6,274 matches
-
A. Rosetti, ,Nicolae Bălcescu și Ion. C. Brătianu. Pe 15 iunie a fost convocată adunarea de la Filaret. Ideile revoluționare au circulat liber în ambele Țări Române, militând pentru unire ziare precum "Pruncul Român", unde C.A. Rosetii a publicat un manifest către Moldova. Guvernul Provizoriu a trebuit să se înfrunte cu acțiuni contrarevoluționare. Marii Boieri i-au arestat pe membrii guvernului, speriați de prevederile Proclamației privind eliberarea țăranilor. Cu sprijinul acordat de Ana Ipătescu, fiica unui negustor, membrii guvernului au fost
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Fuad-Pasa au intrat în capitală, confruntările desfășurându-se pe Dealul Spirii, în care comandanții români ca Pavel Zăgănescu sunt uciși. În primăvară 1848, o serie de intelectuali ca Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul și mulți alții au redactat numeroase memorii și manifeste prin care respingeau unirea Ardealului cu Ungaria și promovau drepturile și libertățile românilor. Gazeta de Transilvania condusă de George Barițiu sprijinea unirea în schimbul garantării limbii și culturii române. Principile generale și programul de acțiuni revoluționare au fost prezentate în față
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se pronunță împotriva poeziei lui Johannes R. Becher, pe care o consideră zgomotoasă, haotică și inaccesibilă. De cealaltă parte, a-l numi pe Kafka suprarealist însemnă a comite un ușor anacronism, având în vedere că "Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul morții scriitorului evreu. Afinitățile lui Kafka cu această a doua mișcare sunt eliminarea barierei dintre vis (fantastic) și realitate, precum și accentul pus pe lumea subconștientului. O altă trăsătură
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de mare laudă. Publică articolul "Poezia viitorului", la 15 iulie 1892, manifest simbolist, propunând exemplul lui Baudelaire, Mallarmé, al unui Maeterlinck, Péladan și Moréas, explicând ce e simbolul, dar se oprește la varietatea lui instrumentalistă. Caragiale ridiculizează articolul în "Moftul român". Perioada 1892 - 1894 a fost marcată, iarăși, de mari lipsuri materiale
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
care își propunea coordonarea activității politice la scara întregii Românii. În aceeași conjunctură, la 23 ianuarie începe editarea unui periodic semnificativ intitulat „Alegătorul liber”, iar două zile mai târziu întemeiau o ligă menită a combate guvernul conservator, liberalii coalizați tipăreau manifeste și broșuri, difuzau programe de acțiune și profesiuni de credință, organizau reuniuni politice în capitală, în diverse alte orașe și chiar la sate, adresându-se direct maselor populare. Această activitate propagandistică crease o stare de spirit de exaltare împotriva „tiraniei
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
și forme diferite. Cubismul capătă amploare . Pictorii cubiști au fost implicați în realizarea camuflajului, cubismul fiind o rupere a conturului. Intelectualii s-au mobilizat la fel de bine ca armatele în slujba propriului stat. Într-o publicație din The Times apare un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea războiului pentru civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de consecință permeabilității curentelor naționaliste. Este o
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de consecință permeabilității curentelor naționaliste. Este o intelectualitate germană profund naționalistă care milită pentru un război pentru a salva cultură germană-. 1100 de intelectuali ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi civilizate” . Problema era că înainte de 1914 există o amplă circulație a ideilor și cea a personalităților. În Antanta, Germania atacată nu era cea a lui Beethoven , ci cea a militarilor prusaci. Era vorba de
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă... În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume, unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921. Trupele sale, desprinse din
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
cu o maximă detașare a emoției. Elementele acestei detașări proveneau în foarte mare măsură din „Estetică” lui Arthur Schopenhauer. În 1972, Théodore de Banville (teoretician al parnasianismului) publică documentul „Micul tratat de poezie franceză” ("Petit traité de poésie française"), adevăratul manifest al noului curent. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeții francezi: Théophile Gautier («Leș Emaux et Camées»), Théodore de Banville («Leș Camées parisiens», «Le Sang de la Coupe»), Charles Leconte de Lisle («Poèmes antiques», «Poèmes barbares»), José-Maria de Hérédia («Leș Trophées
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
François Rabelais (1494-1553), călugăr benedictin, autor al povestirilor ""Horribles et Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel"" (1532) și ""Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel"" (1534), întruchipează tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560) redactează manifestul "Pleiadei", intitulat ""Défense et illustration de la langue française"". Pictorul flamand Jan van Eyck (ca.1390-1441) este considerat întemeietorul picturii Renașterei în Flandra și în Olanda. Rogier van der Weyden (1400-1464) călătorește în Italia, unde este foarte prețuit, influențând prin lucrările
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
și informator al poliției totodată) în 1911, premierul și împăratul de-abia își mai vorbeau, iar destituirea lui era considerată iminentă. După reacția viguroasă a populației la masacrul din 9 (22) ianuarie 1905, Nicolae al II-lea publică "Decretul și Manifestul Imperial", o proclamație în care condamnă protestele și încearcă să pună responsabilitatea pentru pierderile de vieți omenești în contul birocrației, sugerând totodată cetățenilor să-i trimită direct propuneri pentru îmbunătățirea organizării statului. Manifestul reprezenta doar o manevră tactică, unicul scop
