6,868 matches
-
nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea de sub picioare, Mă cred în raiul lui Dumnezeu Tu-mi pari un înger de flacări albe Văd fruntea-ți blondă în rece-eter Haina-ți lumin-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea de sub picioare, Mă cred în raiul lui Dumnezeu Tu-mi pari un înger de flacări albe Văd fruntea-ți blondă în rece-eter Haina-ți lumin-a serei rosalbe, Tu geniu gândit de cer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gros al pretendentului, doborându-l cu ușurință. Femeia, făcându-și cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată-te-ar să te bată! Țap bătrân! Va, copilul cu ochii mari În care mereu sclipeau diverse mirări, uitase, În mare parte, de mămica sa bună. Zânița, bucuroasă că i se spune „mămică” Îi oferea o Înlocuitoare acceptabilă. Dar atunci când jocurile copilăriei Îl purtau spre grădinița cu bujori din fața „casei mari”, o amintire ca o umbră, Îl oprea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
meșteșug de a cărui paternitate era foarte mândru În colțul gurii, cu mustața Îngălbenită În acel colț de gură, veșnic nebărbierit, stătea bunicul Ghiorghi, cel care se oprise de la importanta operație de „jămălțuire” a oalelor, totdeauna personal făcută, afișând o mirare ciudată la care se adăuga o neplăcută și ușoară surprindere produsă de această vizită neanunțată și prevestitoare de nimic pozitiv. O fată cu păr negru și față măslinie, grațioasă și supusă, lua cu multă Îndemânare și delicatețe oalele trecute prin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al simțului estetic cu care Îl hărăzise Tatăl ceresc: Au! Au! Au! Eu nu am floli ca aiestea! Ce flumoase Îs! Nu-i nimica, de-acu’ ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
casă ca niște obișnuiți ai ei. Veronica, nepoata bunicii Ileana, și cu fata ei, Rozalița, s-au așezat pe patul În care Va stăpânea un colț mic, aducând un val de frig dar și unul care Încălzea inima băiatului cu mirare și frumusețe. În timp ce vara Anetei, mai mare cu ceva ani, vorbea tare cu aceasta despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea În tindă cu mare zgomot și miorlăieli, timp În care toți ai casei se sculau de la masă și afișau diverse stări, de la frică, mirare și până la, În final, ...ămâia mătii Ioani! c-am să-ți ard câteva palme de-o să auzi câinii În Giurgiu!” Băiatul s-a gândit un pic și și-a amintit de scula cu care bunicul Însemna oalele crăpate pentru a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rolul din copilărie, salvîndu-l pe Frank dintr-o nouă dandana? — Știam asta de la bun Început. Chestia ciudată e că o parte din mine chiar Îl suspectează pentru incendiul de la casa Hollinger. — Desigur, Îl invidiați pentru „crima“ lui. Nu-i de mirare că Bobby Crawford vă intrigă atît de tare. — E-adevărat - există ceva fascinant În toată energia asta a lui promiscuă. Crawford Îi farmecă pe oameni, navigînd mereu pe buza prăpastiei. Le face viața mai atractivă cu posibilitatea de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-ar putea să fie salvatorul Întregii Coste del Sol și chiar al unei zone mai Întinse din jurul ei. Ați fost În Gibraltar? Unul dintre ultimele avanposturi semețe ale lăcomiei la scară mică, dedicat pe față corupției. Nu-i de mirare că birocrații din Bruxelles Încearcă să-l Închidă. Guvernele noastre se pregătesc pentru un viitor din care va dispărea munca, și asta-i include pe infractorii mărunți. Ne așteaptă perspectiva unor societăți tihnite, cam ceea ce vedeți azi pe coastă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oară când pomenești numele lui Nero. ― Și de ce te surprinde? ― Credeam că-mi vei vorbi despre iezuiți, nu despre un nebun din Roma antică. ― Acest nebun e modelul celor care vor o înțelepciune a fricii. Și pot să-ți sporesc mirarea. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce, dar m-a interesat partea tulbure din istoria Romei antice. E de-a dreptul halucinant ce s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir, nu la groapa de veci. Drumul nu ținu mult. Fratele mortului apucase între niște femei și întrebă prostit: - Unde-l duceți? Unde-l duceți? - O să vezi tu, acuși... Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet provoacă la Londra procesele lui Whistler și Wilde. Ce-i drept, fiecare cu spețe și urmări atât de diferite, Încât poate că nici nu s-ar cuveni să le pomenim alături. O facem Însă În numele dandysmului care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: stilul său - „o serie neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anume aduși pentru el din Anglia de către Însuși d’Orsay. Sau primindu-și prietenii În luxosul apartament de pe rue Ferme-Mathurins, ornat cu porțelanuri de Sèvres, cristaluri de Boemia și Veneția, mobile din Renaștere, stil Louis XIII. Nu-i deloc de mirare de ce dandy-ul englez pogorât la Paris pentru mai bine de două decenii, căpitanul Gronow, despre care a mai fost vorba, Îi face lui Eugène Sue un portret prin comparație, simțind nevoia să Îl opună lui Balzac. Motivele sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea să uimească fără Încetare, să deconcerteze, să contrarieze, fără a se lăsa vreodată uimit, surprins de cineva sau ceva. Deviza lui, pe urmele latinilor, e Nil mirari. O repune În circulație un englez, Bolingbroke, ca pe o formulă magică, repede Îmbrățișată de Frumoși. Egocentrat cu fervoare, un dandy Împarte lumea În două: el și ceilalți, pentru care, evident, nutrește un dispreț suveran sau, În cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
