6,703 matches
-
prezintă de altfel și creațiile realizate de limbajul poetic, însă, de data aceasta, reprezentarea este construită mai întîi lingvistic și apoi este proiectată ca element al unei lumi imaginate. O perspectivă similară în atribuirea numelor se poate realiza în cazul intuițiilor, deși în legătură cu acestea nu există o manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai întîi lingvistic și apoi este proiectată ca element al unei lumi imaginate. O perspectivă similară în atribuirea numelor se poate realiza în cazul intuițiilor, deși în legătură cu acestea nu există o manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
O perspectivă similară în atribuirea numelor se poate realiza în cazul intuițiilor, deși în legătură cu acestea nu există o manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică probleme (egalitate, infinit, spațiu etc.), deoarece intuițiile se structurează ca entități mintale operaționale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică probleme (egalitate, infinit, spațiu etc.), deoarece intuițiile se structurează ca entități mintale operaționale pentru palierul rațional. Aceste probleme care privesc statutul semnului lingvistic (cuvîntului) prin raportare la facultățile cognoscitive, la activitățile lor și la rezultatele acestor activități au fost avute în vedere de G. W. F. H
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
statutul semnului lingvistic (cuvîntului) prin raportare la facultățile cognoscitive, la activitățile lor și la rezultatele acestor activități au fost avute în vedere de G. W. F. H e g e l, după care "vorbirea și sistemul ei, limba, dă simțurilor, intuițiilor, reprezentărilor o a doua ființare-în-fapt, mai înaltă decît ființa lor faptică imediată, în genere o existență, care își are valabilitatea în domeniul reprezentării"55. În continuare, acesta arată că inteligența (= intelectul) interiorizează relația implicată de semn, transformînd-o dintr-o legătură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
continuare, acesta arată că inteligența (= intelectul) interiorizează relația implicată de semn, transformînd-o dintr-o legătură singulară într-o legătură universală, adică stabilă, în care numele (= forma semnului) și semnificația sînt legate din perspectiva ei în mod obiectiv. În acest context, intuiția în care constă la început numele devine reprezentare, iar conținutul acestei reprezentări se realizează prin unirea dintre semnificație și semn (= forma semnului). Astfel, numele devine modul de existență a conținutului în inteligență și presupune, pe de o parte, exteriorizarea inteligenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizează prin unirea dintre semnificație și semn (= forma semnului). Astfel, numele devine modul de existență a conținutului în inteligență și presupune, pe de o parte, exteriorizarea inteligenței înseși prin el și, pe de altă parte, interiorizarea numelui în forma unei intuiții produse de inteligență. Se produce astfel o dedublare a inteligenței printr-o "înstrăinare de sine" și o situare a ei "înăuntrul ei înseși". De aceea, precizează Hegel, "noi gîndim în nume", înțelegînd prin aceasta imposibilitatea actelor de gîndire fără nume
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiin-ței56. Aceste observații ale gînditorului german aduc în atenție probleme pe care, în mod obișnuit, logicienii nu le au în vedere, în primul rînd cele care privesc relațiile semnului lingvistic și ale semnificației lui cu imaginea, cu reprezentarea și cu intuiția (în perspectiva atribuită de el). Pe baza relației nemijlocite dintre gîndire și limbă, relație recunoscută atît de filozofi, cît și de lingviști, Ferdinand de S a u s s u r e consideră semnul lingvistic (cuvîntul) ca fiind o entitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o sumă de instanțializări și de particularizări ale faptelor de limbă generale. În cazul artei însă, printr-o operă individuală se propune ceva universal, creația artistică realizează o refacere a universalului în individual, realizează modele, tipuri de exprimare construite potrivit intuiției scriitorului, trecînd dincolo de norma limbii, dar înscriindu-se totuși în sfera sistemului. Cu toate acestea, arată Eugen C o ș e r i u − valorificînd idei întîlnite la Giambattista Vico, Benedetto Croce și Martin Heidegger −, folosirea poetică a limbii nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe margherita "margaretă", "perlă", "mărgea de sticlă" și pe margheritina "bănuți", "mărgea de sticlă" și, eventual, din perspectiva sufixului din compunere. Se înțelege astfel de ce limbajul poetic pune în valoare de obicei cuvintele vechi și locuțiunile, mai predispuse interpretărilor prin intuiția poetică, adică elementele "transparente" ale limbii, cum le-a numit Hans-Martin G a u g e r105. În această perspectivă, limbajul poetic nu ar mai putea fi considerat o simplă deviere față de limba obișnuită, ci ar fi numai o actualizare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea de zi cu