6,100 matches
-
nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar numai ca o descoperire a modernității laice, ca principiu specific societăților liberale contemporane. Ea poate fi așezată foarte bine într-un cadru spiritual, poate primi solide argumente religioase. și mai important e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stăpîni mînia, expansiunea distrugătoare în fața dezordinilor umane și cosmice, de a îndura și de a se îndura de condiția duală a creaturii sale. însuși Legămîntul lui Iahve cu poporul său constă într-o progresivă delimitare a sferelor proprii celor doi interlocutori. Iar atunci cînd se stabilește organizarea țării, a comunității și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
urmează a fi tratate. Este deci util să aplicăm metode. Dacă simetria se află pe primul plan Metodele afirmării de sine permit, în general, diminuarea unei simetrii: - a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o atitudine care arată că ascultă atent și de afirmare a sinelui empatic. Iată un exemplu care ilustrează cele spuse mai sus. Pacienta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea unor întrebări pentru a ajuta interlocutorul (în acest caz, pacientul) să perceapă o problemă din diverse perspective. Nu este vorba despre obținerea unor informații, nici despre a înțelege, ci despre a propune pacientului diferite perspective asupra problemei. Acest mod de a proceda favorizează relația colaborativă, focalizând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
face diferența dintre un terapeut care ascultă în mod activ și un altul care se limitează la o ascultare pasivă. Dar ce înseamnă a fi ascultat pentru un pacient? Nu este vorba doar despre a fi ascultat cu atenție de către interlocutorul său, ci și de a fi auzit, înțeles. In asociațiile de pacienți, una dintre principalele suferințe exprimate constă în lipsa de înțelegere de care dau dovadă persoanele apropiate, dar și profesioniștii din domeniul sănătății care, uneori, neagă (sau dau impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutul se implică fără a deveni imperativ. Cu condiția, bineînțeles, ca aceste reformulări să nu fie mecanice și să dovedescă bună-credință. Persoanele care suferă de tulburări anxioase sunt atente la cel mai mic semn de agresivitate sau de dezinteres din partea interlocutorilor lor, semn care ar veni să întărească schemele lor cognitive: „Nimeni nu mă iubește”, „nu sunt interesant”, „oamenii sunt răi”... O ridicare din sprânceană sau un căscat poate fi rău perceput. Comunicarea non verbală face, deci, obiectul unei atenții speciale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar veni să întărească schemele lor cognitive: „Nimeni nu mă iubește”, „nu sunt interesant”, „oamenii sunt răi”... O ridicare din sprânceană sau un căscat poate fi rău perceput. Comunicarea non verbală face, deci, obiectul unei atenții speciale. A-ți privi interlocutorul, a da din cap în unele momente, a-ți trece mâna peste frunte pentru a reflecta sunt tot atâtea indicii în ceea ce privește atenția, care stabilesc o atmosferă de încredere și favorizează schimbul de informații. Din contra, trierea corespondenței, convorbirile telefonice, consultarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fapte precise și trebuie să fie constructivă, altfel ea nu are valoare. A adresa un mesaj negativ unei alte persoane nu este niciodată ușor: situația nu este agreabilă nici pentru cel care primește critica, nici pentru cel care o exprimă. Interlocutorul este prevenit și momentul ales trebuie să fie favorabil pentru ambele persoane. Terapeuții explică faptul că este necesar să se respecte un echilibru între complimente și critici, și că schimbările realizate în direcția dorită trebuie să fie întărite. Realizarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cum tu îți faci bine munca, doream să-ți spun lucrul acesta dar nu îndrăzneam (critică justificată făcută pentru a ajuta). Bernard - Intr-adevăr, ultimul meu raport este prea scurt, voi fi mai atent data viitoare (afirmare de sine pozitivă: interlocutorul își schimbă comportamentul). Sau: Bernard - Intr-adevăr, ultimul meu raport era prea scurt, dar nu pot face altfel în acest moment deoarece am prea mult de lucru (afirmare de sine negativă: interlocutorul nu-și poate schimba comportamentul). Sau încă: Bernard
