6,924 matches
-
fericită și vor schița chiar un început de acțiune pentru dobândirea fericirii. Pentru Cehov, încrezător în capacitatea omului de a se desăvârși, piedicile esențiale care stau în drumul fericirii lor, vin din afară, de la minciuna și inechitatea așezării social-politice. Astfel, mizeria materială încoronează sumbru descompunerea morală. Cele mai firești raporturi dintre oameni: dragostea, prietenia, toate sunt alterate de spiritul acestei societăți. în călătoriile sale, trecând pe lângă Muntele Sinai, Cehov a fost profund impresionat de peisajul care i se deschidea în fața ochilor
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
bună, dar, nefiind bine înțeleasă, căpăta diferite sensuri și nu mulțumea pe toată lumea. Iată ce spunea, în acest sens, un personaj din povestirea Duelul: . Ceea ce îl împiedica pe Cehov să mai creadă în Dumnezeu erau condițiile precare în care trăia, mizeria și răul social care îl înconjurau. în aceste condiții apărea, firesc, inevitabila întrebare: există sau nu există Dumnezeu? De aici rezultă și oscilarea eroilor săi între a crede și a nu crede: . Lipsiți de credința adevărată, oamenii se simt singuri
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Așadar, până la mijlocul secolului XVIII, sistemul Westminster a fost marcat de niveluri ridicate de patronaj corupt. Deținătorii sinecurilor însărcinau pe alții cu orice muncă, cât de neînsemnată, ce trebuia făcută, fie sub forma unei obligații, fie pentru o plată de mizerie. Reversiunile (ce permiteau funcționarilor să își nominalizeze succesorii) au perpetuat caracterul oligarhic al sistemului parlamentar. Contractele guvernamentale și pensiile, dar și promovările în cadrul bisericii erau repartizate sub formă de mite sau recompense. Locurile sigure erau date din motive asemănătoare, sau
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
auxiliare. Una dintre aceste fabrici trebuia construită lângă vechea Fabrică de Rulmenți din Brașov. Construcția halelor mergea între încet și deloc, dar au început să sosească utilajele și au fost depuse, conform tradiției, afară, în curtea uzinei, în ploaie și mizerie. Au început furturile, prădăciunile, descompletările, deteriorările de tot felul. Au fost depistați tineri care au tăiat de la noile mașini-unelte cabluri electrice speciale, învelite în mantale de țesături metalice de protecție contra câmpurilor elecromagnetice, ca să le pună la chitarele lor electrice
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din tiparnița lui ieșiseră șaisprezece cărți. Cheltuielile exorbitante din timpul Perioadei Lalelelor au provocat inevitabil o reacție. Traiul luxos necesita bani mulți, iar sursa de bază a obținerii lor era tot sărăcitul mediu rural. Contrastul dintre opulența de la vîrf și mizeria oamenilor de rînd s-a intensificat. Vizirul Ibrahim a încercat să ia unele măsuri pentru mărirea eficienței guvernului și îmbunătățirea sistemului de percepere a taxelor, dar acesta a rămas într-o foarte mare parte neschimbat. O perioadă de inflație, foamete
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
-mi scot meșa din ureche, după care pot auzi, pot pleca în lume, puteam să-mi iau adio de la condiția mea de bolnav civil, uite că în sfârșit aveam și io dreptul la un statut. Nu se vindecase de tot mizeria, porcăria de infecție, dar așa mi-a zis el să fac, să vedem ce-o fi. Să încercăm și așa. După cele două-trei ore, am dat drumul la radio și a început să cânte Leonard Cohen. Să-mi probez auzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște papagali în afara vieții. Niște bezmetici care miros la flori toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează la profesori. Scriitorul e un prieten care se folosește de tine ca de un duhovnic. Sau ca de un tomberon în care deșartă toate mizeriile personale. Scriitorul e doar un om care are norocul să practice o meserie al naibii de frumoasă. Și care aude sau vede mai mult decât alții, pentru că își face o profesie din a fi un observator atent al oamenilor, al gesturilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuie să recunosc: cu mine s-au purtat excepțional. Nu era vina lor, în fond. Psihologia de asistat li se vârâse pe gât și se învățaseră s-o accepte fără crâcnire. Îmi solicitau, cum am mai spus, o chirie de mizerie, extrem de mică. Acceptaseră târgul, poate doar așa să mai aibă și ei un suflet în casă. Să aibă o preocupare. Să mă aștepte. Să-mi cerceteze deșeurile pe care le aruncam la gunoi. Și să tragă de aici niște concluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Doar ne tolerăm la masă. Ne disprețuim reciproc. Ei mă disprețuiesc pe mine pentru că scriu, io pe ei, pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În război era la Iași, unde minis trul Constantinescu-Porcu și șeful lui de cabinet, poetul Ion Mi nu lescu, distribuiau, din sertarul biroului lor, cărticele cu foiță Job, solicitatorilor de marcă; tipic exemplu de Îndeletniciri ale unui ministru În plină mizerie fizică și morală. Dar am văzut, În primăvara lui 1917, minunea minunilor, tâ năra noastră oștire refăcută și Înviată ca din morți, instruită și Încadrată de zvelți ofițeri francezi, armată cu scule noi și inge nioase, aptă pentru victoriile care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu prevestirile ei teribile În fiecare zi, la fiecare ceas și la tot pasul ori de câte ori Îmi iese În cale pe strada unde locuim amândoi. Îmi vine să cred că răutatea Îmbătrânește și dezagreghează ființa omenească mai mult chiar decât boala, mizeria sau neas tâmpărul nebun după avuții. Pe Nae Davidescu l-au socotit prietenii ca pe un om rău, fără ca să fi făcut nimănui vreun rău! Nici prin scris, nici prin faptă, nici prin vorbe! Răutatea lui este o simplă atitudine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așteaptă rândul la baie și la closetul comun sau cum Își spală, nu la figurat, ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie comună?... și cum participă toți trei Împreună la aceste și Încă alte multe mici și mari mizerii ale unui trai Îm preună, ale acelui trai Împreună de care uneori ți-este rușine chiar de tine Însuți, ba chiar și de nevastă-ta cea veche sau de femeia din casă obișnuită a-ți spăla izmenele de toate necură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când nu numai că voi mărturisi cu Întreaga ființă, dar voi lua și crucea pentru a-I urma Mânduitorului. 11 iunie 2012 Vânzoleala electorală s-a Încheiat cu pacientul mort. Cel ce ne făcea guvizi a pierdut lamentabil, cu toată mizeria scuipată pe adversar din toate tunurile trustului său de presă. A fost și acum un vot politic, peste 50 la sută dintre băcăuani votându-l tot pe Romeo Stavarache, care, cât de cât, a făcut ceva mai mult și pentru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
unde viața lui nu prețuia nici cât o ceapă degerată, unde în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o gâză, dar nu putea accepta în ruptul capului că bruta aia îi spărsese ochelarii. Apoi frigul, mizeria fizică l-au doborât: inima și creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și de foame. În a patra zi, pe la orele zece ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întâlniri erau mai degrabă nesemnificative, ele reprezentau enorm ca intensitate a sentimetelor. În primele momente, tata evaluase apropierea de Irina ca pe apropierea de o femeie frumoasă ce îl atrăgea fizic; prin sexualitatea aceea târzie, neașteptată, se simțea răzbunat pentru mizeriile pe care era silit să le îndure. Apoi, repede, și-a dat seama că relația aceasta este mult mai complicată, cu adâncimi mult mai mari, de nepătruns chiar. Îi era destul de limpede ce anume îl lega pe el de tânăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-și afirma supremația asupra oamenilor din regiunea noastră nu s-a oprit la capitolul femei, ci a cunoscut noi episoade, pline de îndrăzneală și măreție. Sigur, în primul rând, s-a răzbunat și el, târziu, pentru anii cât îndurase atâta mizerie, când n-avusese nici după ce să bea apă, nici unde să-și odihnească oasele. Acum și-a tras cea mai frumoasă vilă din oraș. A ales-o în chip original. Într-o după masă a suit-o pe toarășa Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zis zâmbitor, ca atunci când ai de-a face cu un om de treabă, dar cam bleg: „Nu e murdărie, e cafea“. La fel s-a întâmplat când domnul Popa i-a atras cu delicatețe atenția doamnei Gângu că are o mizerie mare chiar pe fundul fustei. „Ei, și matale - s-a alintat doamna Gângu când i s-a pomenit de fund -, nu e pată, e desertul de la un parastas. M-am așezat, pardon, cu dosu’, pe o bucată de tort.