lucraseră pentru naziști). Un mare număr de civili din teritoriile sovietice căzute vremelnic sub ocupația străină, ca și din teritoriile anexate de Uniunea Sovietică după război, a fost trimis în lagăre. Nu a fost neobișnuit ca
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
După greul tratat de la Brest-Litovsk (SPD s-a opus ratificării acestuia în ), "Kaiserul" a fost un aliat obiectiv și paradoxal al regimului bolșevic, acesta din urmă având tot interesul să țeasă intrigi „interimperialiste”, și să nu-și mai adauge un inamic. Antanta a intervenit în Rusia, în primul rând pentru a preveni prăbușirea frontului de est, iar principalul reproș făcut bolșevicilor a fost acela de „trădare” a alianței. După armistițiul de la Rethondes, din 1918, a fost combătută revoluția în sine. Pacifismul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pentru a face față invaziei din Normandia. Patru grupuri de armate sovietice, însumând peste 120 de divizii, au zdrobit linia germană slab apărată. Sovieticii ajunseseră la un raport de 10:1 la tancuri și de 7:1 la avioane în fața inamicului. În momemtul declanșării atacului, avantajul numeric și calitativ al sovieticilor era copleșitor la toate capitolele. Apărarea germană s-a prăbușit. Capitala Belorusiei, Minsk, a fost eliberată pe 3 iulie, prinzând în capcană 50.000 de germani. Zece zile mai târziu
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
"Inamic al statului" se leagă aici. Pentru film, vezi Inamicul statului." Termenul inamic al poporului (rusă: враг народа, "vrag naroda") a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii bolșevice care privea oponenți politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
"Inamic al statului" se leagă aici. Pentru film, vezi Inamicul statului." Termenul inamic al poporului (rusă: враг народа, "vrag naroda") a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii bolșevice care privea oponenți politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
rusă: враг народа, "vrag naroda") a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii bolșevice care privea oponenți politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: În particular, termenul de "inamic al muncitorilor" a fost definit în Articolul 58 (Codul penal al RSSFR). În diferite momente, aceste calificative au fost aplicate, în particular, Casei Imperiale, aristocraților, burgheziei, clericilor, intelectualității, întreprinzătorilor particulari, culacilor, monarhiștilor, menșevicilor, socialist-revoluționarilor, Bundiștilor, sioniștilor, troțkiștilor, buhariniștilor, veteranilor bolșevici
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
tuneiadțî"), "Kavezhediștilor" (oameni care au administrat sau au lucrat pentru KVZhD (Căile Ferate din Orientul Îndepărtat Chinez), (în mod particular populației rusești din Harbin, China) ca și membrilor unor anumite grupuri etnice(vezi Transferuri de populație în Uniunea Sovietică). Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
mod particular populației rusești din Harbin, China) ca și membrilor unor anumite grupuri etnice(vezi Transferuri de populație în Uniunea Sovietică). Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau denumiți în mod obișnuit "lișeneț" (лишенецы). Orice membru al familiei victimei care mai era încă în libertate, nu
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
China) ca și membrilor unor anumite grupuri etnice(vezi Transferuri de populație în Uniunea Sovietică). Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau denumiți în mod obișnuit "lișeneț" (лишенецы). Orice membru al familiei victimei care mai era încă în libertate, nu se putea bucura de funcții de
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
Sovietică). Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau denumiți în mod obișnuit "lișeneț" (лишенецы). Orice membru al familiei victimei care mai era încă în libertate, nu se putea bucura de funcții de răspundere și numai în cazuri excepționale mai puteau fi tolerați ca membri ai partidului
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
mai era încă în libertate, nu se putea bucura de funcții de răspundere și numai în cazuri excepționale mai puteau fi tolerați ca membri ai partidului comunist - singura cheie care deschidea calea către nomenclatura sovietică. Să fii prieten cu un "inamic al poporului" era un motiv suficient de mare pentru a te face suspect în ochii autorităților. În 1927, codul penal al Uniunii Sovietice a fost modificat drastic. Reforma codului penal a transformat țara într-un stat polițienesc, plin de informatori
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
oficială ca și cei implicați în mișcarea de pionieri au ajutat la îndoctrinarea tineretului sovietic să urmeze exemplul lui Pavlik Morozov, un băiețel care și-a turnat propriul tată, un culac. Se poate pune întrebarea de unde erau așa de mulți inamici ai muncitorilor, contrar afirmațiilor inițiale ale bolevicilor că ar fi stârpit clasa oponeților proletariatului din Uniunea Sovietică. Acest fapt a fost explicat cu ușurința de doctrina stalinistă prin "teoria ascuțirii luptei de clasă în socialism". Această teorie postula că în
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
ascuțirii luptei de clasă în socialism". Această teorie postula că în socialism crește lupta de clasă mult mai intens pe timpul dictaturii proletariatului, acest fapt cerând măsuri extreme. Marxiștii antistaliniști, în mod particular troțkismul, au respins aceste idei. Din 1937, rândurile "inamicilor poporului" au fost lărgite în mod semnificativ prin introducerea categoriei membru al familiei trădătorului Patriei Mamă. Tratamentul extrem aplicat oponenților este unul dintre numeroasele motive pentru care regimul sovietic a fost considerat autoritarist sau chiar totalitarist.
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
legăturii de familie, Cezar era aderent la partidul lui Marius. Nu era doar nepotul lui Marius: era căsătorit cu Cornelia Cinnilla, cea mai tânără fiică a lui Lucius Cornelius Cinna, care era cel mai mare simpatizant al lui Marius și inamicul declarat al lui Sulla. În anul 85 î.Hr., când Cezar împlinise 15 ani, tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit. Cezar a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius. Când Sulla a ieșit
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
muntoasă cu cele șase legiuni ale sale, momind adversarul într-o bătălie neechilibrată. În apropiere de capitala tribului Aedui, Cezar a strivit helveții, măcelărindu-i, indiferent de statutul de combatant al adversarului. Conform lui Cezar, dintre cei 370.000 de inamici mobilizați, doar 130.000 au supraviețuit bătăliei. În următoarele zile a ordonat trupelor să urmărească ce mai rămăsese din armata adversă; se pare că au fost uciși încă 20.000 de oameni. Aproape în același timp, la sfârșitul lui 59
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Italia în luna septembrie a anului 45 î.Hr.. Își completează testamentul printre primele sale sarcini, numindu-l pe Octavian ca unic succesor. Senatul deja începuse să-i ofere onoruri chiar și în absența sa. Deși Cezar nu și-a proscris inamicii, ci iertându-i aproape pe fiecare dintre aceștia, părea a fi o rezistență deschisă extrem de redusă. Mari jocuri și festivități s-au ținut pe 21 aprilie pentru a onora marea victorie a lui Cezar. Odată cu jocurile, Cezar a fost onorat
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
al cavaleriei lui Cezar, Lepidus. Al Doilea Triumvirat l-a zeificat pe Cezar ca "divus Iulius" și, văzându-se că uciderea sa a fost posibilă tocmai din pricina clemenței sale, oroarea proscrierilor, abandonată din epoca lui Sulla, a fost readusă asupra inamicilor triumviratului în scopul de a-și însuși și mai multe fonduri pentru al doilea război civil, dus împotriva lui Brutus și Cassius, pe care Antoniu și Octavian i-au înfrânt la Philippi. Un al treilea război civil s-a declanșat
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]