10,921 matches
-
iar. Durerea. Rostită În fața musafirului, vorba suna nepotrivit. Smulsă proprietarilor ei legitimi, de parcă Faulques n-ar fi avut dreptul s-o folosească. Dar Markovic nu părea stingherit. - Durerea, firește, a zis Înțelegător. Durerea. Iartă-mă că sciociorăsc În lucruri prea intime, dar pozele dumitale nu arată prea multă durere. Durere străină, vreau să spun; dar nu observ urmele durerii dumitale. Când nu te-a mai durut, ce vedeai? Faulques atingea cu dinții marginea paharului. - E complicat. La Început a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război. Zâmbea placid. A spus: - Parcă suntem la un concurs de brice rupte, domnule Faulques. Markovic s-a Întors iar spre frescă. A stat așa vreme Îndelungată. La sfârșit, a dat ușor din umeri, ca răspuns la niște gânduri intime. - Cine a spus că războiul a epuizat cuvintele? - Nu știu. Mi se pare că fraza e veche. - Și mincinoasă, În plus. Cine a spus asta n-a fost la nici un război. - Așa cred - Faulques zâmbea pe jumătate. Poate că războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un gest spre pictura murală. - Și unde-i ea? Îi rezervi un loc special pe tablă ori face parte din toată gloata asta? Faulques a pus jos tava. Nu-i plăcea zâmbetul acela neașteptat și insolent. Și, spre surprinderea lui intimă, pentru o clipă s-a văzut calculând posibilitățile pe care le avea de a-l pocni pe Markovic. Croatul era puternic, a hotărât. Mai scund decât el, dar mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să-l pocnească Înainte ca acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca de obicei. Aproape Îndatoritoare. - M-am gândit că, Între noi doi, pușca n-avea nici un rost. Dezechilibra prea mult situația. Nu știu dacă mă Înțelegi. Faulques a ridicat din umeri, fără să răspundă. În realitate și spre uimirea sa intimă, nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și i-a șters cu poalele cămășii și i-a pus din nou. - Ai dreptate. Ajunge. Suna ca o nostalgie anticipată, s-a gândit pictorul de război. Doi bărbați obișnuiți unul cu altul, gata să se despartă. Spre surprinderea sa intimă, se simțea neobișnuit de liniștit. Lucrurile veneau când trebuiau să vină. La timpul și În ritmul lor. O clipă, s-a Întrebat ce-o să facă Markovic după aceea, fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în alte texte și contexte. Singur în noapte, am înțeles că, în sală, ca spectator, mă regăsisem, pentru întâia oară, de partea supraveghetorilor, în timp ce, în viață, petrecusem ani în șir de partea celor supravegheați. Și, încet-încet, îmi reveneau amintirile acelor intime întruniri familiale despre care părinții mei descoperiseră, cu ani mai târziu, că fuseseră „infiltrate”, că printre prietenii apropiați fusese strecurat un informator. Cine anume? Încep bănuielile. Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
animată de o dorință erotică; ea pătrunde în intimitatea trupului dorit, invadează într-un mod pervers teritoriile secrete ale sexului și ale manifestărilor acestuia. Voyeurisme-ul are ca țintă corpul, ale cărui detalii le observă cu o indiscreție nepermisă, și actele intime, la vederea cărora se delectează fără urmă de pudoare. Așadar, deși au strategii înrudite, supravegherea și voyeurisme-ul nu urmăresc același scop. Diferiți sunt și cei ce decid, căci, dacă supravegherea se exercită cel mai adesea în numele unei puteri sau al
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a făcut să devină poroase, permeabile, suspecte. Cum am putea uita că tot teatrul de la sfârșitul secolului al XIX-lea se joacă în jurul acestor uși multiplicate, dinapoia cărora se trage cu urechea sau prin care se pătrunde brutal în spațiul intim al oamenilor? Siguranței oferite de cei patru pereți ai camerei-refugiu îi succede principiul deschiderii generalizate: oricine poate intra, oricând. Principiu a cărui exasperată materializare o regăsim, de pildă, în Pescărușul, în scena revederii tragice dintre Nina și Kostia: aici, nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în centru: deviza oricărei supravegheri! Politica, aidoma teatrului - unde regăsim mecanisme asemănătoare -, se bazează în esența ei pe această convingere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
