6,110 matches
-
în fine, pentru o ultimă referire istorică la numele Mării Negre, Pierre Duval (1618-1683), în "Memorii Geografice", arată că apele acestei mări sunt albe, iar numele antic i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se practicau pe ea. În mitologia românească, Marea Neagră este numită simplu Marea sau Apa Mare, ca în unele descântece legate de ritualuri magice neschimbate de-a lungul timpului 16. Totuși, în balade și colinde, desigur mai noi, este numită Marea Neagră, precum în colindul "Mînăstirii Albe", de pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele Mării Negre, din "Descrierea Moldovei", este Marea Neagă, așa cum îl consolidaseră lucrările cartografice ale Evului mediu. De la Insula Peuce la Grindul Caraorman. Istoria celor două insule ale Mării Negre corespunzând litoralului dobrogean leagă mitologia vechilor greci cu aceea a poporului român. Ne vom referi mai întîi la Peuce, identificată astăzi cu marele grind acoperit cu nisipuri al Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea Deltei Dunării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din RPR, I-IV, Brașov, 1964-1968. 13 Botzan M., op. cit., 1984. 14 Izvoare privind ist. României, I, Ed. Acad. RPR, Buc., 1984 (pp. 107-113). 15 Izvoare privind ist. României, I, Edit. Acad. RSR, Buc., 1984 (p. 386). 16 Vulcănescu R., Mitologie română, Edit. Academiei RSR, București, 1985. 17 Teodorescu G. Dem., Poezii populare române, București, 1885. 18 Simion G., Descoperiri arheologice pe grindurile din Delta Dunării, Peuce, II, 1971 (41). 19 Densușianu N., Dacia preistorică, Edit. Meridiane, București, 1980. 20 Teodorescu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în cea cunoscută sub numele de Versiunea regelui James . În secțiunea 2 Peter 3:5(b) se afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă,Peneus a
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă,Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide. Filoyoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel de teorie preatomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale ale universului
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
1988). Ne aflăm probabil la Începuturile oracolelor și ale folosirii viselor; mai mult, controlarea extazelor are, probabil, o semnificație aparte În riturile de inițiere. Nu arareori figurile sunt organizate În funcție de proprietățile spațio-temporale ale mitului (mitograme), prin care se Întrevăd adevărate mitologii: dacă, pe alocuri, acestea sunt legate de marea vânătoare, de apă și de ploaie, de locurile sacre ale „originilor”, În Africa de Sud acestea au adesea la bază tauro-trag-ul sau eland-ul (o antilopă mare) și trădează o continuitate uimitoare cu miturile aborigene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate, a Europei arhaice, atunci ecouri ale acesteia trebuie să fie perceptibile și În mitologia și cultele Greciei clasice. În urma studiului comparativ și diacronic al acestei mase de date, Gimbutas a considerat posibilă identificarea unui sistem și a unui panteon: zeițe, zei, „epifaniile” sau manifestările lor divine (mai ales sub forma animalelor), o cosmologie asociată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume divină a piramidelor dezvăluie, În racursí și ascunsă În spatele funcției rituale funerare, o vitalitate complexă. În ceea ce-i privește pe zei, În unele aluzii fugare se Întrevede deja o mitologie: Aceasta este gheara lui Atumxe "Atum", cea care este pe vertebra gâtului lui Nehebkau și care a Înăbușit răscoala de la Hermepolis. (229) Regele Onnos este Horusxe "Horus", ieșit din salcâm, cel căruia i s-a poruncit: „Păzește-te de leu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va spori importanța și iși va răspândi cultul și În alte localități. Dar, dacă În acest cadru, Amon este protectorul regelui și dublura sa celestă, care mai târziu va pune În lumină o mitologie complexă a unor apariții succesive În lume, sub diverse forme și valori, totuși acum el este centrat doar pe suveran. De obicei este reprezentat În timp ce oferă regelui sabia victoriei, iar acesta Îi aduce prizonierii făcuți În urma victoriilor sale. Uneori enunță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luptat cu hicsoșii și care Îl proslăvise pe Amonxe "Amon" ca zeu personal, se hotărăște să inițieze o reformă religioasă - sau, mai bine zis, o revoluție. Divinităților solare și celor asimilate acestora le alătură, În mod despotic, „Soarele” propriu-zis, fără mitologie, cu numele său real; Îi atribuie responsabilitatea a tot ceea ce există și a felului În care totul există și, transformându-l În principiu unic, Îi proclamă unicitatea. Dacă se poate spune așa, ideea unui zeu creator, care se Îngrijește de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel de-al doilea. Cu alte cuvinte, considerăm că așa-zisa documentație „oficială” oglindește esențialmente fidel și gândirea religioasă obișnuită a mesopotamienilor. Ceea ce s-a afirmat mai sus despre panteon este valabil și pentru aspectele vieții religioase mesopotamiene, Începând cu mitologia originilor până la cele mai importante manifestări speculative și practice: aici se Întâlnește o unitate fundamentală Între gândire și practică. Se pornește de la sinteza primitivă la care participă toate forțele existente, iar fenomenul se repetă În epoci diferite, respectând aceleași matrice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elementul feminin alături de cel masculin. Perechea masculino-feminină este plasată la originea zeilor, precum și a celorlalte ființe și a dezvoltărilor ulterioare. 