6,022 matches
-
cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și cu miros de faină) și "Clitocybe rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai departe cu "Collybia dryophyla" sin. "Gymnopus dryophilus" (comestibilă, dar de valoare scăzută), "Collybia peronata" sin. "Gymnopus peronatus
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și cu miros de faină) și "Clitocybe rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai departe cu "Collybia dryophyla" sin. "Gymnopus dryophilus" (comestibilă, dar de valoare scăzută), "Collybia peronata" sin. "Gymnopus peronatus" (necomestibilă, foarte iute), "Marasmius alliaceus" sin. "Mycetinis alliaceus", (burete de condimentare excepțional, crește mai mult prin păduri luminoase
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
în considerare mărimea, iuțimea precum laptele alb ale acestei ciuperci, ea poate fi confundată numai cu puține alte specii relativ inofensive, de exemplu cu: "Lactarius controversus" (necomestibil fiind extrem de iute, crește sub plopi sau anini, pălărie cu zone rozalii precum lamele cu benzi palid-roșiatice), "Lactarius glaucescens", sin. "Lactarius pergamenus" (comestibil dar iute, se dezvoltă numai în păduri de foioase, mai mic și subțire, se decolorează după tăiere gălbui), "Lactarius pallidus" (comestibil, nu amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
pentru încurajarea femeilor palestiniene în îndepărtarea acestuia. După Războiul Arabo-Israelian din 1948, Abd Al-Hadi s-a stins la Cairo, în Egipt, alături de soțul sau, Awni Abd al-Hadi. El a decedat în Cairo în anul 1970 iar ea în anul 1976. Lama Abu-Odeh (arabă: لمى أبو عودة ) este o profesoară și scriitoare de origine palestiniano-americană, care predă la Facultatea de Drept a Universității Georgetown, care a scris pe larg despre legea islamică, despre feminism și despre drepturile familiei. S-a născut în
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
cauza intoxicației ar fi un glicovinil (CHNO) precum diferite alcaloide. În plus, acest soi conține concentrări relativ mari de cupru, zinc, mercur și arsen în relație cu alte specii. Pieptănușul primăvăratic poate fi confundat în special cu "Tricholoma terreum" (comestibil, lamele albe sau cenușii, niciodată roze, crește mai târziu, din vară până toamnă), un soi foarte căutat șai apreciat în Franța, mai departe cu diverse specii comestibile până otrăvitoare, ca de exemplu: "Entoloma clypeatum" sin. "Rhodophyllus aprilis" (comestibil, miros de făină
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
nu va fi niciodată campion olimpic. La proba pe echipe, Franța a trecut de China, apoi a întâlnit Statele Unite. Damien Touya a fost ales pentru a închide meciul în fața lui Keeth Smart. La scorul de 44-44, acesta și-a rupt lama sabiei, care a perforat mâna lui Touya. După o pauză medicală, Touya s-a întors pe planșă cu un bandaj pe mâna, și a câștigat meciul. În finală Franța s-a confruntat cu Italia. Damien Touya a s-a prezentat
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de colorit
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de colorit albicios până ocru și clar decurgătoare, miros și gust aromatic), "Tricholoma bufonium" (necomestibil, cuticula are la mijloc o pată mare roșiatică sau este permanent purpurie până la palid brun-violetă, lamele și carne palid gălbuie, miros de gaz
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
crem-gălbuie, miros tipic foarte aromatic și ceva de făină, gust plăcut), "Cortinarius alboviolaceus" (necomestibil, în tinerețe cu lamele gri-violete, miros și gust de cartofi cruzi), "Cortinarius camphoratus" (necomestibil, destul de similar în aparență și miros cu "Lepista nuda", în tinerețe cu lamele violete precum carne colorată, se decolorează la tăiere), "Cortinarius cyanites" (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar), "Cortinarius iodes" (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
cyanites" (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar), "Cortinarius iodes" (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ), "Cortinarius purpurascens" (comestibil, mai puternic violet-purpuriu, cu lamele violete, picior albicios cu nuanțe violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru sau de un violet deschis, miros nu prea plăcut și gust dulceag), "Cortinarius salor" (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ), "Cortinarius traganus" (otrăvitor), "Cortinarius violaceus" (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut), respectiv "Lepista glaucocana" (comestibilă, cuticulă gri-albăstruie, lamele gri-violete sau roze, miros pământos), "Lepista personata" (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut) sau "Lepista sordida" (comestibilă, mai mică și de colorit mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură. Nicoretele violet este
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
și gust neostentativ), "Cortinarius traganus" (otrăvitor), "Cortinarius violaceus" (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut), respectiv "Lepista glaucocana" (comestibilă, cuticulă gri-albăstruie, lamele gri-violete sau roze, miros pământos), "Lepista personata" (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut) sau "Lepista sordida" (comestibilă, mai mică și de colorit mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură. Nicoretele violet este apreciat de unii pentru gustul său deosebit de aparte, iar de alții deloc
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
început cu pălărie alb-gălbuie, apoi gri-ruginie până la violet deschis cu lamele de aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri și pajiști foarte des din mai-octombrie) sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete), fiind în aparență, calitate, miros și gust
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
constant în cadrul speciei și chiar a unităților taxonomice superioare. În cursul evoluției pe fața inferioară a capului, se dezvoltă câteva oase de membrană. La sarcopterigieni (axonopterigieni) acestea se numesc plăci gulare. La actinopterigieni, plăcile gulare laterale se transformă în numeroase lame osoase înguste și lungi, numite raze branhiostege, îndreptate dinainte înapoi și cuprinse între cele două opercule.
