8,611 matches
-
fiecăruia este realizarea speranței în funcție de forța sa. Mitul mîntuirii este inseparabil de mitul căderii originare, căci mîntuirea este redresarea din căderea comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic reprezintă exaltarea banală a dorințelor (victoria elanului asupra obsesiei vanitoase, libertatea). Dogma mîntuirii rămîne și ea legată de cădere, dar de dogma acesteia. Deoarece simbolismul căderii este luat drept realitate, propagîndu-se în cadrul întregii dogmatizări și amplificîndu-se conform consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de cădere, dar de dogma acesteia. Deoarece simbolismul căderii este luat drept realitate, propagîndu-se în cadrul întregii dogmatizări și amplificîndu-se conform consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar de mare în privința mitului mîntuirii. În dogma mîntuirii se adună în cele din urmă toate erorile rezultate din dogma căderii omului. Explicația greșită a mîntuirii constituie nodul complicației teologice. Speculația filosofică este aici amestecată cu cele mai primitive elemente animiste. Acestea sînt mai ales elementele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de dogma acesteia. Deoarece simbolismul căderii este luat drept realitate, propagîndu-se în cadrul întregii dogmatizări și amplificîndu-se conform consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar de mare în privința mitului mîntuirii. În dogma mîntuirii se adună în cele din urmă toate erorile rezultate din dogma căderii omului. Explicația greșită a mîntuirii constituie nodul complicației teologice. Speculația filosofică este aici amestecată cu cele mai primitive elemente animiste. Acestea sînt mai ales elementele animiste care exercită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar de mare în privința mitului mîntuirii. În dogma mîntuirii se adună în cele din urmă toate erorile rezultate din dogma căderii omului. Explicația greșită a mîntuirii constituie nodul complicației teologice. Speculația filosofică este aici amestecată cu cele mai primitive elemente animiste. Acestea sînt mai ales elementele animiste care exercită un farmec greu de rupt, întrucît stratul magic dăinuie încă și în zilele noastre El nu este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeu însuși" (ca "Dumnezeul-simbol din noi") și poate afirma simbolic că "Dumnezeu și-a trimis Fiul ca să-i răscumpere pe ceilalți fii ai lui", pe oamenii supuși greșelii, pentru a le arăta oamenilor calea spre mîtituire și spre salvare. MITUL MÎNTUIRII NU VORBEȘTE DESPRE UN DAR GRATUIT FĂCUT DE UN DUMNEZEU REAL OAMENILOR NEDEMNI DE ACESTA. EL ILUSTREAZĂ CEA MAI ÎNALTĂ MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dar, dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertare. Traducerea simbolismului "Mîntuirii" elimină miraculosul și îl înlocuicite prin semnificația firească din punct de vedere psihologic evidentă pentru psihicul uman (atît timp cît nu este orbită de prejudecățile afective). Explicația acestei evidențe este complicată deoarece ea trebuie să lupte împotriva pseudo-profunzimii elementului miraculos
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înseși legile vieții, dacă tendința evolutivă nu ar fi putut face să apară din mizeria umană datorată agresivității perverse exemplul omului-săvîrșitor purificat de orice agresivitate dușmănoasă și de orice pervertirea dorințelor. Nu am putea insista prea mult timp asupra mitului mîntuirii, căci nenorocirea lumii provine din opiniile divergente față de salvarea ei. Salvarea nu poate fi decît realizarea sensului vieții. Sensul vieții, adevărul ei imanent, legalitatea ei, nu ar putea fi o teorie care să aibă nevoie de sprijinul probei discuțiilor. Adevărul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lumii se datorește faptului că nu există suficiente energii stăpînite, sublimate. Viziunea idealului esențial este necesară deoarece ea indică direcția de urmat și inspiră măsura forței fiecăruia față de forța supremă, mijlocul cel mai eficace de combatere a autosupravalorificării vanitoase. Mitul mîntuirii asigură un sprijin acestei viziuni salvatoare întrucît semnificația ei fapt ce nu poate fi suficient de mult subliniat nu este dragostea ascetică față de suferință și moarte, ci bucuria constantă care se dovedește mai puternică decît acestea. A elimina bucuria atestată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi fost trăit cu adevărat, dacă eroul-învingător nu ar fi fost un om viu în carne și oase, atunci simbolul central, afirmația simbolică " Spiritul s-a făcut carne", simbolismul "Cuvîntului încarnat" nu ar mai avea sens. A înțelege mitul mîntuirii înseamnă să înțelegem realitatea mitului lui Iisus, exemplul real, deși acesta are doar o semnificație directoare, să înțelegem realitatea energetică și supraconștient motivantă a imaginii simbolice a lui Cristos. Exemplul salutar nu a fost trăit în bucurie ca să fie primit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