chiar clipa când sunt mai doriți, când au ațâțat curiozități și dorințe. „În societate, câtă vreme n-ai produs nici un efect, rămâi; dacă l-ai produs, pleacă”. Sunt cuvintele lui George Brummell, marele specialist al strategiilor cuceririi. Nil moveri, nil mirari, celebrul adagiu latin, devine literă de lege pentru dandy. Mulți susțin că el se apropie astfel de stoici: „Pasiunea desfigurează și devine dovada unei slăbiciuni, după cum a admira și, mai mult, a fi uimit constituie o probă de inferioritate. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost văzut - fapt Îngrozitor, de conceput! - afișându-și iubirea cea mai firească pentru o precupeață de portocale, care, probabil, nici nu era drăguță și Își făcea veacul pe sub galeriile Parlamentului 1. În fine, el a inventat chiar deviza dandysmului, nil mirari, a acelor bărbați - zei În miniatură -, ce voiau Întotdeauna să uimească, rămânând impasibili 2. Dandysmul i se potrivea perfect lui Bolingbroke; mai bine decât oricui. Oare nu se manifestă libera cugetare În ce privește manierele și conveniențele lumii În modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care scriitorul și-a ales-o, fiecare membru se Învecinează cu toți ceilalți fără ca ei să fie angajați Într-o acțiune comună. Altfel spus: sunt Înșirați unii lângă alții, ca morții Într-un cimitir; și nu-i nimic de mirare În asta, deoarece sunt morți. Dar această societate, În care nimeni nu are nici o obligație, Îl covârșește pe Flaubert cu darurile sale: ea ridică, de fapt, activitatea literară la rangul de funcție socială. Acestor morți de seamă, dintre care cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când am pronunțat numele sălii de sport. Furgoneta, un Ford Escort roșu, al cărei aspect de rablă se potrivea cu peisajul în care se afla, avea nevoie de o revizie și producea, spre folosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi luat în seamă chestia asta și l-aș fi sunat eu; dar, nu știu cum, regulile pe care mi le stabilisem nu păreau să se aplice în cazul lui Hugo. Mă simțeam de parcă aș fi orbecăit prin întuneric. Nu-i de mirare că nu voiam să vorbesc despre el. *** —Putem să ne întoarcem la luminile din scena de dinainte și să lăsăm sunetul să meargă? strigă MM. Acum e lumina lui Oberon, zise luministul, pe un ton acru. —Bun, păi eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ea. Și chiar dacă nu mi-ar fi spus, aș fi bănuit eu că se vede cu Philip. Gândește-te și tu, nu erau deloc discreți. Vacanțe luate în același timp. După care pe ea o distribuie în rolul Norei... Mare mirare dacă nu și-au dat și alții seama de asta. —Sophie mi-a zis că Violet se întâlnea cu un bancher. Hugo ridică din umeri. Probabil că a zis chestia asta ca s-o acopere pe Vi. Doar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bun, s-ar putea să nu fie o idee chiar așa de rea, zise el, scoțându-și haina și aruncând-o pe bancă. După care începu să-și desfacă cureaua. —Hugo. —N-ai putea să încerci să spui asta cu mirare și teamă în voce? sugeră el. —Hugo. — Nu, din lac în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întrebări. Am plecat spre casa tatălui meu. Salma era în fața ușii și m-a strâns cum se cuvine în brațe, la fel ca pe Nur și pe Bayazid, pe care l-a acoperit de sărutări, nu fără să-și arate mirarea că-i dădusem fiului meu un nume atât de puțin auzit și o piele atât de deschisă la culoare. N-a spus nimic. Doar ochii ei vorbeau și în ei am văzut că tatăl meu murise. Mi-a confirmat acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Lee le arăta cu mâna. —Acesta e Pisgat Ze’ev. Nici măcar oamenii care locuiesc aici nu conștientizează că se află dincolo de Linia Verde. Se întoarse către Maggie. Sau nu vor să conștientizeze. Maggie se uita pe geam. Nu e de mirare că tot ce era legat de aceste negocieri era un coșmar. Planul era ca Ierusalimul să fie divizat între cele două tabere - „împărțit“ era eufemismul preferat al americanilor -, devenind capitala ambelor țări. Dar acum putea să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timp de un an. Era prieten bun cu tatăl meu. Păi, cred că ar trebui să-i facem o vizită domnului Kishon. Chiar acum. Capitolul 23 Ierusalim, miercuri, 3.14 p.m. Amir Tal se străduia din răsputeri să-și ascundă mirarea, chiar entuziasmul. Avusese în repetate rânduri de-a face cu serviciile de informații; de când primise acest post la biroul prim-ministrului, îi fusese greu să le evite. Rapoarte, evaluări, analize, toate treceau prin biroul lui. Dar nu văzuse niciodată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]