8,009 matches
-
Millersville; nu mai este altă cale de ieșire de acolo, blocaseră drumul și de după cotitură se auzea urletul motorului unei mașini tunate, și iată-l că vine - dar apoi dintr-odată aud o sirenă și văd un girofar reflectat în masca motorului, așa că își imaginează că e alt agent și încep, frate, să mișune ca furnicile și să dea la o parte și butoaie și panouri și bariere, și apoi - vrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuum - să fiu al naibii! Se aude din nou, era el
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
furnicile și să dea la o parte și butoaie și panouri și bariere, și apoi - vrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuum - să fiu al naibii! Se aude din nou, era el, Junior Johnson! cu o sirenă de poliție dată naibii și cu un girofar pe masca motorului (Ultimul erou american" - Last American Hero 129) Un alt element ce a atras atenția asupra lui Wolfe este abordarea fenomenelor ce reflectă și definesc tensiunile, ironiile și existența subculturilor (care sunt în general ignorate în beletristică) și a ceea ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod ciudat, de remarca deconstructivistului Paul de Man, care privea comunicarea ca limbaj într-o manieră mai sumbră, când a observat că sensul figurat al limbajului "imită atributele care se presupun că ar caracteriza autenticitatea, când nu este decât o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele paradigmatice ale studiului jurnalismului literar, fie pentru doctoranzii programelor asociate eforturilor lui Bleyer și ale lui Schramm, fie pentru studenții la jurnalism, care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai neconvenționali tineri critici americani abordează de obicei un tip de scriere considerat adesea a nu fi pe placul criticilor" (74). Pe de o parte, comentariul relevă conducerea aproape totalitară a Noului Criticism. În același timp, nemulțumitul sugerează atacul împotriva măștii totalitare. Comentariile din 1958 ale lui Podhoretz anticipează noul jurnalism din anii '60 și entuziasmul critic generat de acesta. Entuziasmul s-a văzut în mulțumirea îngâmfată a lui Powers, când a strigat de bucurie că "jurnalismul... este tot jurnalism" (499
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ar fi O.Blonow, E.Fink, R.Callois, G.Debord ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste, cum observa M.Epstein [1988, p.287, 289], la intersecția a două moduri de existență: pentru sine și pentru alții. El nu este ceea ce pare. În acest sens se poate spune că există
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spectacolul pe care il organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă vârstă: "la force de masque qu'elle peuvent mettre à leurs plus violentes ou leurs plus profondes émotions. Songez donc! elle avait dix-huit ans!" [Barbey D
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale, locurile, comportamentele sunt plasate sub semnul aparentei, al măștii. În această lume fiecare își joacă rolul și câștigă, în consecință, cel mai bun actor. Itinerarul personajelor este o cunoaștere a legităților scenei, a culiselor, decorului, precum și a tehnicilor, care preced reprezentarea. Succesul eroului depinde în mare parte de aptitudinile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ne pensant tout le temps qu'à să réplique. Chose singulière, la mariée, elle aussi avait un peu de cette expression" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lorgnettes. "Joli début", se dit Bertin" [Maupassant, Fort comme la mort, p.256]; sau a-și da o întâlnire secretă: "Georges et Sidonie se rencontraient au théâtre" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.116]. La teatru, Fréderic descoperă, în spatele măștilor purtate și de spectatori (lucru semnificativ!), ca domnnul Arnoux are o amantă 247. Bălul că spectacol Secvență balului joacă un rol important în economia românului, mai ales la Zola, unde bălul este metaforă Parisului-spectacol. Viziunea mitică a balului asociază ideea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
categoric [Hoffet, 1953, p.30-31]. Acolo unde anglo-saxonii insistă să pună toate punctele pe i, francezii preferă să se eschiveze de la o conversatie penibilă și neplăcută. Dacă va fi necesar să se hotărască să articuleze un refuz, parizianul îl va mască cu o mulțime de complimente, promisiuni, elogii, astfel că va fi greu de înțeles ce vrea, de fapt, să spună. Printre stratagemele de succes ale comunicării pariziene, Frédéric Hoffet evidențiază, următoarele: a seduce înainte de a convinge, a cuceri înainte de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu este cel care în egală măsură exprimă Pariziana. Jucându-se cu inexprimabilul și interzisul, discursul ei elaborat poate mască obscenul: "Puis elle rougit davantage encore, en murmurant: "Îl ne faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral, proiectată pe scena unui român. ADNOTARE Teza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică verbalului și nonverbalului, po(i)etică modei. Imanenta Parizienei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a românului, care aduce la suprafață multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană. Prin fuzionarea diferitor dimensionări
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei, Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, de aici po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică modei, po(i)etică verbalului și nonverbalului. Fenomen social, spectacolul implică o strategie, o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
măști pe care o implică mă protejează pe mine de alte euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de nu sunt dați afară din învățământ impostori pensionabili, plagiatori sau indivizi dovediți pentru hărțuire sexuală (toate trei, delicte pentru care, în lumea civilizată, îți pierzi instantaneu slujba de dascăl), în timp ce fătuci isterice din mass-media își iau periodic câte o mască de Savonarola anchetând obraznic și inchizitorial, în prime time, bieți profesori ajunși în atenția publică din cauze umflate de presă și rareori în legătură cu meseria lor. Măcar pentru faptul că domnul Seryl Talpalaru este cel puțin capabil să citească fără poticneli
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca atare și să nu poată fi replicat niciodată. Desigur că această aventură culturală profundă și modelatoare merită o tratare de sine stătătoare, dar Peter Gabriel a fost unul dintre personajele de vârf ale acelei epoci, și vocea, compozițiile sau măștile scenice jucate de el cu voluptate în concertul-concept The Lamb Lies Down on Broadway vor rămâne ca o nestemată luciferică, controversată, dar imposibil de șters din istoria genului. După acel moment, în 1975, Peter Gabriel (la fel, după cum spuneam, Roger
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vrăji și descântece. De altfel balada lui Heliade dă Întreaga măsură a stării erotice invocate. Textul baladei se structurează pe trei secvențe poetice. Prima, alcătuită din 12 strofe, reprezintă un monolog liric, ori ceea ce am putea numi o lirică a măștilor, Întâlnită În special la George Coșbuc. Cea de a 13-a strofă are caracter epic și face legătura cu cea de a doua secvență care reprezintă un pastel al Înserării ce ne amintește de ,,Sara pe deal” de M. Eminscu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El nare moarte, dar n-are nici noroc” Marin Mincu, autorul unui studiu intitulat „Mihai Eminescu - Luceafărul interpretat de...” socotește pe drept cuvânt că „personajele” poemului sunt „voci" ale poetului, măștile „eului” liric, având În vedere faptul că Întregul poem este epico-liric. „Eul” poetic eminescian se proiectează În ipostaze lirice diverse, un răspuns autentic dat contradicției existențiale a autorului. Nu este prea mult spus, dacă se afirmă că poetul s-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]