circulare a timpului la greci, indieni, babilonieni ș.a., creștinătatea îi va substitui o reprezentare liniară ce duce la Eliberarea (învierea) finală.Timpul istoric se remăsoară, începîndu-se cu nașterea lui Iisus, ce poartă în sine întreg viitorul umanității, înrădăcinat în promisiunea mîntuirii. Totuși, în secolul al XVI-lea, Reforma pare să fi introdus o altă concepție privind împărțirea istoriei, în formă ciclică, urmînd trei mari etape: întemeiere, decădere, reîntemeiere. Reprezentările timpului și ale istorici înregistrează o transformare profundă odată cu Joachim de Flore
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și providențială. Avîntul comerțului antrenează o reînnoire a percepției empirice a timpului, a fluctuațiilor climaterice și a efectelor lor asupra producției și schimburilor. Apare un timp profesional, domesticit prin inovații tehnice și financiare, confundat adesea cu cel al salvării, al mîntuirii. Timpul devine marfă. Totuși, predomină încă concepția teologică a unui timp ce nu poate fi vîndut, fiind dăruit de Dumnezeu și nefiind în puterea oamenilor să dispună de el, concepție ce conduce la o formă ideală de stabilitate, care interzice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
guvernează Universul, pe care o mai acreditam undeva, este legea conservării informației. Anticii cu-noșteau se pare ceea ce noi aflăm abia acum, anume, corespondențele dintre macrocosmosul universului și universul microcosmic al acceleratorului de particule. Alchimia, considerată de Jung o "filosofie a mîntuirii", era o știință hermetică ce căuta să răspundă la între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu a utilizat simboluri, numere sau formule magice. Po-trivit Discursului secret de pe munte, scriere ce seamănă mult cu Predica de pe munte a lui Iisus Hristos, sufletul uman este înlănțuit de douăsprezece vicii și poate să se elibereze și să dobîndească mîntuirea cu ajutorul a zece "puteri", sau virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tărîm încețoșat, cuprinși de o miopie spirituală cu consecințe greu de evaluat. Am preluat comportamentul animalelor care, închise multă vreme într-o cușcă, atunci cînd li se deschide ușa, refuză nedumerite lumi-na libertății. E bine de revenit și de accentuat: mîntuirea seculară, așa-numita "mîntuire prin știință", o falsă știință de fapt, plină de aroganță cognitivă, dominată de "Zeița Rațiune", nu e posibilă. Atunci cînd timpul este discreditat, eternitatea își arată adevărata sa valoare", spu-nea Stephan A. Hoeller în Gnosticismul. O
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o miopie spirituală cu consecințe greu de evaluat. Am preluat comportamentul animalelor care, închise multă vreme într-o cușcă, atunci cînd li se deschide ușa, refuză nedumerite lumi-na libertății. E bine de revenit și de accentuat: mîntuirea seculară, așa-numita "mîntuire prin știință", o falsă știință de fapt, plină de aroganță cognitivă, dominată de "Zeița Rațiune", nu e posibilă. Atunci cînd timpul este discreditat, eternitatea își arată adevărata sa valoare", spu-nea Stephan A. Hoeller în Gnosticismul. O nouă concepție asupra străvechii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu cunoașterea abstract-informativă ne ajută să percepem realul, să înțelegem realitatea, ci tocmai cunoașterea trăită, cunoașterea dinlăuntru, gnosis-ul. Astfel, vorbind mai puțin putem ști mai mult, iar farmecul viziunilor poate înlocui goana după fapte. Lumea postmodernă e lipsită de speranța mîntuirii. Sufletul nu mai știe calea, nu mai aude chemarea, bruiat de tot felul de preocupări și dorințe secundare. Omul își făurește tot felul de zei falși, lipsiți de viață și-i proslăvește mai apoi cu mare fervoare. Progresul a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