zi a limbii, adică de funcționarea ei sincronică, lipsită de intuițiile ce sondează dincolo de limitele desemnării și semnificării spre o motivare a semnului lingvistic în vederea constrîngerii lui să vorbească despre sine, iar nu despre realitatea desemnată. Norma limbii, avînd caracter istoric, regional și social, se diversifică în funcție de timp, de spațiu și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activității rațiunii care produce concepte, în vreme ce cunoștința intuitivă provine din activitatea fanteziei care produce imagini. Aceste imagini reprezintă însă o cunoștință a individualului sub forma unor impresii care pentru a se determina se reflectă în expresie și se clarifică în intuiție. Ca atare, în intuiții, impresiile se obiectivează în expresie, se organizează căpătînd formă și, în acest mod, omul "se eliberează" de ele și le poate privi ca pe ceva de sine stătător și în afara lui, deși ele sînt, în ultimă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
concepte, în vreme ce cunoștința intuitivă provine din activitatea fanteziei care produce imagini. Aceste imagini reprezintă însă o cunoștință a individualului sub forma unor impresii care pentru a se determina se reflectă în expresie și se clarifică în intuiție. Ca atare, în intuiții, impresiile se obiectivează în expresie, se organizează căpătînd formă și, în acest mod, omul "se eliberează" de ele și le poate privi ca pe ceva de sine stătător și în afara lui, deși ele sînt, în ultimă instanță, un produs al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
același lucru, iar nu entități distinctibile și, ca urmare, lingvistica și estetica coincid, fiind aceeași disciplină. În același mod, filozofia limbii și filozofia artei se contopesc (idee susținută în Capitolul XVIII din Estetica). Acest principiu se întemeiază pe faptul că intuiția este activitatea cea mai pură a spiritului omenesc, activitate al cărei rezultat este exprimarea ce se concretizează în expresie. În filozofie, prin intuiție se înțelege cunoașterea nemijlocită a adevărului, fără intervenția rațiunii și, ca atare, ea se desfășoară individual, nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
artei se contopesc (idee susținută în Capitolul XVIII din Estetica). Acest principiu se întemeiază pe faptul că intuiția este activitatea cea mai pură a spiritului omenesc, activitate al cărei rezultat este exprimarea ce se concretizează în expresie. În filozofie, prin intuiție se înțelege cunoașterea nemijlocită a adevărului, fără intervenția rațiunii și, ca atare, ea se desfășoară individual, nu este un produs colectiv. Numai ceea ce este comunicat, explicat, impus sau imitat, acceptat, deci numai ceea ce antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, ea se desfășoară individual, nu este un produs colectiv. Numai ceea ce este comunicat, explicat, impus sau imitat, acceptat, deci numai ceea ce antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt colectiv, la definitivarea căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd reprezintă o sesizare nemediată a unui raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd reprezintă o sesizare nemediată a unui raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După Croce, numai puțini lingviști s-au putut apropia de adevăr și anume numai aceia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice inovație, fie la nivelul limbii populare, fie la nivelul limbii literare, pe seama creației individuale, excluzînd necesitatea delimitării între o lingvistică a limbii populare și una a limbii literare. Este, de fapt, același postulat crocean al lipsei de distinc-tibilitate între intuiția omului obișnuit și cea a artistului și aceeași respingere a pozitivismului, care acorda prioritate cercetării limbilor populare, neglijîndu-le pe cele literare, atribuind un rol determinant colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumit sens, în concepția lui Wittgenstein, limba și gîndirea se autodetermină și se autoconstituie din interior și că, prin urmare, realitatea nu este independentă de limbaj și de gîndire. Pe de altă parte, se poate constata similitudinea, datorată lecturilor sau intuiției, între Ferdinand de Saussure și Ludwig Wittgenstein în a asemăna funcționarea limbii cu jocul de șah, unde contează regulile, iar nu materialul din care sînt făcute piesele, mărimea pieselor etc. Punînd accent pe reguli, deci pe felul în care se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a relației gîndire-limbă, relație avută deseori în vedere în epoca postsaussureană și dominată de ideea imposibilității separării celor două realități. Pe o altă cale și cu alte mijloace, Benedetto C r o c e ajungea la același rezultat cînd identifica intuiția cu expresia. După Heidegger, limba este un fenomen originar, iar nu o facultate a omului, alături de altele, și, pentru a fi ceea ce sîntem, trebuie să rămînem în limbă, fiindcă nu putem niciodată ieși din ea pentru a o privi dintr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]