6,144 matches
-
absolutismului, prezentând-o ca pe o mișcare, condusă de un grup de ideologi radicali care s-au folosit de masele populare pentru a-și atinge țelurilor. Nu spre binele poporului a fost dezlănțuită Revoluția, ci pentru a face să triumfe metafizicul asupra fizicului.... Revoluția franceză fu o încercare de realizare practică a principiilor raționaliste. Iar irealismul ei politic și istoric, cu totul desprins de realitate, o conduse la o cruzime excesivă. Politica deductivă, contractul social, drepturile omului, suveranitatea poporului și asasinatul
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Se poate oare conchide din progresele făcute la nivelul biologic subpersonal că normele morale acceptate în mod general (nivel personal) își pierd tot mai mult din semnificația inițială și ar trebui în consecință înlăturate? Majoritatea filosofilor, indiferent de poziția lor metafizică - dualistă sau monistă - dau un răspuns negativ la această întrebare. Numai materialiștii eliminativi consideră că descrierea omului la nivel personal este falsă și ar trebui înlocuită cu o prezentare din perspectivă exclusiv neurobiologică. Filosofii dualiști consideră că manifestările omului la
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
biologic subpersonal derivă din activitatea materială a creierului. În consecință, între cele două nivele nu s-ar putea stabili o legătură strânsă, întru cât fiecare nivel se manifestă în domenii diferite ale realității. Majoritatea filosofilor contemporani se situează pe poziții metafizice moniste și resping ideea existenței a două realități diferite. Ei reduc ("reducționism") problema la o soluție simplă: nivelul personal are o realitate proprie care se explică prin nivelul biologic subpersonal, ambele cu aceeași semnificație valorică, totul depinzând de perspectiva din
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
secolului 20. Adepții acestui curent pretind o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susținând că acest lucru este necesar pentru că omenirea să poată intra într-o „nouă vârstă”, în care va domni armonia universală. Curentul presupune "apropierea tradițiilor spirituale și metafizice și infuzia lor cu influențe de la psihologia dezvoltării personale și motivaționala, medicina holistica, parapsihologie, studii ale conștiinței, fizica cuantică". Termenul de " "se referă la era astrologica a vărsătorului. Mișcarea New Age are ca obiectiv crearea "unei spiritualități fără granițe sau
New Age () [Corola-website/Science/312430_a_313759]
-
publicat următoarele volume: ■ "Spiritul de finețe. Cincisprezece meditații", Ed. Paideia, București, 2009 Doctrina esoterică", Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009 A realizat traducerea lucrării "Journal métaphysique" (Paris, Gallimard, 1927) a lui Gabriel Marcel, traducere publicată în 1995 sub titlul "Jurnal metafizic" la Editura Amarcord din Timișoara și a lucrării "Le Milieu divin" (Paris, Seuil, 1957) a lui Pierre Teilhard de Chardin, traducere publicată în 2007 sub titlul "Mediul Divin" la Editura Herald din București. A mai contribuit cu eseuri în volume
Dorin Ștefănescu () [Corola-website/Science/312891_a_314220]
-
cu maiorescienii, pe de-o parte, iar pe de alta din cauza rezervei constante cu care școala lui Gherea a privit această pasăre străină în cuibul criticii sociologice (științifice). Dumitru Murărașu remarcă poziția lui Nicolae Petrașcu, care consideră defectuoasă și critica metafizică de la Revista Junimii, dar și cea așa numită științifică susținută de Gherea. El urmărește să să îmbine ceea ce crede bun la amândouă direcțiile. E împotriva principiului lui Maiorescu, care la un anume moment considera că numai ce este bun la
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
și sonete scrise în limba engleză, precum și a volumului "Mesaj", volum ce a fost încununat cu un scandalos premiu al doilea la un concurs pe teme patriotice. Opțiunile literare ale lui Pessoa se cimentează încă de la începuturi: Shakespeare și poezia metafizică engleză, Edgar Allan Poe, clasicii latini, literatura ezoterică dar și gnosticii alexandrini, decadentismul sfîrșitului de veac trecut dar și cel al Romei antice. Pessoa dă, adesea, impresia că se lasă acaparat de futurism, deși el este mult mai puțin curios
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