“ După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o toaletă, mai ales când te găsești în vecinătatea uneia și există o problemă de dotare. Numai că toată lumea, după ce intra în veceuri, găsea de cuviință la ieșire să le vorbească iritat domnișoarelor care vindeau cărți de filozofia culturii despre mizeria dinăuntru. Iar femeile le reproșau și faptul că lipseau oglinzile. Am întârziat în fața standului câteva minute și am remarcat că pe doamne le afecta foarte tare absența oglinzilor. „Nu știți unde se găsește o toaletă cu oglinzi?“, le întrebau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ducător de reflectoare pe platou n-ai fost niciodată?!“ „N-am zis că era să fiu numit - răspunde plin de țâfnă îngerul -, ci că puteam. Oricine își dă seama de diferență. Refuzul a fost punctul meu de vedere la toată mizeria de atunci. Un refuz ferm. Eu n-am fost niciodată unul de-al lor!“ Gazda e strâmtorată și ridică din umeri, ca atunci când vrei să le spui oaspeților că-n fiecare familie există un văr tâmpit, care trebuie suportat. Noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați, ci de slujbași cu lefuri de mizerie. Prea târziu La optzeci de ani, un fizician a fost, în sfârșit, recunoscut de toată lumea științifică drept adevăratul autor al unei teorii care dăduse cândva o nouă direcție în știință. Numai că onorurile și un premiu prestigios, pe care savantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de privirea amuzată a lui Alberto, care fusese Însărcinat cu curățatul cartofilor, mărturisesc că Îmi venea să uit tot ce s-a scris vreodată despre legile prieteniei și să cer schimbarea muncilor. Nu există pic de dreptate! Adică, peste toată mizeria strînsă acolo, mai adaugă și el o cantitate zdravănă, iar eu trebuie s-o curăț! După ce ne-am terminat conștiincioși treaba, căpitanul ne-a convocat din nou. Ne-a sfătuit să nu suflăm o vorbă despre Întîlnirea noastră anterioară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am cercetat muzeul de-a lungul a cîteva zile. Curatorul metis era foarte bine documentat și avea un entuziasm pentru rasa al cărei sînge Îi curgea prin vene de Îți tăia răsuflarea. Ne-a vorbit despre trecutul splendid și despre mizeria În care se află acum, de nevoia urgentă de a-i educa pe indieni, ca un prim pas spre reabilitarea totală. A insistat că singura metodă de a diminua efectele soporifice ale frunzelor de coca și a băuturii era creșterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aminte, o, preablândă Fecioară Marie...” pe care o spunea în fiecare seară, fără ca să simtă ceva evlavie, ci numai așa din obișnuință. După câțiva ani și-a pierdut toată averea trăind în destrăbălări și acum zăcea în cea mai neagră mizerie. Nu mai avea în el nici un simț religios și neavând cine să-l mângâie căzu în desnădejde și se hotărî să-și pună capăt vieții. Cu această hotărâre în gând, se îndreptă spre Sena, râul care trece prin Paris. Ajuns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
primeau instructaj și educație comunistă. Tinerii puteau fi oriunde afară de biserică. Ce am suferit timp de 5 ani și jumătate e de la sine înțeles, cu pistoalele încărcate la cap precum și suferința celorlalți pe care îi vedeam în cea mai neagră mizerie, triști și deprimați. De la sine se înțelege chinul nemăsurat al celor cu familie părăsită de ani și ani! Am fost pus în libertate la data de 27 iunie 1964 prin grațierea pedepsei până la 9 ani conform decret. 310/1964, urmând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]