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Nicolae al II-lea publică "Decretul și Manifestul Imperial", o proclamație în care condamnă protestele și încearcă să pună responsabilitatea pentru pierderile de vieți omenești în contul birocrației, sugerând totodată cetățenilor să-i trimită direct propuneri pentru îmbunătățirea organizării statului. Manifestul reprezenta doar o manevră tactică, unicul scop el emiterii lui fiind să cumpere timp pentru regim: nu există nici un indiciu că era o reacție sinceră din partea țarului. De altfel nu mai târziu de 6 august 1905 devine clar că țarul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Petrograd și Moscova, pe modelul cărora și în 1917, cu ocazia revoluției din februarie, vor apare altele în toate marile orașe ale imperiului. Greva generală îl forțează pe Nicolae al II-lea să accepte cererile populației, fapt confirmat de publicarea "Manifestului din Octombrie." Acest document era redactat de Serghei Witte, și avea rolul de a izola stânga (și cererile ei de ordin social) prin acceptarea cererilor politice ale liberalilor: acordarea libertăților civile, un regim constituțional, un guvern (Rusia sub țarism, la
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
centrale, (Așa cum menționează și Orlando Figes în "O Istorie A Revoluției Ruse", țarul prefera să-și întâlnească miniștrii separat, fapt care se materializa în politici contradictorii, ineficiente și temporare, care produceau haosul în administrație.), nici măcar după Revoluția din 1905 și Manifestul din Octombrie Rusia necăpătând un guvern responsabil în fața legislativului.) și o adunare legislativă aleasă liber. Din păcate, țarul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie publicarea Manifestului din Octombrie, fără a avea însă intenția de a-l și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
care produceau haosul în administrație.), nici măcar după Revoluția din 1905 și Manifestul din Octombrie Rusia necăpătând un guvern responsabil în fața legislativului.) și o adunare legislativă aleasă liber. Din păcate, țarul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie publicarea Manifestului din Octombrie, fără a avea însă intenția de a-l și respecta și deveni astfel un veritabil monarh constituțional. Dacă totuși monarh constituțional înseamnă un monarh al unui stat dotat cu o constituție pe care acesta o și respectă, Nicolae
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
iar Rusia n-a fost nici ea niciodată o monarhie constituțională, sau dacă a fost totuși până la lovitura de stat dată de țarul Nicolae al II-lea în iunie 1907, de atunci încolo n-a mai fost. Imediat după publicarea "Manifestului din octombrie", celebrările populare au fost repede umbrite de violență: regimul lui Nicolae al II-lea a creat câteva mișcări pro-monarhiste, sprijinite din ordinul țarului însuși, atât financiar cât și logistic, de către poliție, și care ideologic erau veritabile grupări fasciste
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
din ordinul țarului însuși, atât financiar cât și logistic, de către poliție, și care ideologic erau veritabile grupări fasciste avant la letrre; acestea au declanșat un război de stradă contra grupurilor pro-reformă. La doar o lună și câteva zile de la publicarea Manifestului din octombrie, mai exact pe 3 decembrie 1905, guvernul țarului Nicolae al II-lea arestează conducătorii sovietului petersburghez; social-democrații răspund printr-un nou apel la grevă generală și la rebeliune armată, însă muncitorii erau slab pregătiți pentru confruntarea cu forțele
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
regimul țarist al lui Nicolae al II-lea nu va ezita să ducă un război de teroare chiar împotriva propriului popor: în zonele în care țăranii s-au revoltat, sate întregi au fost distruse de armată. În total, de la publicarea Manifestului la mijlocul lui Octombrie 1905 și aprilie 1906, când s-a reunit prima Dumă, regimul țarului Nicolae al II-lea a executat 15 000 de oameni, a împușcat sau rănit cel puțin alți 20 000, iar poliția politică țaristă a deportat
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: "La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine" (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine") și "Vingt-cinq poèmes" (1918; "Douăzeci și cinci de poeme"), respectiv manifestele mișcării: "Sept manifestes Dada" (1924; "Șapte manifeste Dada"). În 1924 o întâlnește pe artista modernistă suedeză Greta Knutson (1899-1983). Se vor căsători în anul următor, în 8 august 1925, și vor avea un fiu, Christophe, născut în 15 martie 1927
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d'Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat "Contre Cubisme, contre Dadaiseme". În revista "Little Review" din New York, apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
România, sechestrând tezaurul României. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918. După semnarea păcii de la Brest-Litovsk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul „Către popoarele mele credincioase” al împăratului Carol I al Austriei, deputații români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Național Român (CNR). La inițiativa lui Sextil Pușcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la Cernăuți o adunare națională, numită „Adunarea Constituantă
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
politic și administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfșoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate. În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul „Către popoarele lumii”, se face cunoscută dorința națiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Ștefan Augustin Doinaș, Eugen Todoran, Ovidiu Drimba, Radu Enescu, V. Iancu, Letiția Papu, Eta Boeriu, Francisc Păcurariu, Ioanichie Olteanu, Deliu Petroiu ș. a. Gruparea este cunoscută în istoriile literaturii sub numele de Cercul literar de la Sibiu . „Actul de naștere“ al grupării, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul; în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu are și un organ de presă, "Revista Cercului Literar", în primul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]