potențialități, o realitate implicită, ce-și dezvăluie propria or-dine, una transcendentală, o ordine de dincolo de ordine care se cere și poate fi descoperită, dar numai într-o stare transfigurată, extatică, a conștiinței. Așa ceva promite gnosis-ul, de ieri, de azi, dintotdeauna: mîntuirea prin cunoaștere, o cunoaștere ce nu exclude, ci dimpotrivă implică credința, speranța și dragostea, oferind lumina celui care o caută, lumină neîn-serată, lumină necreată. "La ceasul cînd se-adună atîta noapte, putem noi fi la granița luminii-adevărate?" (Yves Bonnefoy, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor neclintită în mîntuire, în schimb găsim o mulțime de idoli la care lumea actuală se închină. Desigur, fiecare epocă își are idolii săi preferați. A noastră pare să prefere progresul și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lumina caută lumină, la fel cum Tatăl își caută copiii, scîntei de lumină închise sub lespedea universului material, dar care sunt chemate și pot țîșni spre infinitul ocean de lumină al Preaplinului din care ne-am rătăcit. "Lumina a devenit Mîntuirea mea și a preschimbat, pentru mine, întunericul în lumi-nă. Ea a risipit Haosul ce mă înconjura, încin-gîndu-mă cu un brîu de lumină!... Toate puterile ce zac în mine înalță slavă în numele Sfintelor Taine... care te-au copleșit cu lumină pură
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate fi corupt, și nici nu este de natură psihică, fiindcă pînă și sufletul este rezultatul greșelii, năzuind către spirit. [...] Aceasta este adevărata mîntuire", arată Valentinus, citat de Irineus, în Împotriva ereziei. Nu trebuie să ne îndrăgostim de ideile și de abstracțiunile minții noastre, de concepte și precepte. Nu trebuie să cădem în intelectualism și în psihism, să ajungem la proslăvirea minții și a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Nag Hammadi și de la Marea Moartă. Dacă nu au apărut, decît prin excepție, biserici sau asociații gnostice se datorează faptului că adevărații gnostici cred că nici o organizație sau instituție nu poate oferi gnosisul, ci numai duhul și rîvna fiecărei persoane, mîntuirea fiind legată de relația personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Reforma protestantă, ce pune un preț atît de mare pe experiența spirituală personală, are rădăcini clare în gnosticism, chiar dacă ele sunt mai puțin recunoscute. Un important gîn-ditor gnostic cu influență în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ierarhii de ființe divine situate între Cer și pămînt. Unele dintre acestea, cum sunt spre pildă în hinduism Indra sau Prajapati, seamănă foarte bine cu Demiurgul gnostic. În concluzie, putem reține, pe scurt, principalele teze ale doctrinei gnostice, formulate astfel: mîntuirea se realizează prin gnosis. În acest sens, introspecția în originea dependentă a existenței manifeste este cea care izbăvește; ignoranța (agnosis) este adevărata sursă a răului; cunoașterea gnostică poate fi dobîn-dită numai ca rezultat al revelației interioare personale; împlinirea spirituală presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Nu ni s-au păstrat prea multe predici de la el, dar cele pe care le avem la îndemână și sunt recunoscute că autentice, revelă pe ierarhul convins până în adâncul ființei sale de adevărul că predică constituie o necesitate absolută pentru mântuirea credincioșilor, adică pentru refacerea sau întărirea comuniunii lor cu Dumnezeu și cu ceilalți semeni. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfanțul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a singularizat că mare om al timpurilor sale a
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
binele, acela se va și face bun, din bunătatea proprie schimbându-l și pe cel care a primit-o”{\cîte 75}. Atunci când se referă la adevărata prietenie, tot acest mare autor patristic scrie următoarele: „E vădit oricui care cunoaște tainele mântuirii ca prieten adevărat și sigur e cel ce nu încetează a ne iubi pe noi chiar și când ne-am făcut dușmani; iar dușman fără credință și neîmblânzit e acela care ne dă morții chiar de nu l-am nedreptățit
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Postului Paștelui și în posturile sărbătorilor, ca și la sărbătoarea Sfanțului Vasile (1 ianuarie), în total, de zece ori pe an, reprezintă o „lungă invocare apofatică a harului lui Dumnezeu, înainte de a se «îmbarcă» într-o descriere amănunțită a istoricului mântuirii”{\cîte 98}. Deci, caracteristicile ei primordiale constituie, precum am precizat, rezultatul muncii Sfanțului Vasile însuși. Sfanțul Vasile a rânduit și Ceasuri, adevărate ore ale fântânilor cerești, pentru că orice credincios, de atunci, de după el și acum, să poată scoate cu bucurie
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]