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai atent data viitoare (afirmare de sine pozitivă: interlocutorul își schimbă comportamentul). Sau: Bernard - Intr-adevăr, ultimul meu raport era prea scurt, dar nu pot face altfel în acest moment deoarece am prea mult de lucru (afirmare de sine negativă: interlocutorul nu-și poate schimba comportamentul). Sau încă: Bernard - Ințeleg că acest raport este prea scurt. Il voi reface. In schimb, te-aș ruga să fii de acord și să mă degrevezi de o altă sarcină, pentru a avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ancheta negativă în situațiile în care vor fi criticați. Sedința 13: cum să răspunzi la critici (urmare) Trecerea în revistă a sarcinilor Pacienții prezintă modul în care au utilizat ancheta negativă, dificultățile întâlnite, efectele asupra comportamentului lor și asupra comportamentului interlocutorului lor. Jocuri de rol Participanții practică în întregime tehnica ERD pentru a răspunde unor critici constructive. Ei utilizează o critică prezentă în lista lor și făcută cu scopul de a-i ajuta, cu un nivel de dificultate inferior valorii 30
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Este adevărat că nu ai întotdeauna chef să fii zâmbitor (neclaritate). Atenție: această tehnică prezintă riscul unei rupturi a relației și corespunde unei forme de contra-manipulare. In situația în care critica rănește, dar persoana dorește să mențină o relație cu interlocutorul său, aceasta poate utiliza DESC în ceea ce privește forma în care se desfășoară dialogul. La rândul său, aceasta formulează o critică constructivă cerând interlocutorului său să-și formuleze reproșurile într-o manieră constructivă: FrșdȘric - Ințeleg că unele lucruri nu merg bine în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei forme de contra-manipulare. In situația în care critica rănește, dar persoana dorește să mențină o relație cu interlocutorul său, aceasta poate utiliza DESC în ceea ce privește forma în care se desfășoară dialogul. La rândul său, aceasta formulează o critică constructivă cerând interlocutorului său să-și formuleze reproșurile într-o manieră constructivă: FrșdȘric - Ințeleg că unele lucruri nu merg bine în ceea ce privește munca mea, dar acest lucru nu este un motiv pentru a rămâne atât de mult într-o zonă neclară (D), acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
personale care au constituit subiectul jocului de rol în cadrul ședinței. Ei citesc capitolul privind conversația. Sedința 16: conversația Trecerea în revistă a sarcinilor Pacienții prezintă modul în care au utilizat ancheta negativă, dificultățile întâlnite, efectele asupra comportamentului lor și al interlocutorului lor. Această trecere în revistă consumă mai mult timp decât în cazul celorlalte ședințe, dar ritmul ei trebuie supravegheat, deoarece această ședință este ultima! Jocuri de rol Situația seamănă cu cea care există într-o sală de așteptare la un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o manifestare a emotivității. Dar să roșesc pentru că mi se spune bună ziua și sunt privită puțin prea de aproape... Secvența care declanșează starea de disconfort este aproape întotdeauna aceeași: atenție fixată asupra sa, și un scurt moment de tăcere din partea interlocutorului. Emoțiile Pacienta este, într-un mod caracteristic, prinsă ca într-un clește între teamă și rușine. Inainte de a se expune oricărei situații sociale, chiar benignă, ei îi este frică, se simte încordată și neliniștită, de teamă să nu apară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scurt, în una sau două fraze”. Atunci când simte „că începe să roșească”, ea se blochează, încetează să vorbească și caută soluții pentru a scăpa din situația respectivă, scurtând întâlnirea sau focalizând atenția celorlalți în altă parte. Impresia sa este că interlocutorii săi observă întotdeauna faptul că roșește, chiar și atunci când roșeața este minimă. Intr-o situație socială, Isabelle își verifică amploarea înroșirii cu ajutorul oglinzilor (mergând la toalete sau utilizând mica sa oglindă de buzunar pe care o are întotdeauna asupra sa
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care tocmai l-a văzut sau a unei cărți pe care tocmai a citit-o, a ultimei vacanțe, a unei amintiri din copilărie, a psihologiei părinților.... - Să vorbească despre anxietatea sa socială manifestată în diferite circumstanțe și față de diferiți interlocutori (comming out în legătură cu propria sa vulnerabilitate). - Să-și mărturisească limitele (terapeutul pune întrebări dificile, utilizând o enciclopedie sau un ziar). Efectuate în timpul terapiei de grup: - Să se demachieze și să asculte comentariile în legătură cu înroșirea, concentrându-se pe amplificarea jenei, acceptând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