rămâne esențialmente atașat propriului său echipament, în pofida anumitor grefe tehnologice mai mult sau mai puțin stridente. Aici, supravegherea se practică între oameni vii și vizează oameni vii. Indivizii sunt cei pândiți, trădați sau denunțați, și nu colectivitatea. Supravegherea este personalizată, intimă, imediată. Nefiind atât de dependentă de performanțele tehnologice, ea rămâne fizică și concretă: o supraveghere exercitată de unii semeni de-ai noștri, de oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie societăților de control. Odată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu au mai făcut parte din arsenalul de mijloace utilizate de către Securitate. Nimic mai fals. Este de notorietate cazul inginerului Gheorghe Ursu, ucis În bătaie În arestul Securității la 17 noiembrie 1985 pentru faptul de a fi scris un jurnal intim În care ironiza cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu 17. Toți disidenții din anii ’80 au relatat, de altfel, că au fost supuși unor anchete brutale, singura deosebire față de anii stalinismului fiind un regim de detenție ceva mai blând. Violențe excesive
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
condițiile În care forța care are control asupra persoanei Îi cere să accepte credințele și atitudinile aprobate pentru a putea supraviețui sau funcționa adecvat. Individul reușește prin acest mecanism să-și controleze atât expresia exterioară, cât și expresia cea mai intimă a credințelor sale, refulând valorile din sistemul său individual care nu sunt permise de autorități și permițându-le doar celor adecvate, „aprobate”, să iasă la iveală.14 După Alina Mungiu, de ritualizarea credinței a avut parte, mai puțin vizibil decât
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fondator. Deplasarea de la un plan de semnificație la altul pe filiera dimensiunii fondatoare a preocupărilor edilitare ale lui Ceaușescu aduce de fapt Înțelegerea deplină a fenomenului constituirii nu numai a unei personalități dictatoriale, a autorității, ci mai ales a resorturilor intime ale unui sistem totalitar, cu particularitățile lui generate de modelarea sa Într-un spațiu cultural specific. * ** I. Anul 1977 era unul cu o serie de evenimente cu un mare potențial simbolic, În afară de sărbătorile anuale, mai ales Într-un context festivist
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unul la celălalt. Scopul interacțiunilor la acest nivel este deopotrivă cunoașterea de sine și cunoașterea celuilalt. Comunicarea interpersonală este, în fapt, un proces ce evoluează de-a lungul unui continuum având la un capăt comunicarea impersonală, iar la celălalt, comunicarea intimă (foarte personală). Comunicarea impersonală are ca input identitatea socială a individului, datele sociale care îl caracterizează (apartenența la o anumită etnie, la un anumit grup social etc.); adeseori, aceste date sociale se reduc la stereotipuri. Puterea explicativă a comportamentelor este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se reduc la stereotipuri. Puterea explicativă a comportamentelor este scăzută, în sensul că interlocutorii pot face predicții limitate unul despre celălalt și au o capacitate redusă de a explica și motiva acțiunile celuilalt; interacțiunea se bazează pe reguli sociale. Comunicarea intimă are ca input identitatea personală a individului, datele psihologice individuale, elementele care îl diferențiază pe individ de grup; puterea explicativă a comportamentelor este crescută în măsura în care o bună cunoaștere a interlocutorilor permite predicții și explicații cu grad ridicat de acuratețe în legătură cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Numărul de teme abordate reprezintă extensiunea relației, iar profunzimea cu care sunt abordate temele conferă relației gradul de intensitate. Cu cât numărul de teme și gradul de profunzime sunt mai mari, cu atât relația este mai avansată, mai personală, mai intimă. Progresia relației presupune creșterea numărului de teme abordate și sporirea gradului de intensitate; regresia relației presupune scăderea numărului de teme și a gradului de profunzime. Diagramele de mai jos reprezintă astfel de configurații: relația interpersonală reprezentată în (a) este mai
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