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșstc "2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs" Mitologia babiloniană, reprezentată În mod special de mitul babilonian antic (cca sec. XVIII Î.Hr.) al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", descoperit abia În 1965, s-a pronunțat În mod clar și asupra vieții zeilor Înainte de crearea omului. Este vorba, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și fiul său - care nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două concepte și numele său sugerează de la sine că acesta aparține cerului. Pe lângă rolul său de divinitate majoră, zeul cerului apare, așa cum se Întâmplă și În alte religii vechi, un zeu mai degrabă șters și abstract, celebrat mai mult În mitologie decât În religia practică, lucru care, În termeni științifici, se numește deus otiosus. Această situație devine și mai evidentă În mediul asiro-babilonian, după ridicarea lui Mardukxe "Marduk" și Assurxe "Assur" la rangul de zei naționali. Numărul simbolic al lui Anxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În forma folosită de akkadieni, deși originea este tot sumeriană: é-a, care Înseamnă „Casa apei”. Însă și akkadienii foloseau numele Enkixe "Enki". Dincolo de desemnarea unui regat precis pentru cea de-a treia divinitate cosmică, rolul atribuit lui Enkixe "Enki" de mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În formarea lumii divine și În orânduirea Întregului cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șapte oameni handicapați. La rândul său, Enki creează două personaje (masculine), apți să o pună În dificultate pe Ninma¿. Mitul exprimă clar ideea că omul a fost creat pentru a munci În locul zeilor - după cum am văzut, o temă fundamentală pentru mitologia mesopotamiană. c) Mitul akkadian al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și spiritul nemuritor eddimu Din Întreaga literatură mesopotamiană, mitul babilonian antic Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" conține cea mai incisivă și organică descriere a creării omului. Pe tab. 204-217 se povestește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a condus armata lui Ti³matxe "Tia>mat" Împotriva zeilor tineri. Se afirmă apoi că realizarea omului i-a fost apoi Încredințată lui Ea, tatăl lui Mardukxe "Marduk"; mai mult, omului i s-a impus obligația de a lucra În locul zeilor. Mitologia din En¿ma eliș privind crearea omului a fost confirmată și continuată de Babyloniaka lui Berossos, scrisă În greacă, după cum s-a spus deja (subcapitolul 3.5c). Este superfluu să amintim că narațiunea creației omului din izvoarele mesopotamiene are multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dușmani ai Babilonului. Ar fi fost imposibil ca astfel de contacte să nu lase urme și asupra religiei mesopotamiene. b) Mențiuni despre religia elamiților Din cauza atestării relativ precare și a tipologiei particulare a acesteia, se poate spune destul de puțin despre mitologia elamită. În schimb, avem câteva informații mai exacte, dar destul de puține, despre panteon. Un document din timpul lui Nar³m-Sinxe "Sin" din Akkad (2254-2218 Î.Hr.), legat de un contract, conține numele a 35 de divinități elamite, invocate pentru a garanta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al. (1989-1991), Storia del Vicino Oriente Preislamico, vol. I-III, Napoli. Cagni, L. (1992), „Miti di origine e miti di caduta e presenza del femminino nella loro tradizione interpretativa in Mesopotamia”, Atti della 32a Settimana Biblica, Roma. Castellino, G.R. (1967), Mitologia sumerico-accadica, Torino. Castellino, G.R. (1970), „La religione sumerica”, În G. Castellani (coord.), Storia delle religioni, Torino, vol. II, pp. 1-55. Falkenstein, A. (1954), „La cité-temple sumérienne”, În Chaiers d’histoire mondiale, vol. I, pp. 784-814. Furlani, G. (1928-1929), La religione
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Început să le vorbească zeilor celor vechi: „Ascultați cuvintele mele, zei vechi, care existați Încă din vechime și cunoașteți destinele!” (Ull. A III 48-51). Tot divinității Îi este atribuită și o sferă de relații și dorințe sexuale, atestată de mitologie: Kumarbixe "Kumarbi" se unește cu „stânca”; din cea se va naște În urma acestei relații un monstru de piatră, Ullikummixe "Ullikummi": ...În lacul Înghețat se află o mare stâncă; are lungimea de trei leghe și lățimea de ș...ț o jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestuia; Într-o povestire despre zeul-Soarexe "Soare", o vacă și un pescar, zeul-Soare este cuprins de dorință pentru o vacă incredibil de frumoasă și, transformat În om, se unește cu ea. Asemenea oamenilor, și zeii au o locuință care, În mitologie, este descrisă de cele mai multe ori ca un palat unde se desfășoară sărbători și banchete. Localizarea acestor locuințe rămâne cel mai adesea ambiguă, deși se poate presupune că zeii celești locuiesc În cer, iar cei infernali sub pământ, Mareaxe "Marea" În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anatolica dedicaa a Giovanni Pugliese Carratelli, Eothen, Florența, pp. 193-206. Pecchioli Daddi, F. (1991), „Recens. a A. Kammenhuber, Materialien zu einem hethitischen Thesaurus, 11, Wiesbaden 1989”, În BO, nr. XLVIII, pp. 215-222. Pecchioli Daddi, F. și Polvani, A.M. (1990), La mitologia ittita, Brescia. Schuler von, E. (1965), Die Kaskäer, Berlin. Schuler von, E. (1983), „Kleinasien. Die Mythologie der Hethiter und Hurriter”, În H.W. Haussig (coord.), Wörterbuch der Mythologie, ed. a II-a, Stuttgart. Singer, I. (1983), „The Hittite KI.LAM
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspecte și tendințe ale manifestărilor religioase ale ariei siro-palestiniene care aparțin unor epoci privilegiate de existența unei documentări scrise adecvate și de angajarea oricărui alt tip de izvor util din punct de vedere istorico-religios. De vreme ce documentele ne informează arareori despre mitologie sau cult, se va acorda o atenție sporită onomasticii personale și toponimiei, zone În care se găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]