flexibilizarea credințelor. Un exemplu de mod de lucru în timpul unei ședințe de expunere Exercițiu In timpul unei ședințe, Isabelle este invitată de către terapeut să se antreneze pentru a putea vorbi despre anxietatea sa socială în diferite circumstanțe și cu diferiți interlocutori. Exercițiul este important deoarece: - Isabelle nu vorbește niciodată despre tulburarea sa și încearcă să o ascundă; - aceste disimulări consumă multă energie și amplifică nivelul global al anxietății și insecurității; - ele reprezintă un obstacol suplimentar în calea stabilirii de relații sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a diminuat, să răspundă la comentarii într-o manieră non ofensivă („Dar tu, tu te-ai privit cum arăți?”) și nedisimulatoare („Se întâmplă așa deoarece este cald aici”) dar asumându-și simptomul într-o manieră adaptată gradului de intimitate al interlocutorului („Da, roșesc adesea atunci când sunt stresată, mă deranjează lucrul acesta dar n-am ce să fac. Voi nu aveți niciodată astfel de manifestări de jenă în societate?”. Prima secvență (observată în tăcere de către ceilalți) nu permite o diminuare stabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este cel mai puțin susceptibil de a activa schema sa carențială. Lucrul în comun permite abordarea relațiilor și a eșecurilor sentimentale din perspectiva acestui personaj de ficțiune care s-a năpustit în lumea reală. Terapeutul și pacientul studiază împreună „atitudinea interlocutorului perfect”. Ei evaluează această atitudine alternativă, dar terapeutul subliniază faptul că, într-o primă etapă, schimbarea va activa schema și că va trebui să tolereze acest lucru înainte de a vedea cum se modifică aceasta. Acest tip de restructurare va alimenta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propune învățarea comportamentelor alternative la conduitele impulsive, automutilatoare și suicidare. Modulul eficacității interpersonale este axat pe învățarea gestionării conflictelor, astfel încât persoana cu TPEL să obțină lucrul de care are nevoie respectându-se în același timp pe sine și respectându-și interlocutorul. In cadrul acestor module, fiecare ședință este structurată în mod clasic: - primirea participanților, - trecerea în revistă a sarcinilor, - pauză, - învățarea de noi competențe, - prescrierea sarcinilor pentru săptămâna care urmează, - concluzie la sfârșitul ședinței. Terapia individuală Terapeutul individual este considerat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
non verbale care sunt duse la bun sfârșit astfel încât pacientul învață să-și armonizeze expresiile non verbale și cele verbale. Atunci când exprimă un sentiment de angoasă, Doamna B. nu poate să-și stăpânească un surâs, situație care îl obligă pe interlocutor să se confrunte cu o disonanță între ceea ce pacienta spune și arată, și care constituie o sursă de disconfort. Animatorii o invită pe Doamna B. să identifice mușchii faciali și corporali implicați în exprimarea angoasei. Apoi, ei îi cer Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
singurii responsabili pentru inițierea unei conversații. Ascultarea activă constă în reformularea spuselor celuilalt, în realizarea unor rezumate exacte, în interogarea celuilalt în legătură cu emoțiile sale: aceasta permite dezvoltarea relației cu un conținut emoțional mai dens. Ascultarea pasivă constă în a arăta interlocutorului că suntem interesați de spusele sale, utilizând comportamentul non verbal (privire, inclinarea capului...) și cel verbal într-o formă simplă ("De acord, da..."): ascultarea pasivă îl ajută pe celălalt să vorbească și favorizează relația. Nu trebuie să ezităm să consacrăm
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întegrării într-o echipă și confruntării cu unele evenimente profesionale (reuniuni, expuneri, întâlniri cu clienții...). Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Această reticență nu este, în cazul său, o problemă. A susține o părere diferită de cea a interlocutorului său, a spune nu, a negocia... Cu cât conversația durează mai mult, cu atât ea se teme că se va declanșa o înroșire absurdă și de necontrolat Persoanele care vorbesc tot timpul și care nu dau atenție celorlalți o liniștesc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au remarcat nimic; timp de opt zile nu i-a ieșit din minte incidentul. A considera starea sa emoțională ca o dovadă a unei probleme reale. A gândi în termeni de totul sau nimic, alb sau negru. In realitate, ceea ce interlocutorii observă, este blocajul comportamentului său și al discursului său în momentul în care aceasta începe să roșească. Gândurile obsedante și devalorizările sunt simptome ale bolii, nu expresia unei forme oarecare de luciditate în legătură cu propria persoană. Simptome depresive (pierderea interesului, iritabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]