anumite genuri și specii literare/jurnalistice (memorialistica, interviurile, cv-urile etc.), autodezvăluirea este o parte constitutivă a relațiilor sociale în măsura în care definește stadiul unei relații (stadiu inițial, stadiu avansat, stadiu final; relație pozitivă/negativă), gradul de intensitate al relației (relație superficială/relație intimă) sau dă indicii asupra direcției pe care o va urma relația (constituire, continuare, disoluție, repararea relației). Autodezvăluirile au funcție strategică în comunicare: vorbitorul îi propune interlocutorului o imagine despre sine pentru a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dogmelor leniniste: industrializarea forțată, întemeiată pe un model economic vetust, care favoriza industria grea; lichidarea proprietății private, asociată cu politica brutală de colectivizare a agriculturii; nimicirea valorilor tradiționale în numele unei false modernizări sociale; controlul metodic asupra spațiului social, al vieții intime a cetățenilor (mai ales prin politica natalistă a dictaturii lui N. Ceaușescu). Sfera privată a fost astfel aproape complet anexată de către partidul-stat totalitar. Viața cotidiană în socialismul de stat era invadată de elemente propagandistice și de control dictate de partid
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sau senzuale. Pentru înțelegerea totală a visului, nu trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a materiei. În imaginar, urechea are o legătură intimă cu pedeapsa. Ea este locul fizic al expierii, după cum arată expresiile: «a fi tras de urechiă, «a lăsa urechile în josă. Automutilarea pe care și-o aplică Van Gogh se poate înțelege parțial prin această interpretare simbolică. Vezi Bijuterie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
distructive a gândirii. Chipul este revelator pentru inimă. El nu este pentru sine, ci este destinat altora. Omul nu își vede propriul chip, cu excepția momentelor când se uită în oglindă, care, în plan simbolic, dezvăluie sufletul. Constituie așadar o parte intimă, legată de viața interioară, loc de expresie al sentimentelor și emoțiilor. În ceea ce privește simbolismul capului și al chipului, toate elementele sunt semnificative (vezi în funcție de scenariul oniric: Frunte, Ochi, Ureche, Nas, Gură). Vagin, clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
insistă asupra importanței de a fi viu și de a se lăsa antrenat de ritmul susținut al vieții. Dansul solitar arată libertatea personală, în timp ce dansul în pereche sau în grup indică împărtășirea emoțiilor și a experiențelor, fie într-un cadru intim, fie într-un cadru mai larg. În mod excepțional, dansul poate avea un sens negativ, de nepăsare. La fel ca în fabula La Fontaine, referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. Traversarea deșertuluiă semnifică o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vs. negative, anticipate vs. neanticipateă. Cercetările preliminare ale profesoarei de la departamentul de sociologie de la Universitatea de Stat din California au condus la concluzia că, în circumstanțe negative, femeile recurg frecvent la chatarsis, la căutarea unui sprijin, compun poezii, scriu jurnale intime sau scrisori pe care nu le expediază. Bărbații, de cele mai multe ori, reflectează asupra situațiilor, fac exerciții fizice intense sau pur și simplu accepta situațiile. Alte studii au arătat ca strategiile de management al emoțiilor variază în funcție de apartenență la clasă socială
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
spus (3); nu știe nimeni (3); știre (3); zvon (3); adevăr (2); agent (2); ascunziș (2); cufăr (2); destăinuit (2); destin (2); discreție (2); divulga (2); divulgare (2); doi (2); familie (2); gînd (2); incitant (2); individual (2); interesant (2); intim (2); iubire (2); misterios (2); mormînt (2); noutate (2); om (2); păstra (2); păstrare (2); poveste (2); promisiune (2); putere (2); rău (2); nu se spune (2); secret (2); secretos (2); slăbiciune (2); nu spune (2); strict (2); tshhh! (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sunt mai capabili decât mine din punct de vedere profesional și al realizărilor. 58 Sunt mai puțin capabil(ă) decât majoritatea oamenilor. 59 Mă tem că o să fiu atacat(ă). 60 Este foarte greu pentru mine și părinții mei să păstrăm secrete intime unii față de alții fără să ne simțim vinovați și înșelați. 61 În relații, îl las pe celălalt să aibă ultimul cuvânt. 62 Sunt atât de preocupat(ă) să mă adaptez, încât uneori uit cine sunt. 63 Mă concentrez mai ales asupra evenimentelor și
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]