vieții, departe de confesiunile unui individ sau de jocul fanteziilor sale. Ținerea sub obroc a sensibilității dezlănțuite, scrutarea riguroasă a obiectelor și obiectivelor erau la îndemâna lui Maupassant, demn urmaș al lui Flaubert. Talent mai degrabă viguros decât rafinat, fără neliniști metafizice, Maupassant nu avea mari disponibilități afective, nici idei care să-l conducă la deformarea realității; nici inima nu-i pretindea să o hrănească cu iluzii, nici spiritul nu căuta răspunsuri sau vreo demonstrație. Format sub directa îndrumare a lui Flaubert
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
subiect, ca sursă de mesaj care furnizează omului informația de modalitate, dar care obiect, este diferit de toate mesajele de modalitate pe care le difuzează și care sunt percepute și interpretate ca forme sau evenimente. Tratarea tehnică a obiectivității filozofice, metafizice, este dificilă și cere concepte și analize specializate, puțin familiare majorității. Este necesar să spunem că în istoria evoluției cunoașterii omul a distins două variante ale realității, anume o realitate autonomă de toți oamenii și o realitate dependentă de omul
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
sisteme morale, curente artistice și de metode creative în artă. Fiecare ansamblu închegat și individualizant de acțiuni creative, de teorii asupra realității sau societății și moduri de viață distincte, definește o macrocultură, un ansamblu unitar de criterii observante, interactive, intelective, metafizice, etice și valorizante. Indivizii din interiorul fiecărei culturi au tendința să își considere propria cultură ca prioritară creativ, etic și valoric, ca superioară celorlalte, ca o cultură exemplară, capabilă să dea lecții și să încerce să schimbe alte culturi. Relativismul
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
pornește de la prejudecata modernistă că dintre materii catifeaua este cea care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului poetic tratând toate materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice în terminologia lui Nicolae Manolescu din
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
noțiunilor și capacitatea de a clarifica o temă ținând seama de toate punctele de vedere, însoțită de capacitate de sinteză. Legătura dintre analiză și sinteză este însoțită de relația echilibrată între aspectul istoric și cel filozofic al teologiei. În privința fundamentării metafizice a teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii. Abordarea personalistă, care
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
seama de toate punctele de vedere, însoțită de capacitate de sinteză. Legătura dintre analiză și sinteză este însoțită de relația echilibrată între aspectul istoric și cel filozofic al teologiei. În privința fundamentării metafizice a teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii. Abordarea personalistă, care aseamănă teologia lui Leo Scheffczyk cu cea a lui
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
dezechilibru intențional, în acest univers perfect al Raiului primordial. Dinamica liniilor de forță compoziționale este contracarată prin diagonala deschisă spre ființa ființa omenească care iese la lumină dintr-o pată imensă de întuneric. Forța de sugestie, ce oferă generoase delicii metafizice, simbioza și formularea sintetică ce comprimă episodul debutului de lume reprezintă principalele caracteristici ale acestei piese de rezistență din structura ciclului grafic avut în vedere. Începând cu planșa a treia, denumită „Pământul”, refer ința la realitatea concretă devine mai mult
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
care se înalță spre tăriile cerului înstelat. Plutind peste o așezare omenească cuprinsă de pacea liniștitoare a nopții, acest alter-ego al Artistului poate visa liber, neîngrădit de piedicile grijilor diurne. Regatul său poate fi comparat cu un Purgatoriu al destinulu metafizic uman: pe de o parte este situat Raiul unei promisiuni celeste, acel Eden al vârstei de aur; pe de altă parte poate fi regăsit Iadul existenței cotidiene terestre, dominat de un egoism unificator ce mistifică și distruge mii și mii
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
galeriile ""Degli Uffizi"" și sălile de pictură din ""Palazzo Pitti"". În acest timp, De Chirico pictează o serie de tablouri de inspirație böckliniană, dar - influențat de operele lui Friedrich Nietzsche - începe seria tablourilor care vor constitui preludiul picturii sale zise "metafizice". Între 1911 și 1915, Giorgio De Chirico lucrează la Paris și, în anul 1912 expune trei pânze în cadrul "Salonului de Toamnă", apoi la "Salonul Artiștilor Independenți". Îl cunoaște pe poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui "pictură metafizică