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
SF prim-contact), ”Șamanul și kurganul” (fantastică), ”Cal mecanic la rege, șah” (steampunk), ”Poveste amară” (fantastică), ”Dincolo, bezna” (horror), ” Pieile de fier” (epic fantasy), ”Anchetă pe Terra.322” (SF roboți), ” Expresul de Alabama” (SF apocaliptic), ”Frații de plecat” (dark fantasy), ”Lamă albă, tăiș negru” (dark fantasy), ”Tâlharii din Yzandjan” (dark fantasy), ”Debarcare pe Kawa” (military scifi), ”Omăt roșu în Kaperka” (policier fantastic) etc.. A publicat un foileton steampunk în revista Nautilus, reunit ulterior în nuvela ”Luizienii” (ed. Millenium, 2016, 102 pagini
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
câteva ori pe zi. Apar cu puteri crescute abia în partea a II-a, dar în ce măsură este neclar. Ca creator al Chidori, Kakashi a atins un nivel de control mare, suficient ca el să despartă o lovitură de trăsnet, cu "lama fulger" (雷切 "Raikiri"). Sasuke, de asemenea, ajunge la niveluri mai mari de control în Partea a II-a, care îi permite să remodeleze Chidori în mână în formă solidă, ca o sabie, cu mai multe variante precum: Chidori Torent, Chidori
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
reușit să creeze patru puncte mari, facând ca Rasenganul să ia înfățișarea unui uriaș "fūma shuriken", cu Rasenganul rămânând în mijloc o sferă perfectă. Tehnica produce, pe parcursul utilizării ei și după, un zgomot asemeni unui urlet puternic. Rasenshurikenul creează nenumărate lame microscopice rotitoare care rănesc grav corpul la nivel celular. El produce atâtea lovituri încât chiar și Kakashi Hatake este incapabil să le numere pe toate cu Sharinganul. Lamele rotitoare distrug canalele nervoase ale corpului, ținta rămânând imobilă după ce a fost
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
ei și după, un zgomot asemeni unui urlet puternic. Rasenshurikenul creează nenumărate lame microscopice rotitoare care rănesc grav corpul la nivel celular. El produce atâtea lovituri încât chiar și Kakashi Hatake este incapabil să le numere pe toate cu Sharinganul. Lamele rotitoare distrug canalele nervoase ale corpului, ținta rămânând imobilă după ce a fost lovită. Efectul lor nu poate fi reparat de nicio formă de "ninjutsu medical". Când Naruto folosește prima dată Rasenshuriken ca pe o armă tăioasă contra lui Kakuzu, s-
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
orodoxe Sfânta Varvara și cunoaștere în cadrul muzeului sării. Masivul de sare de la Târgu Ocna este divizat de planul unei falii, situată în zona nordică a zăcământului, în doua compartimente. În cadrul compartimentului, situat la nord de falia transversală, se disting doua lame de sare, una cu poziție superioară și a doua mai coborată, având în partea vestică grosimi de cațiva metri pănă la efilare, care în partea nord-estică se unesc, ajungând la o grosime de cca. 200 m, plonjând în adancime și
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
de la 179 m la 371m înspre nord si nord - est. Zăcământul de sare gemă Fețele Târgului - Târgu Ocna, este localizat în zona flișului extern, aparținând Carpaților Orientali din Moldova centrală. Masivul de sare de Târgu Ocna face parte dintr-o lamă de rabotaj smulsă din Miocenul unității marginale și adusă peste depozitele helvețiene ale unității pericarpatice din fereastra Vâlcele. Formațiunii cu sare de la Târgu Ocna i se atribuie vârsta acvitaniană. Din punct de vedere stratigrafic, depozitele sedimentare care apar în zona
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în cioc extremitatea de sus a gărzii. Lama era gravată cu motive florale, având pe partea exterioară cifrul regelui Carol I, iar pe
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în cioc extremitatea de sus a gărzii. Lama era gravată cu motive florale, având pe partea exterioară cifrul regelui Carol I, iar pe partea interioară stema regală. Garda era confecționată din metal de culoare galbenă, fiind prevăzută cu cinci ramuri. Ramurile exterioare erau gravate cu motive florale. Teaca
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]