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
metafizice". Între 1911 și 1915, Giorgio De Chirico lucrează la Paris și, în anul 1912 expune trei pânze în cadrul "Salonului de Toamnă", apoi la "Salonul Artiștilor Independenți". Îl cunoaște pe poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui "pictură metafizică", și frecventează cercul artiștilor Pablo Picasso, André Derain și Constantin Brâncuși. Când Italia intră în război, De Chirico este repartizat la un detașament din Ferrara. În acest timp va coresponda cu Tristan Tzara, "părintele" dadaismului, care se găsea la Zürich
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
și costume pentru spectacole de balet. În anul 1919, are loc prima sa expoziție personală. În 1925 se întoarce la Paris și continuă seria tablourilor de fantezie și imaginație gen ""Manechine stând jos"", ""Gladiatori"", ""Cai antici"". Renunță treptat la pictura metafizică, îi copiază pe marii maeștri și începe să creeze într-un stil apropiat de academism. În 1935 pleacă la New York, unde lucrează timp de optsprezece luni la tablouri cu diferite subiecte. După ce în 1939 execută schițe de decor pentru Teatrul
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
execută schițe de decor pentru Teatrul de Operă "Covent Garden" din Londra, se stabilește pentru un timp la Milano. În 1942 se află la Florența, producția sa oscilează între tablouri în stil realist și altele de imaginație, revenind la pictura metafizică. La sfârșitul anului 1943 se mută la Roma, unde se remarcă aceleași preocupări. Execută numeroase decoruri și schițe de costume pentru Opera din Roma, Teatrul Comunal din Florența și Teatrul de Operă Scala din Milano. Este autorul unui mare număr
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
în „Tribuna”, 2007, nr. 112; Bogdan Romaniuc, "Călătorie la capătul... morții", în „Suplimentul de cultură”, 2010, nr. 262; Iulia Iarca, în "„Pudră”", „România literară”, 2010, nr. 8; Ovidiu Pecican, "Pulberea stelelor", în „Tribuna”, 2010, nr. 180; Alex Goldiș, "Un thriller metafizic", în „Vatra”, 2010, nr. 3-4; Gabriela Gheorghișor, " Viața după moarte", în „Dilemateca”, 2010, nr. 47; Mihaela Ursa, "O înviere mascată", în „Apostrof”, 2010, nr. 4; Doru Pop, "Pasiunea de a scrie vorbind despre moarte", în „Steaua”, 2010, nr. 7-8; Irina
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
dezvoltării sale artistice, Dion își conturează un stil personal, inconfundabil. La o primă analiza, el poate fi perceput, dintr-o perspectivă freudiana, convertind anomalii psihologice în desene. Evitând o formulare generica precum “influențat de suprarealiști”, Dion poate fi caracterizat drept metafizic, biomorfic și simbiotic: în unele lucrări “un cal se metamorfizeaza într-un centaur-femeie”, corpuri bărbătești dobândesc capete de pasăre și membre malformate, devenind fapturi inedentificabile. Aceste neo-daliesciene viziuni mă impresionează precum influență iconoclasta a unui melange mitic de folclor românesc
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
(n. în 1929) este profesor de filosofie la MIT cu contribuții importante în etica aplicată și metafizică. Este renumită pentru creativitatea și forța argumentativă a numeroaselor experimente mentale pe care le propune. este celebră pentru articolul, devenit clasic, din 1971 "A Defense of Abortion", una din cele mai valoroase contribuții la problematica etică a avortului. Clasic în
Judith Jarvis Thomson () [Corola-website/Science/305076_a_306405]
-
autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială. Tematic romanele sale îmbrățișează educația tinerilor aristocrați: Lirica sa, influențată de școala metafizică, prezintă un stil manierat, cu mari acorduri panteiste, cu inflexiuni baroce, uneori de surprinzătoare modernitate:
George Meredith () [Corola-website/Science/306116_a_307445]
-
de tip obiect, acțiune, unealtă, serviciu, sau procedura specific organizantă, primește numele de "concept", exemple fiind un nou concept de automobil, avion, elicopter, concept armă, strategie, concept organizare, concept scop, concept inițiativa, concept utilitate, etc... Se pot diferenția și concepte metafizice clasice precum conceptele de: existența, ființa, finalitate, substanța, gândire, realitate, obiectivitate, subiectivitate, cauzalitate, necesitate, contingenta. Conceptul cuprinde, am putea spune fie o informație-realitate precis denominabila, cuprinzând sensul sau mulțimea sensurilor alocabile unui cuvânt, fie o realitate compozita, multi semnificantă, localizabila
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]